ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 140/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 140/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale

de față;

Prin sentința penală nr. 112

din 17 noiembrie 2006, a Tribunalului Militar Teritorial București au fost

condamnați inculpații plt. mj. (rez.) V.M. și cpt. rez. B.L.C., la câte 4 ani

închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută

de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și câte 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere față de

cei doi inculpați pe durata unui termen de încercare de 8 ani, potrivit art. 86

2

C. pen.

Pe durata termenului de

încercare, condamnații trebuie să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

- să se prezinte la data de

30 decembrie și 30 iunie a fiecărui an la S.P.V.I.S.I. de la Tribunalul

București;

- să anunțe în prealabil

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea la S.P.V.R.S.I. de la Tribunalul

București;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă la S.P.V.R.S.I. - Tribunalul București.

S-au pus în vedere

inculpaților dispozițiile art. 86

4

C. pen., privind cazurile de

revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 254 alin. (3)

C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul V.M. a sumei de 2000 dolari

sau echivalentul în lei și suma de 200 lei, iar de la inculpatul B.C. suma de

100 lei.

S-a constat că inculpatul V.M.

a fost arestat în perioada 6 noiembrie 1997 - 17 decembrie 1997 inclusiv, iar

inculpatul B.C. de la 17 noiembrie 1997 – 17 decembrie 1997 inclusiv.

În temeiul art. 11 alin. (1)

pct. b) cu referire la art. 10 lit. g) C. proc. pen., și art. 122 lit. d) C.

pen., s-a încetat procesul penal pentru infracțiunea de sustragere sau

distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (3) C. pen., în ceea ce îl

privește pe inculpatul V.M. și pentru complicitate la infracțiunea de

sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 26 C. pen., raportat

la art. 242 alin. (3) C. pen., în ceea ce îl privește pe inculpatul B.C.

Prin aceeași sentință au

fost condamnați inculpații V.I.G., C.D.F. și A.G., la câte 3 ani închisoare

fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (pentru inculpatul V.I.G.), respectiv

complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. și la art. 254 alin.

(1) C. pen., (pentru inculpații C.D.F. și A.G.) și câte 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a pedepselor aplicate celor trei inculpați pe

durata unui termen de încercare de 5 ani calculat conform art. 82 C. pen.

S-au pus în vedere

inculpaților dispozițiile art. 83 C. pen.

În temeiul art. 254 alin. (3)

C. pen., s-a confiscat de la inculpatul V.I.G. suma de 400 lei.

S-a constat că inculpații au

fost arestați preventiv astfel:

- V.I.G. de la 10 noiembrie

1997 la 12 decembrie 1998 inclusiv;

- C.D.F. de la 04 noiembrie 1997

la 06 noiembrie 1997 inclusiv și de la 19 decembrie 1997 la 8 martie 1998

inclusiv;

- A.G. de la 09 noiembrie 1997

la 12 martie 1998 inclusiv.

În baza dispozițiilor art. 11

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu

referire la art. 122 lit. d) C. pen., s-a încetat procesul penal pentru

complicitate la infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri

prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 242 alin. (3) C. pen., reținută

în sarcina inculpaților V.I.G., C.D.F. și A.G.

A fost obligat fiecare

inculpat la câte 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

În conformitate cu Ordinul nr.

1214/1993 al ministrului sănătății s-a înființat „rezidențiatul” ca formă de

pregătire în specialitatea medicilor și farmaciștilor, instituție care a

înlocuit „secundariatul”.

În același ordin se prevede

că intrarea în rezidențiat și ocuparea locurilor de medici și farmaciști

rezidenți se face prin concurs organizat de Ministerul Sănătății, prin

„Institutul de pregătire postuniversitară și educație continuă a medicilor și

farmaciștilor”, organism aflat în subordinea directă și nemijlocită a

ministerului sus-menționat.

Desfășurarea concursului de

rezidențiat potrivit metodologiei elaborate de „Institutul de pregătire

postuniversitară și continuă a medicilor și farmaciștilor” (I.P.P.C.M.F.) și

aprobate de Ministerul Sănătății, presupune, printre alte activități și pe cea

privind elaborarea și tipărirea caietelor cu întrebări (200) și a grilelor de

răspuns.

Această activitate trebuia

efectuată conform instrucțiunilor elaborate în vederea aplicării Ordinului nr. 1214/1993,

a metodologiei emisă de Ministerul Sănătății și a unor măsuri concrete în care

lucrau membrii colectivului de persoane desemnate să participe la elaborarea,

tipărirea și distribuirea caietelor cu întrebări.

