ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de revizuire de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de

Combatere a Infracțiunilor

de Corupție săvârșite de militari, a sesizat Înalta Curte de Casație și

Justiție cu cererea de revizuire în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 228/2003

al Tribunalului Militar Teritorial, în temeiul art. 394 lit. e) C. proc. pen.,

în favoarea condamnatului F.C.

Din conținutul cererii rezultă că

procurorul a inițiat din oficiu procedura revizuirii, asumându-și propunerea

judecătorului delegat cu executările penale de la Tribunalul Militar

Teritorial, care a relevat următoarea situație:

- n dosarul nr. 228/2003 al Tribunalului

Militar Teritorial, prin încheierea de ședință din 15 aprilie 2004 s-a disjuns

cauza față de inculpatul civil F.C., pronunțând sentința penală nr. 78 din 30

aprilie 2004 prin care au fost condamnați alți inculpați, mai puțin inculpatul F.C.,

față de care așa cum s-a arătat, a fost disjunsă cauza.

- prin sentința penală nr. 156 din 14

septembrie 2004 Tribunalul Militar Teritorial, în cauza disjunsă, l-a condamnat

pe inculpatul F.C.

- Curtea Militară de Apel prin decizia

penală nr. 50 din 30 noiembrie 2004 a desființat sentința penală nr. 78 din 30

aprilie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial cu privire la dispoziția de

disjungere a cauzei față de inculpatul F.C. și a dispus rejudecarea cauzei de

aceeași instanță.

-

Curtea Militară de Apel prin decizia penală nr. 23 din 26 mai 2005 a respins

apelul Parchetului Național Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 156 din

14 septembrie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial.

Cele două decizii ale Curții Militare de

Apel au rămas definitive prin decizia nr. 2351 din 11 aprilie 2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, dosarele instanței de apel fiind conexate la

instanța de recurs.

Prin concluziile procurorului din cererea

de revizuire, se reține că în cauza referitoare la inculpatul F.C. există mai

multe hotărâri judecătorești definitive ce nu se pot concilia, după cum

urmează:

- decizia penală nr. 50 din 30 noiembrie

2004 a Curții Militare de Apel prin care a fost desființată sentința penală nr.

78 din 30 aprilie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial în ce îl privește pe

inculpatul F.C. și s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond.

- decizia penală nr. 23 din 26 mai 2005 a

Curții Militare de Apel prin care a fost respins apelul Parchetului Național

Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 156 din 14 septembrie 2004 a

Tribunalului Militar teritorial, de condamnare a inculpatului F.C.

- prin extindere față de cererea

judecătorului delegat cu executarea, procurorul a inclus între hotărârile

inconciliabile și decizia penală nr. 2351 din 11 aprilie 2006 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, prin care au rămas definitive, printre altele, și cele

două decizii penale ale instanței de apel, sus-arătate.

Înalta Curte, examinând dispozițiile

legale procesual-penale referitoare la competența de soluționare a cererii de

revizuire de față, constată că aceasta revine Tribunalului Militar Teritorial.

Potrivit art. 401 C. proc. pen.:

„Competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în

primă instanță. Când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor

hotărâri ce nu se pot concilia, competența se determină potrivit dispozițiilor

art. 35”.

Așadar, regula, fără excepție, este aceea

a judecării cererii de revizuire de către instanța care a judecat cauza în

primă instanță.

Trimiterea la dispozițiilor art. 35 C.

proc. pen., din textul de lege sus-menționat atunci când temeiul cererii de

revizuire constă în existența unor hotărâri inconciliabile, temei regăsit în

cauză, nu modifică regula judecării cererii de revizuire de către instanța care

a soluționat cauza în primă instanță.

Dispozițiile art. 35 C. proc. pen.

stabilesc competența în caz de indivizibilitate sau conexitate tot la judecata

în primă instanță, așa cum rezultă din prevederile art. 32 din același cod - în

ipotezele date, respectiv dacă competența în raport de diferiții făptuitori ori

diferitele fapte aparține, potrivit legii, mai multor instanțe de grad egal,

competența de a judeca toate faptele și pe toți făptuitorii revenind instanței

mai întâi sesizate, iar dacă competența după natura faptelor sau după calitatea

persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca

toate cauzele reunite revenind instanței superioare în grad.

Această ultimă ipoteză a fost avută în

vedere atunci când a fost sesizată Înalta Curte cu cererea de revizuire, însă

raționamentul a fost greșit.

Atât Curtea Militară de Apel, care a

pronunțat cele două decizii apreciate ca inconciliabile, cât și Înalta Curte,

care a pronunțat o altă decizie, au fost investite în cauză ca instanțe de control

judiciar, de apel și, respectiv, recurs, și nu ca instanțe care să judece în

primă instanță fapte conexe sau indivizibile, singura instanță care s-a

pronunțat în prima instanță în cauză fiind Tribunalul Militar Teritorial.

Rațiunea

unei astfel de reglementări este aceea de a supune, conform art. 407 C. proc.

pen., sentința dată în revizuire căilor ordinare de atac, iar justificarea

pentru situația în care o instanță inferioară ar putea anula o hotărâre a

instanței superioare, are substanța în necunoașterea de către această din urmă

a realității judiciare, fiind vorba de elemente noi.

Practica

judiciară invocată prin cererea de revizuire, respectiv Decizia nr. XXX din 9

octombrie 2006 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată

în interesul legii, confirmă interpretarea dată prin considerentele de față măsurilor

procesual-penale referitoare la competența de soluționare a cererilor cu un

astfel de obiect.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va

trimite cererea de revizuire la Tribunalul Militar Teritorial spre competentă

soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite cererea de revizuire

formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

– Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție săvârșite de militari, în

favoarea condamnatului F.C., la Tribunalul Militar Teritorial, spre competentă

soluționare.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2009.