ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1435/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

S-a reținut în esență că petentul F.D.C.

a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 79 din 3 mai 2001

pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial, întemeiată pe dispozițiile art. 394

lit. a) C. proc. pen. și susținând că este nevinovat a solicitat rejudecarea

dosarului, întrucât în cauză s-au descoperit fapte și împrejurări noi

necunoscute instanței de fond, constând în faptul că actualmente competența de

soluționare a cauzelor cu civili nu mai aparține instanței militare. În

declarația sa petentul a arătat în mod explicit că faptele, împrejurările noi

necunoscute instanței se constituie în aceea că în prezent instanțele militare

nu mai au competenta să judece civili, iar parchetele militare să-i cerceteze

pe aceștia, inclusiv cererile lor de revizuire.

Prin referatul întocmit de Parchetul

Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial s-a solicitat respingerea cererii

de revizuire, ca nefondată, în temeiul art. 401 C. proc. pen., având în vedere

că singurul motiv care l-a determinat pe petentul F.D.C. să solicite revizuirea

sentinței de condamnare îl constituie modificările aduse competenței de

soluționare a cauzelor instanțelor militare, în sensul că acestea nu mai pot

judeca inculpați civili.

Prin sentința penală nr. 1240 din 21

octombrie 2008 Tribunalul București, secția a II a penală, a respins, ca

nefondată, cererea de revizuire împotriva sentinței penale nr. 79 din 3 mai

2001 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial, formulată de revizuientul F.D.C.,

instanța constatând că deși petentul a învederat că în cauză s-au descoperit

fapte și împrejurări noi, acesta nu a indicat care sunt împrejurările noi, iar

cu privire la susținerea că nu avea calitatea de militar și a fost judecat de o

instanță militară (competență determinată de calitatea militară a altui inculpat),

instanța a constatat că această susținere nu poate atrage nulitatea hotărârilor

pronunțate în cauză, întrucât s-au respectat normele de procedură în vigoare la

aceea dată.

Curtea de Apel București, secția a II a penală

și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 307/R din 17

decembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul F.D.C.

împotriva sentinței penale nr. 1240 din 21 octombrie 2008, pronunțată de

Tribunalul București, secția a II a penală, cu motivarea că hotărârea

pronunțată este legală și temeinică și în mod corect a apreciat prima instanță

că în cauză nu este incident niciunul din cazurile expres și limitativ

prevăzute de lege de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii, revizuientul F.D.C.,

în termen legal, a declarat recurs și a susținut aceleași motive de revizuire

invocate, respectiv că in timpul judecății, petentul a fost citat la o adresa

la care nu mai locuia, cercetarea penala s-a făcut in lipsa, în fața instanței

nu a avut parte de un proces echitabil si este nevinovat.

A mai susținut ca deși nu era militar, a

fost judecat de o instanță militară care nu era competenta.

Examinând recursul declarat de

revizuientul F.D.C., Înalta Curte apreciază recursul revizuientului ca fiind

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Exercitarea căii de atac extraordinare de

atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri

prevăzute de art. 394 C. proc. pen.:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări

ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret

a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasa în cauza a cărei revizuire se

cere;

c) un înscris care a servit ca temei al

hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecata,

procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o

infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când doua sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia.

Față de primul motiv invocat, respectiv

că procedura de citare nu a fost îndeplinită cu petentul în timpul judecății,

în sensul că a fost citat la o adresa la care nu mai locuia și cercetarea

penala s-a făcut în lipsa sa, Înalta Curte constată că cele susținute de

recurentul revizuient ar putea reprezenta motiv de contestație în anulare,

prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. și nu caz de revizuire. Mai mult

decât atât la fila 238 din dosarul nr. 693/2003 al Curții Supreme de Justiție

în încheierea de amânare a pronunțării din 9 octombrie 2003, când s-au judecat

recursurile inculpaților C.I., I.P., F.D.C., L.D., P.V., B.S. și D.F.,

împotriva deciziei penale nr. 123 din 5 decembrie 2001 a Curții Militare de

Apel, petiționarul F.D.C. a fost prezent personal, aflat în stare de arest,

asistat de apărător ales, avocat G.M.

Celălalt motiv de revizuire invocat,

respectiv faptul că a fost judecat de o instanță militară, competență determinată

de calitatea de militar a altui inculpat, condamnat în aceiași cauză, se

apreciază că o rejudecare a fondului cauzei pe acest considerent nu poate avea

loc pe calea revizuirii, acest motiv nefiind prevăzut de dispozițiile art. 394 C.

proc. pen.

De asemenea art. 35 C. proc. pen. a fost

modificat prin legea nr. 356/2006, dată ulterioară judecării recursului

petiționarului, respectiv data pronunțării deciziei penale nr. 4617 la 20

octombrie 2003.

Petentul a mai invocat dispozițiile art. 394

lit. a) C. proc. pen. în sensul că este nevinovat, însă nu a indicat și motivat

care sunt împrejurările noi, în raport de soluția de condamnare.

Întrucât în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 394 C.

proc. pen., Înalta Curte constată că în mod legal și temeinic a fost respinsă

cererea de revizuire formulată de condamnatul F.D.C.

În

raport cu cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul

revizuient condamnat F.D.C.

În

conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuentul condamnat F.D.C. împotriva deciziei penale nr. 307/R din 17

decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă

recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2009.