Pentru concursul de

rezidențiat din 27 octombrie 1996, au fost desemnate un număr de 18 persoane,

pentru a face parte din acest colectiv, provenind de la Ministerul Sănătății

(2), U.M.F. București (5), I.P.P.E.C.M.F. (11), printre aceștia din urmă aflându-se

și inculpatul V.I.G. care urmau ca, în perioada 21 - 27 octombrie 1996, să

desfășoare activități specifice în incinta U.M. 02122 (Direcției Medicale M.A.P.N.).

Conform aprobării din 26

septembrie 1996 a Secretarului de Stat și șef al D.I.L.A., la dispoziția

comisiei a fost pus un pavilion, situat la etajul 2 al clădirii, format din 4

încăperi (3 amenajate ca dormitoare și una ca sală de lucru), un hol și un grup

sanitar, accesul în această incintă fiind limitat la o singură intrare (ușă),

care urma să fie păzită de un planton, militar în termen.

Înainte de începerea

activității, în camera de lucru au fost montate 3 calculatoare și 2 mașini de

tipărit și multiplicat, fiind aduse și materialele necesare (hârtie, toner,

capse, scotch, carioca, saci, etc.), toate încăperile fiind dotate cu

cazarmamentul corespunzător (paturi, mese, cuiere, coșuri de gunoi, lenjerie de

pat, pahare, scrumiere, etc.).

Inițial, paza comisiei și a

documentelor cu care se lucra, trebuia să fie asigurată de militarii din garda

comenduirii de garnizoană București, care îndepliniseră această misiune și în

anii anteriori (1994 – 1995) când lucrările comisiei se desfășuraseră în

aceeași incintă a U.M. 02122.

Respectându-se calendarul

acțiunilor pentru concursul de rezidențiat din 27 octombrie 1996, aprobat de

minister, stabilirea și instruirea cadrelor care urmau să intre în tipografia

instalată la et. 2 al U.M. 02122, aducerea aparatelor, materialelor și

bibliografiei necesare în incinta respectivă s-au efectuat în perioada 1 - 18 octombrie

1996.

În baza aceluiași calendar,

în dimineața zilei de 21 octombrie 1996, o parte din membrii comisiei, printre

care și inculpatul V.I.G., s-a deplasat la sediul Ministerului Sănătății, unde

s-a procedat la tragerea la sorți a mai multor plicuri (sigilate) conținând

întrebări pentru concurs, propuse de U.M.F. din țară, dintre care, cadrele

didactice din comisie trebuiau să aleagă cele 200, ce urmau a fi tipărite,

multiplicate și distribuite concurenților în sălile de concurs, din dimineața

zilei de 27 octombrie 1996.

După tragerea la sorți,

membrii comisiei s-au deplasat la U.M. 02122, pentru a desigila plicurile și

a-și începe activitatea.

Trebuie precizat faptul că,

în jurul orei 13,00, înainte de a se pleca spre sediul U.M. 02122, conducerea

institutului, cu acordul ministerului, a hotărât excluderea inculpatului V.I.G.

din cadrul comisiei, deoarece se aflase că între acesta și unii angajați ai

U.M. 02122 printre care și inculpatul plt. maj.(rez.) A.G., se creaseră relații

mai apropiate, cu ocazia participării la lucrările din anii anteriori, ale

aceleiași comisii, ceea ce a creat suspiciuni cu privire la corectitudinea sa

în cadrul activităților ce trebuiau să le desfășoare.

În cadrul comisiei,

inculpatul V.I.G., avea sarcina de a tipări și multiplica caietele cu

întrebările, test de concurs, sarcini care prin înlăturarea sa din comisie, au

fost preluate de dr. S.E.G.

Datorită sesizărilor primite

de la Ministerul Sănătății, privitoare la o posibilă fraudare a concursului de

rezidențiat, în sensul divulgării întrebărilor înainte de examen, pentru a se

asigura o mai mare confidențialitate lucrărilor comisiei, s-a hotărât

suplimentarea măsurilor de pază și securitate, prin personal din afara U.M. 02122.

La solicitarea ministrului

sănătății, dr. D.B., adresată ministrului apărării naționale, prin ordinul

(nota) telefonic nr. 402 din 21 octombrie 1996, Inspectorul șef al I.G.S.M.G.,

general de divizie B.R., a dispus ca o subunitate din cadrul U.M. 02180

(Poliția Militară) să execute paza obiectivului special de la etajul 2 al

Direcției Medicale a M.A.P.N. și să asigure securitatea comisiei și a

lucrărilor acesteia.

