ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1142/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 17 din 18 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 51/81/2007, a admis apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și partea civilă A.N.V., împotriva sentinței nr. 41 din 29 iunie 2007, a desființat sentința, dispunând rejudecarea cauzei de către instanța competentă Tribunalul București. În motivarea deciziei, instanța de control judiciar, a reținut în esență următoarele: La data de 10 februarie 2004, revizuientul condamnat M.D.

a solicitat Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, revizuirea deciziei nr. 72 din 30 iulie 2002 pronunțată de Curtea Militară de Apel, în dosarul nr. 115/02, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6007 din 18 decembrie 2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 4301/2002, prin care a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor continuate prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (2), art. 26 raportat la art. 290, 26 raportat la art. 289, 26 raportat la art. 215 alin. (l) și (2), art. 26 raportat la art. 242 alin. (l) și (3), art. 248 C. pen., art. 323 alin. (l) și (2) C. pen.

Ca temei al cererii de revizuire s-au invocat dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., susținându-se că există fapte care nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei. Tribunalul Militar București, prin încheierea de la data de 31 octombrie 2006, dată în dosarul nr. 43/F/2005, în temeiul art. 403 alin. (l) C. proc. pen. și art. 394 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat - lt. col.

(rez.) împotriva sentinței penale nr. 209 din 12 noiembrie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București, așa cum a fost modificată prin decizia nr. 79 din 30 iulie 2002 a Curții Militare de Apel, definitivă prin decizia nr. 6007/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fixând termen de judecare la data de 13 noiembrie 2006. Ulterior etapei de admitere în principiu a căii extraordinare de atac exercitată de revizuientul condamnat, instanța de fond, Tribunalul Militar Teritorial București, prin sentința nr. 41 din 29 iunie 2007, rejudecând cauza potrivit art. 405 C. proc. pen., a admis în temeiul art. 406 alin. (l) C. proc. pen., cererea de revizuire a hotărârii de condamnare a revizuientului, pe care o anulează în parte, respectiv în ce-l privește pe revizuientul M.D.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art.: - art. 26 raportat la art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 26 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 248 C. pen.; - art. 323 alin. (l) și (2) C. pen.; - art. 26 raportat la art. 215 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 254 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 26 raportat la art. 242 alin. (l) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Urmare temeiului arestării, instanța de fond, rezolvând latura civilă a cauzei, potrivit art. 346 alin. (3) C. proc. pen., a respins acțiunea civilă formulată de A.N.V., înlăturând obligarea solidară a inculpatului cu ceilalți inculpați în privința cărora a fost menținută hotărârea la plata despăgubirilor civile. Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat apel, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București care a apreciat calea extraordinară de atac ca inadmisibilă în cauză, așa cum rezultă din cercetarea prealabilă efectuată de procuror, nu au fost prezentate de revizuient fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Aceeași hotărâre, a fost supusă apelului, declarat de A.N.V., care a invocat în principal excepția necompetenței materiale a instanței de fond în raport de prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, lege specială ale cărei dispoziții sunt de strictă interpretare și imediată aplicare. Trecând la soluționarea apelurilor conform art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., Curtea Militară de Apel, a motivat soluția de desființare a sentinței supuse controlului judiciar, invocând decizia nr. 610 din 20 iulie 2007 a instanței de Contencios Constituțional, potrivit căreia s-a declarat neconstituțional art. III alin. (2) și alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006, conform căruia „cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la parchetele sau instanțele militare la data intrării în vigoare a prezentei legi date de competența parchetelor sau instanțelor civile vor fi continuat să fie urmărire ori judecate de parchetele sau instanțele militare” și „cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanțele competente potrivit dispozițiilor aplicabile anterior acestei date”, cât și dispozițiilor art. 35 alin. (l) și alin. (2) C. proc.

pen., potrivit cărora „în caz de indivizibilitate sau conexitate dacă dintre instanțe una este civilă și alta militară competența revine instanței civile”. Cât privește faza admiterii în principiu, instanța de control judiciar, a constatat că a fost soluționată cu respectarea regulilor de competență prevăzute de art. 401 C. proc. pen. și în acord cu decizia nr. XXX din 8 octombrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secții unite, conform căreia „instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță”. Ulterior acestei faze, competența de a judeca în fond potrivit art. 405 și 406 C. proc. pen., aparține instanței civile Tribunalul București, respectându-se astfel dispozițiile deciziei nr. 610 din 20 iunie 2007 a Curții Constituționale, jurisprudenței C.E.D.O.

În termen legal, împotriva deciziei, revizuientul condamnat a formulat recurs, susținând nelegalitatea hotărârii instanței de apel, care a stabilit cu încălcarea dispozițiilor legale competența de soluționare în cauză, ca aparținând instanței civile. Verificând critica formulată, instanța de recurs, constată nefondată calea de atac exercitată de revizuientul condamnat. Raționamentul juridic menționat de instanța de apel investită cu soluționarea căilor de atac intermediare, este corect. În cauza dedusă judecății, prin încheierea din 31 octombrie 2006, Tribunalul Militar București, în acord cu art. 397 alin. (l) C. proc. pen., și art. 401 C. proc. pen., ca instanță care a judecat fondul cauzei, a soluționat admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Ulterior acestei date, după pronunțarea deciziei nr. 610 din 20 iunie 2007, a Curții Constituționale, conform căreia s-a declarat neconstituțional art. III alin. (2) și (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006, prin care legiuitorul a menținut în mod nejustificat competența instanțelor militare și respectiv a instanțelor militare, în cauzele aflate în curs de urmărire penală sau judecată la data intrării în vigoare a acestei legi, în mod legal s-a stabilit că singura instanță aptă a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale, conform art. 405 alin. (l) C. proc. pen., a raportului juridic de drept substanțial, dându-se rezolvare acțiunii penale prin pronunțarea uneia din soluțiile prevăzute în art. 345 alin. (l) C. proc.

pen., este instanța civilă, Tribunalul București. Soluționând în acest mod căile intermediare de atac, în acord cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., legal s-a dispus desființarea sentinței și judecarea cauzei de instanța civilă competentă. În raport de cele expuse, recursul revizuientului condamnat va fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 alin. l pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat M.D. împotriva deciziei nr. 17 din 18 decembrie 2007 a Curții Militare de Apel. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2008.