ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9624/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 757/2004

emisă de SC A.D. SA, în baza Legii nr. 10/2001, a fost respinsă notificarea

formulată de petenții Ș.I. și V.M.R., prin care a fost solicitată restituirea,

în natură, a Vilei nr. 2 și a terenului aferent situate în orașul Mioveni,

județul Argeș.

Prin sentința nr. 21 din 28

februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, a fost admisă

contestația formulată de petenți, a fost anulată decizia emisă de pârâta SC

A.D. SA, a fost dispusă restituirea în natură către reclamanți a imobilului

compus din vila nr. 1 și terenul aferent, în suprafață de 2000 m.p., situat în

orașul Mioveni, individualizat prin raportul de expertiză tehnică întocmit de

expert L.E. și a fost respinsă cererea de chemare în garanție a A.V.A.S.,

formulată de pârâtă.

Apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.

451/ A din 11 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, care a fost casată, cu

trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, prin decizia nr. 2473

din 20 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

Rejudecând cauza, Curtea de

Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă, asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a pronunțat decizia nr. 420/ A

din 17 decembrie 2007, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat

de pârâtă împotriva sentinței tribunalului.

Pârâta SC A.D. SA a declarat

recurs împotriva susmenționatei decizii, încadrându-l în prevederile art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs,

pârâta a susținut, în esență, că în mod greșit și nemotivat a fost respinsă

excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de împrejurarea că

imobilul a fost expropriat cu titlu valabil, în baza Decretului nr. 83/1949, de

modificare a Legii nr. 187/1945, situație în care, notificarea trebuia să fie

adresată A.V.A.S.; că a fost greșit aplicat art. 29 din Legea nr. 10/2001 (art.

27 anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005); că nu a fost făcută

dovada calității procesuale active a contestatorilor, în cauză nestabilindu-se

dacă autoarea acestora, Z.I. a fost unic proprietar, în urma decesului soțului

acesteia, Z.N.; că a fost în mod greșit respinsă cererea de chemare în garanție

a A.V.A.S.; că i-a fost atestat dreptul de proprietate prin certificatul seria

M 03, nr. 2030/1995, eliberat în baza Legii nr. 15/1990, vila făcând parte astfel

din patrimoniul său și că doar A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă.

Recursul este nefondat

Tribunalul a fost investit

cu soluționarea contestației formulată împotriva deciziei nr. 757/2004 emisă de

pârâta SC A.D. SA, iar contestatorii au solicitat restituirea în natură a

imobilului cu privire la care recurenta a susținut că se află în patrimoniul

său.

În atare situație, pârâta,

are calitate procesuală pasivă, iar nu A.V.A.S.

Imobilul a fost abuziv

trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 83/1949 de completare a

dispozițiilor Legii nr. 187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare, fiind

preluat de la autoarea contestatorilor, Z.I., căreia i-a fost stabilit

domiciliu obligatoriu în Câmpulung Muscel, fiind considerată moșier.

Atât dreptul de proprietate

asupra imobilului, cât și calitatea de moștenitori a contestatorilor au fost

stabilite corect pe baza înscrisurilor depuse la dosar, și anume, copii de pe

borderoul populației, proprietăților și exploatărilor agricole din comuna

Mioveni, județul Muscel, testamentul din 4 decembrie 1948 întocmit de Z.N., în

favoarea soției sale Z.I., actul de donație din 24 mai 1926, donator fiind M.Z.,

iar donatar N.Z., certificatele de moștenitor nr. 16 din 24 iulie 2002, nr. 41

din 7 octombrie 2007 și nr. 64 din 28 martie 2001.

În dosarul nr. 1036/2006

(1693/109/2006) al Tribunalului Argeș, secția civilă, având ca obiect

contestația la executare împotriva procesului verbal din 22 februarie 2006 al

executorului judecătoresc, a fost efectuat un raport de expertiză tehnică de

către expert L.E., prin care a fost individualizat terenul în suprafață de 2000

m.p., având ca vecinătăți, la nord str. Hanul Roșu, la est domeniu public, iar

la sud și est teren aparținând pârâtei și s-a constatat că pe acesta se află vila

nr. 1 și un foișor anexă vilei.

Întrucât decizia contestată

a fost emisă de pârâtă în anul 2004, anterior apariției Legii nr. 247/2005 este

lipsită de relevanță critica referitoare la greșita aplicare a art. 29 (art. 27

din Legea nr. 10/2001, în forma sa inițială).

Pentru considerentele expuse

cu ocazia examinării calității procesuale pasive a pârâtei, este nefondată și

critica vizând greșita respingere a cererii de chemare în garanție a A.V.A.S.,

care a înstrăinat doar acțiuni deținute de pârâtă în cadrul procedurii de

privatizare și nu a încheiat vreun contract de vânzare-cumpărare având ca

obiect imobilele revendicate, care se află în patrimoniul pârâtei.

În consecință, recursul

urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

La cererea intimaților

reclamanți, conform art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligată recurenta la

plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC A.D. SA împotriva deciziei nr. 420/ A din 17

decembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Obligă pe recurentă la plata

sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată față de intimații Ș.I. și V.M.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 noiembrie 2009.