Conform ordinului primit,

șeful statului major al U.M. 02180, lt. col. A.P., în ziua de 21 octombrie 1996,

în jurul orei 17,00, s-a deplasat la U.M. 02122 pentru a prelua obiectivul și a

organiza misiunea.

Având în vedere că paza

exterioară a obiectivului (inclusiv accesul în clădirea Direcției Medicale a

M.A.P.N.) era asigurată de către militarii gărzii Comenduirii de garnizoană

București s-a stabilit de comun acord de către lt. col. A.P. și gen. bg. C.P.

(comandantul U.M. 02122), ca militarii din Poliția Militară să execute misiunea

încredințată în pavilionul destinat desfășurării activității comisiei de

rezidențiat.

În acest scop s-a hotărât ca

paza și securitatea incintei, a comisiei și a lucrărilor acesteia să fie

asigurată zilnic de către un ofițer, șef de obiectiv, în intervalul 7,30 – 13,30,

un sergent angajat, comandant al gărzii, timp de 24 ore și câte 3 militari pe

schimburi de câte 6 ore, repartizați pe două posturi, unul la ușa de acces și

al doilea pe holul incintei sus-menționate.

Totodată, s-a convenit și

asupra consemnului particular al posturilor de pază de la etajul 2 al clădirii

Direcției Medicale a M.A.P.N., care implica în principal interzicerea accesului

oricărei alte persoane, în afara membrilor comisiei în incinta respectivă,

supravegherea și însoțirea membrilor comisiei pe timpul deplasării în afara

incintei (la masă, telefon), interzicerea transmisiei oricăror informații (scrise

sau verbale) între membrii comisiei și alte persoane, interzicerea accesului

militarilor din gardă în sala de lucru sau în dormitoare.

Tot de comun acord s-a

hotărât ca paza obiectivului să fie preluată efectiv de către Poliția Militară,

în dimineața zilei de 22 octombrie 1996, până atunci sarcinile convenite urmând

a fi îndeplinite de sold. S.S. (militar la Comenduirea Garnizoanei București),

care a fost instalat în postul de la intrarea în incinta de la etajul 2.

După îndeplinirea acestor

activități, lt. col. A.P. a participat alături de conducerea U.M. 02122 și a

comisiei de rezidențiat la desigilarea plicurilor cu întrebări, în jurul orelor

19,00 părăsind unitatea și reîntorcându-se la sediu pentru a organiza, împreună

cu comandantul U.M. 02180, col. C.E., misiunea încredințată.

În dimineața zilei de 22

octombrie 1996, comandatul și șeful de stat major al U.M. 02180 împreună cu

inculpatul cpt. B.L.C., sergent angajat C.R. și 6 militari în termen, s-au

deplasat la U.M. 02122 pentru a instala obiectivul de pază și securitate.

Preluarea obiectului a fost

făcută de inculpatul cpt. B.L.C., în prezența conducerii U.M. 02122, a U.M. 02180

și a comisiei (S.E., E.A.), ocazie cu care s-au subliniat obiectivele misiunii,

inculpat cpt. B. primind ordin să întocmească dosarul cu documentele necesare

executării acesteia.

Din ordinul col. C.E., S.E.

și E.A. (responsabilii comisiei pentru rezidențial) au predat cele 2 chei de la

sala de lucru șefului de obiectiv inculpat B.C., acesta având obligația să le

țină în permanență asupra sa și să le închidă sala în timpul în care membrii

comisiei erau la masă sau dormeau.

Cu ocazia instalării

obiectului de pază și securitate de către Poliția Militară, la solicitarea

membrilor comisiei pentru rezidențiat și la propunerea lt. col. C.P., locțiitor

pentru logistică la Institutul Medico - Militar, gen. C.P. l-a desemnat pe

inculpatul plt. maj. M.V. să se ocupe de aprovizionarea comisiei cu produse

alimentare și ziare, când va fi solicitat în acest scop și pe angajata civilă A.M.,

ca să se ocupe de curățenia dormitoarelor comisiei.

Trebuie subliniat faptul că,

odată cu aducerea la cunoștință a sarcinilor pe care urmează să le

îndeplinească, gen. C.P., în prezența adjunctului său, lt. col. B.N., a

comandanților U.M. 01280 și a șefului comisiei pentru rezidențiat, dr. S.E.,

prin ordin verbal i-a interzis inculpatului plt. maj. M.V. accesul în incinta

obiectivului păzit de Poliția Militară, preluarea banilor și predarea

produselor cumpărate trebuia a se face la ușa de la intrarea în obiectiv, numai

prin intermediul militarilor de la Poliția Militară.

