ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9624/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 757/2004 emisă de SC A.D. SA, în baza Legii nr. 10/2001, a fost respinsă notificarea formulată de petenții Ș.I. și V.M.R., prin care a fost solicitată restituirea, în natură, a Vilei nr. 2 și a terenului aferent situate în orașul Mioveni, județul Argeș. Prin sentința nr. 21 din 28 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, a fost admisă contestația formulată de petenți, a fost anulată decizia emisă de pârâta SC A.D. SA, a fost dispusă restituirea în natură către reclamanți a imobilului compus din vila nr. 1 și terenul aferent, în suprafață de 2000 m.p., situat în orașul Mioveni, individualizat prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert L.E.

și a fost respinsă cererea de chemare în garanție a A.V.A.S., formulată de pârâtă. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 451/ A din 11 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, care a fost casată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, prin decizia nr. 2473 din 20 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă, asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a pronunțat decizia nr. 420/ A din 17 decembrie 2007, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului.

Pârâta SC A.D. SA a declarat recurs împotriva susmenționatei decizii, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, pârâta a susținut, în esență, că în mod greșit și nemotivat a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de împrejurarea că imobilul a fost expropriat cu titlu valabil, în baza Decretului nr. 83/1949, de modificare a Legii nr. 187/1945, situație în care, notificarea trebuia să fie adresată A.V.A.S.; că a fost greșit aplicat art. 29 din Legea nr. 10/2001 (art. 27 anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005); că nu a fost făcută dovada calității procesuale active a contestatorilor, în cauză nestabilindu-se dacă autoarea acestora, Z.I.

a fost unic proprietar, în urma decesului soțului acesteia, Z.N.; că a fost în mod greșit respinsă cererea de chemare în garanție a A.V.A.S.; că i-a fost atestat dreptul de proprietate prin certificatul seria M 03, nr. 2030/1995, eliberat în baza Legii nr. 15/1990, vila făcând parte astfel din patrimoniul său și că doar A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă. Recursul este nefondat Tribunalul a fost investit cu soluționarea contestației formulată împotriva deciziei nr. 757/2004 emisă de pârâta SC A.D. SA, iar contestatorii au solicitat restituirea în natură a imobilului cu privire la care recurenta a susținut că se află în patrimoniul său. În atare situație, pârâta, are calitate procesuală pasivă, iar nu A.V.A.S.

Imobilul a fost abuziv trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 83/1949 de completare a dispozițiilor Legii nr. 187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare, fiind preluat de la autoarea contestatorilor, Z.I., căreia i-a fost stabilit domiciliu obligatoriu în Câmpulung Muscel, fiind considerată moșier.

Atât dreptul de proprietate asupra imobilului, cât și calitatea de moștenitori a contestatorilor au fost stabilite corect pe baza înscrisurilor depuse la dosar, și anume, copii de pe borderoul populației, proprietăților și exploatărilor agricole din comuna Mioveni, județul Muscel, testamentul din 4 decembrie 1948 întocmit de Z.N., în favoarea soției sale Z.I., actul de donație din 24 mai 1926, donator fiind M.Z., iar donatar N.Z., certificatele de moștenitor nr. 16 din 24 iulie 2002, nr. 41 din 7 octombrie 2007 și nr. 64 din 28 martie 2001. În dosarul nr. 1036/2006 (1693/109/2006) al Tribunalului Argeș, secția civilă, având ca obiect contestația la executare împotriva procesului verbal din 22 februarie 2006 al executorului judecătoresc, a fost efectuat un raport de expertiză tehnică de către expert L.E., prin care a fost individualizat terenul în suprafață de 2000 m.p., având ca vecinătăți, la nord str. Hanul Roșu, la est domeniu public, iar la sud și est teren aparținând pârâtei și s-a constatat că pe acesta se află vila nr. 1 și un foișor anexă vilei.

Întrucât decizia contestată a fost emisă de pârâtă în anul 2004, anterior apariției Legii nr. 247/2005 este lipsită de relevanță critica referitoare la greșita aplicare a art. 29 (art. 27 din Legea nr. 10/2001, în forma sa inițială). Pentru considerentele expuse cu ocazia examinării calității procesuale pasive a pârâtei, este nefondată și critica vizând greșita respingere a cererii de chemare în garanție a A.V.A.S., care a înstrăinat doar acțiuni deținute de pârâtă în cadrul procedurii de privatizare și nu a încheiat vreun contract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilele revendicate, care se află în patrimoniul pârâtei. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. La cererea intimaților reclamanți, conform art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligată recurenta la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.D. SA împotriva deciziei nr. 420/ A din 17 decembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Obligă pe recurentă la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată față de intimații Ș.I. și V.M.R. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.