ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1435/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: S-a reținut în esență că petentul F.D.C. a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 79 din 3 mai 2001 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial, întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. și susținând că este nevinovat a solicitat rejudecarea dosarului, întrucât în cauză s-au descoperit fapte și împrejurări noi necunoscute instanței de fond, constând în faptul că actualmente competența de soluționare a cauzelor cu civili nu mai aparține instanței militare. În declarația sa petentul a arătat în mod explicit că faptele, împrejurările noi necunoscute instanței se constituie în aceea că în prezent instanțele militare nu mai au competenta să judece civili, iar parchetele militare să-i cerceteze pe aceștia, inclusiv cererile lor de revizuire.

Prin referatul întocmit de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial s-a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, în temeiul art. 401 C. proc. pen., având în vedere că singurul motiv care l-a determinat pe petentul F.D.C. să solicite revizuirea sentinței de condamnare îl constituie modificările aduse competenței de soluționare a cauzelor instanțelor militare, în sensul că acestea nu mai pot judeca inculpați civili.

Prin sentința penală nr. 1240 din 21 octombrie 2008 Tribunalul București, secția a II a penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire împotriva sentinței penale nr. 79 din 3 mai 2001 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial, formulată de revizuientul F.D.C., instanța constatând că deși petentul a învederat că în cauză s-au descoperit fapte și împrejurări noi, acesta nu a indicat care sunt împrejurările noi, iar cu privire la susținerea că nu avea calitatea de militar și a fost judecat de o instanță militară (competență determinată de calitatea militară a altui inculpat), instanța a constatat că această susținere nu poate atrage nulitatea hotărârilor pronunțate în cauză, întrucât s-au respectat normele de procedură în vigoare la aceea dată.

Curtea de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 307/R din 17 decembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul F.D.C. împotriva sentinței penale nr. 1240 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a II a penală, cu motivarea că hotărârea pronunțată este legală și temeinică și în mod corect a apreciat prima instanță că în cauză nu este incident niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege de art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii, revizuientul F.D.C., în termen legal, a declarat recurs și a susținut aceleași motive de revizuire invocate, respectiv că in timpul judecății, petentul a fost citat la o adresa la care nu mai locuia, cercetarea penala s-a făcut in lipsa, în fața instanței nu a avut parte de un proces echitabil si este nevinovat.

A mai susținut ca deși nu era militar, a fost judecat de o instanță militară care nu era competenta. Examinând recursul declarat de revizuientul F.D.C., Înalta Curte apreciază recursul revizuientului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Exercitarea căii de atac extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc.

pen.: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasa în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când doua sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Față de primul motiv invocat, respectiv că procedura de citare nu a fost îndeplinită cu petentul în timpul judecății, în sensul că a fost citat la o adresa la care nu mai locuia și cercetarea penala s-a făcut în lipsa sa, Înalta Curte constată că cele susținute de recurentul revizuient ar putea reprezenta motiv de contestație în anulare, prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc.

pen. și nu caz de revizuire. Mai mult decât atât la fila 238 din dosarul nr. 693/2003 al Curții Supreme de Justiție în încheierea de amânare a pronunțării din 9 octombrie 2003, când s-au judecat recursurile inculpaților C.I., I.P., F.D.C., L.D., P.V., B.S. și D.F., împotriva deciziei penale nr. 123 din 5 decembrie 2001 a Curții Militare de Apel, petiționarul F.D.C. a fost prezent personal, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat G.M. Celălalt motiv de revizuire invocat, respectiv faptul că a fost judecat de o instanță militară, competență determinată de calitatea de militar a altui inculpat, condamnat în aceiași cauză, se apreciază că o rejudecare a fondului cauzei pe acest considerent nu poate avea loc pe calea revizuirii, acest motiv nefiind prevăzut de dispozițiile art. 394 C. proc.

pen. De asemenea art. 35 C. proc. pen. a fost modificat prin legea nr. 356/2006, dată ulterioară judecării recursului petiționarului, respectiv data pronunțării deciziei penale nr. 4617 la 20 octombrie 2003. Petentul a mai invocat dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. în sensul că este nevinovat, însă nu a indicat și motivat care sunt împrejurările noi, în raport de soluția de condamnare. Întrucât în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Înalta Curte constată că în mod legal și temeinic a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul F.D.C. În raport cu cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul revizuient condamnat F.D.C.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat F.D.C. împotriva deciziei penale nr. 307/R din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2009.