ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de revizuire de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție săvârșite de militari, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu cererea de revizuire în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 228/2003 al Tribunalului Militar Teritorial, în temeiul art. 394 lit. e) C. proc. pen., în favoarea condamnatului F.C.

Din conținutul cererii rezultă că procurorul a inițiat din oficiu procedura revizuirii, asumându-și propunerea judecătorului delegat cu executările penale de la Tribunalul Militar Teritorial, care a relevat următoarea situație: - n dosarul nr. 228/2003 al Tribunalului Militar Teritorial, prin încheierea de ședință din 15 aprilie 2004 s-a disjuns cauza față de inculpatul civil F.C., pronunțând sentința penală nr. 78 din 30 aprilie 2004 prin care au fost condamnați alți inculpați, mai puțin inculpatul F.C., față de care așa cum s-a arătat, a fost disjunsă cauza. - prin sentința penală nr. 156 din 14 septembrie 2004 Tribunalul Militar Teritorial, în cauza disjunsă, l-a condamnat pe inculpatul F.C.

- Curtea Militară de Apel prin decizia penală nr. 50 din 30 noiembrie 2004 a desființat sentința penală nr. 78 din 30 aprilie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial cu privire la dispoziția de disjungere a cauzei față de inculpatul F.C. și a dispus rejudecarea cauzei de aceeași instanță. - Curtea Militară de Apel prin decizia penală nr. 23 din 26 mai 2005 a respins apelul Parchetului Național Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 156 din 14 septembrie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial. Cele două decizii ale Curții Militare de Apel au rămas definitive prin decizia nr. 2351 din 11 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosarele instanței de apel fiind conexate la instanța de recurs.

Prin concluziile procurorului din cererea de revizuire, se reține că în cauza referitoare la inculpatul F.C. există mai multe hotărâri judecătorești definitive ce nu se pot concilia, după cum urmează: - decizia penală nr. 50 din 30 noiembrie 2004 a Curții Militare de Apel prin care a fost desființată sentința penală nr. 78 din 30 aprilie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial în ce îl privește pe inculpatul F.C. și s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond. - decizia penală nr. 23 din 26 mai 2005 a Curții Militare de Apel prin care a fost respins apelul Parchetului Național Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 156 din 14 septembrie 2004 a Tribunalului Militar teritorial, de condamnare a inculpatului F.C.

- prin extindere față de cererea judecătorului delegat cu executarea, procurorul a inclus între hotărârile inconciliabile și decizia penală nr. 2351 din 11 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care au rămas definitive, printre altele, și cele două decizii penale ale instanței de apel, sus-arătate. Înalta Curte, examinând dispozițiile legale procesual-penale referitoare la competența de soluționare a cererii de revizuire de față, constată că aceasta revine Tribunalului Militar Teritorial. Potrivit art. 401 C. proc. pen.: „Competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță. Când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, competența se determină potrivit dispozițiilor art. 35”.

Așadar, regula, fără excepție, este aceea a judecării cererii de revizuire de către instanța care a judecat cauza în primă instanță. Trimiterea la dispozițiilor art. 35 C. proc. pen., din textul de lege sus-menționat atunci când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri inconciliabile, temei regăsit în cauză, nu modifică regula judecării cererii de revizuire de către instanța care a soluționat cauza în primă instanță. Dispozițiile art. 35 C. proc. pen.

stabilesc competența în caz de indivizibilitate sau conexitate tot la judecata în primă instanță, așa cum rezultă din prevederile art. 32 din același cod - în ipotezele date, respectiv dacă competența în raport de diferiții făptuitori ori diferitele fapte aparține, potrivit legii, mai multor instanțe de grad egal, competența de a judeca toate faptele și pe toți făptuitorii revenind instanței mai întâi sesizate, iar dacă competența după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revenind instanței superioare în grad. Această ultimă ipoteză a fost avută în vedere atunci când a fost sesizată Înalta Curte cu cererea de revizuire, însă raționamentul a fost greșit.

Atât Curtea Militară de Apel, care a pronunțat cele două decizii apreciate ca inconciliabile, cât și Înalta Curte, care a pronunțat o altă decizie, au fost investite în cauză ca instanțe de control judiciar, de apel și, respectiv, recurs, și nu ca instanțe care să judece în primă instanță fapte conexe sau indivizibile, singura instanță care s-a pronunțat în prima instanță în cauză fiind Tribunalul Militar Teritorial. Rațiunea unei astfel de reglementări este aceea de a supune, conform art. 407 C. proc. pen., sentința dată în revizuire căilor ordinare de atac, iar justificarea pentru situația în care o instanță inferioară ar putea anula o hotărâre a instanței superioare, are substanța în necunoașterea de către această din urmă a realității judiciare, fiind vorba de elemente noi.

Practica judiciară invocată prin cererea de revizuire, respectiv Decizia nr. XXX din 9 octombrie 2006 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interesul legii, confirmă interpretarea dată prin considerentele de față măsurilor procesual-penale referitoare la competența de soluționare a cererilor cu un astfel de obiect. Față de cele ce preced, Înalta Curte va trimite cererea de revizuire la Tribunalul Militar Teritorial spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție săvârșite de militari, în favoarea condamnatului F.C., la Tribunalul Militar Teritorial, spre competentă soluționare. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2009.