ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1142/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1142/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 17 din 18 decembrie 2007, pronunțată

în dosarul nr. 51/81/2007, a admis apelurile declarate de Parchetul Militar de

pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și partea civilă A.N.V.,

împotriva sentinței nr. 41 din 29 iunie 2007, a desființat sentința, dispunând rejudecarea

cauzei de către instanța competentă Tribunalul București.

În motivarea deciziei, instanța de control

judiciar, a reținut în esență următoarele:

La data de 10 februarie 2004, revizuientul

condamnat M.D. a solicitat Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar

Teritorial, revizuirea deciziei nr. 72 din 30 iulie 2002 pronunțată de Curtea

Militară de Apel, în dosarul nr. 115/02, rămasă definitivă prin decizia penală

nr. 6007 din 18 decembrie 2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, în dosarul nr. 4301/2002, prin care a fost condamnat, la pedeapsa

rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea în concurs real a

infracțiunilor continuate prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (2), art.

26 raportat la art. 290, 26 raportat la art. 289, 26 raportat la art. 215 alin.

(l) și (2), art. 26 raportat la art. 242 alin. (l) și (3), art. 248 C. pen.,

art. 323 alin. (l) și (2) C. pen.

Ca temei al cererii de revizuire s-au invocat

dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., susținându-se că există fapte care

nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei.

Tribunalul Militar București, prin încheierea

de la data de 31 octombrie 2006, dată în dosarul nr. 43/F/2005, în temeiul art.

403 alin. (l) C. proc. pen. și art. 394 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., a

admis în principiu cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat -

lt. col. (rez.) împotriva sentinței penale nr. 209 din 12 noiembrie 2001 a

Tribunalului Militar Teritorial București, așa cum a fost modificată prin

decizia nr. 79 din 30 iulie 2002 a Curții Militare de Apel, definitivă prin

decizia nr. 6007/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fixând termen de

judecare la data de 13 noiembrie 2006.

Ulterior etapei de admitere în principiu a

căii extraordinare de atac exercitată de revizuientul condamnat, instanța de

fond, Tribunalul Militar Teritorial București, prin sentința nr. 41 din 29

iunie 2007, rejudecând cauza potrivit art. 405 C. proc. pen., a admis în

temeiul art. 406 alin. (l) C. proc. pen., cererea de revizuire a hotărârii de

condamnare a revizuientului, pe care o anulează în parte, respectiv în ce-l

privește pe revizuientul M.D.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului

pentru infracțiunile prevăzute de art.:

- art. 26 raportat la art. 288 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 26 raportat la art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 289 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 248 C. pen.;

- art. 323 alin. (l) și (2) C. pen.;

- art. 26 raportat la art. 215 alin. (l) și (2)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 254 alin. (l) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 26 raportat la art. 242 alin. (l) și (3)

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Urmare temeiului arestării, instanța de fond,

rezolvând latura civilă a cauzei, potrivit art. 346 alin. (3) C. proc. pen., a

respins acțiunea civilă formulată de A.N.V., înlăturând obligarea solidară a

inculpatului cu ceilalți inculpați în privința cărora a fost menținută

hotărârea la plata despăgubirilor civile.

Împotriva sentinței, în termen legal, au

declarat apel, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial

București care a apreciat calea extraordinară de atac ca inadmisibilă în cauză,

așa cum rezultă din cercetarea prealabilă efectuată de procuror, nu au fost

prezentate de revizuient fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei.

Aceeași hotărâre, a fost supusă apelului,

declarat de A.N.V., care a invocat în principal excepția necompetenței

materiale a instanței de fond în raport de prevederile Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, lege specială ale cărei dispoziții sunt de

strictă interpretare și imediată aplicare.

Trecând la soluționarea apelurilor conform

art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea Militară de Apel, a motivat

soluția de desființare a sentinței supuse controlului judiciar, invocând

decizia nr. 610 din 20 iulie 2007 a instanței de Contencios Constituțional,

potrivit căreia s-a declarat neconstituțional art. III alin. (2) și alin. (3)

teza întâi din Legea nr. 356/2006, conform căruia „cauzele aflate în curs de

urmărire penală sau de judecată la parchetele sau instanțele militare la data

intrării în vigoare a prezentei legi date de competența parchetelor sau

instanțelor civile vor fi continuat să fie urmărire ori judecate de parchetele

sau instanțele militare” și „cauzele aflate în curs de judecată la data

intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanțele

competente potrivit dispozițiilor aplicabile anterior acestei date”, cât și

dispozițiilor art. 35 alin. (l) și alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora „în

caz de indivizibilitate sau conexitate dacă dintre instanțe una este civilă și

alta militară competența revine instanței civile”.

Cât privește faza admiterii în principiu,

instanța de control judiciar, a constatat că a fost soluționată cu respectarea

regulilor de competență prevăzute de art. 401 C. proc. pen. și în acord cu

decizia nr. XXX din 8 octombrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secții unite, conform căreia „instanța competentă să soluționeze

cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță”.

Ulterior acestei faze, competența de a judeca

în fond potrivit art. 405 și 406 C. proc. pen., aparține instanței civile

Tribunalul București, respectându-se astfel dispozițiile deciziei nr. 610 din

20 iunie 2007 a Curții Constituționale, jurisprudenței C.E.D.O.

În termen legal, împotriva deciziei,

revizuientul condamnat a formulat recurs, susținând nelegalitatea hotărârii

instanței de apel, care a stabilit cu încălcarea dispozițiilor legale

competența de soluționare în cauză, ca aparținând instanței civile.

Verificând critica formulată, instanța de

recurs, constată nefondată calea de atac exercitată de revizuientul condamnat.

Raționamentul juridic menționat de instanța

de apel investită cu soluționarea căilor de atac intermediare, este corect.

În cauza dedusă judecății, prin încheierea

din 31 octombrie 2006, Tribunalul Militar București, în acord cu art. 397 alin.

(l) C. proc. pen., și art. 401 C. proc. pen., ca instanță care a judecat fondul

cauzei, a soluționat admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Ulterior acestei date, după pronunțarea

deciziei nr. 610 din 20 iunie 2007, a Curții Constituționale, conform căreia

s-a declarat neconstituțional art. III alin. (2) și (3) teza întâi din Legea

nr. 356/2006, prin care legiuitorul a menținut în mod nejustificat competența

instanțelor militare și respectiv a instanțelor militare, în cauzele aflate în

curs de urmărire penală sau judecată la data intrării în vigoare a acestei

legi, în mod legal s-a stabilit că singura instanță aptă a provoca o

reexaminare în fapt a cauzei penale, conform art. 405 alin. (l) C. proc. pen.,

a raportului juridic de drept substanțial, dându-se rezolvare acțiunii penale

prin pronunțarea uneia din soluțiile prevăzute în art. 345 alin. (l) C. proc.

pen., este instanța civilă, Tribunalul București.

Soluționând în acest mod căile intermediare

de atac, în acord cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., legal

s-a dispus desființarea sentinței și judecarea cauzei de instanța civilă

competentă.

În raport de cele expuse, recursul

revizuientului condamnat va fi respins, ca nefondat, conform art. 385

15

alin. l pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul revizuient condamnat M.D. împotriva deciziei nr. 17 din 18 decembrie

2007 a Curții Militare de Apel.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei

de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie

2008.