Acestora din urmă li s-a

adus la cunoștință aceste aspecte, instituindu-li-se obligații corelative, în

sensul de a nu-i permite inculpatului M.V. să pătrundă în incintă și de a

verifica atât ce primește cât și ce aduce acesta, astfel încât să nu existe

posibilitatea transmiterii de documente sau informații în exterior.

După desigilarea plicurilor,

cadrele didactice ale comisiei au început verificarea corectitudinii

întrebărilor, alegerea și numerotarea celor care urmau a fi trecute în caietul

de concurs.

Această operație s-a

desfășurat, până în seara zilei de 23 octombrie 1996, la ea participând dr. M.A.

(pentru chirurgie), dr. F.Z. (pentru medicină internă), dr. B.D. (pentru

pediatrie), dr. V.C. (pentru stomatologie), farm. M.L. (pentru farmacie).

În seara zilei de 23

octombrie 1996, a fost trasă la sorți varianta de concurs a întrebărilor – test,

în număr de câte 200 pentru fiecare specialitate (medicină generală,

stomatologie, farmacie), trecându-se la redactarea acestora pe calculator, apoi

la tipărirea și multiplicarea lor sub forma caietelor pentru examen.

La calculatoare lucrau ec. M.D.,

ec. C.L. și L.Ș.A., fiecare dintre acestea având propria parolă de accesare a

aparatului la care lucra.

Tipărirea și multiplicarea

caietelor de concurs s-a făcut începând cu seara zilei de 23 octombrie 1996,

până în seara zilei de 25 octombrie 1996, de această operațiune ocupându-se în

principal dr. S.E.

Trebuie subliniat că nu a

existat o evidență a numărului de caiete tipărite și multiplicate. Tipărirea și

multiplicarea caietelor pentru medicină generală a avut prioritate, datorită

numărului mare de candidați pentru care trebuiau confecționate, începând așa

cum s-a arătat, în seara zilei de 23 octombrie 1996, și terminându-se în

după-amiaza zilei de 24 octombrie 1996.

Pe măsură ce caietele se

tipăreau și se multiplicau acestea erau verificate, copertate și introduse în

sacii care urmau a fi transportați în sălile de concurs.

Introducerea în saci și sigilarea

acestora, s-a terminat în seara zilei de 26 octombrie 1996.

După sigilarea sacilor

conținând caietele de concurs precum și carioci, formulare de grile, s-a

procedat la strângerea tuturor materialelor rămase (caiete, notițe, matrițe,

rebuturi, materiale de birotică), în alți saci, care au fost sigilați cu

sigiliul I.P.P.E.C.M.F., aceștia fiind depozitați la sediul institutului unde

au și fost găsiți de organele de anchetă.

Transportul sacilor

conținând caietelor de concurs la sălile de examen, s-a făcut în dimineața

zilei de 27 octombrie 1996, până, la ora 10,00, când a început concursul

propriu-zis, întrebările test fiind repartizate candidaților.

În jurul orei 11,00, în ziua

de 27 octombrie 1996, după începerea concursului, comisia de rezidențiat a părăsit

clădirea Direcției Medicale a M.A.P.N.

După depistarea rezidentului

F.O. și corectarea lucrărilor, când s-a constatat statistic fraudarea

rezultatelor concursului, acesta a fost anulat, fiind reprogramat în luna

februarie 1997.

Cercetările efectuate au

stabilit că, din camera de lucru a comisiei de rezidențiat, situată în incinta

de la etajul 2 a clădirii U.M. 02122, în ziua de 25 octombrie 1996, în perioada

cât membrii colectivului respectiv se aflau la masă (în altă clădire), s-a

sustras unul din caietele pentru specialitatea medicină generală, cu întrebări

– test, dintre cele tipărite pentru concursul din 27 octombrie 1996, caiet ce a

fost distribuit contra unor sume de bani, mai multor candidați.

Implicați în sustragerea și

distribuirea caietului-test cu întrebări prin pretinderea și primirea unor sume

de bani, au fost inculpatul plt. maj. M.V., inculpatul cpt. B.C., inculpatul

plt. adj.(rez.) A.G., inculpatul C.D.F., inculpatul V.I.G.

Inculpatul C.D.F., ca

angajat al I.P.P.E.C.M.F., prin natura funcției pe care o îndeplinea la

institut, avea contact direct și constant cu absolvenții facultăților de

medicină și farmacie din țară și cu medicii rezidenți, cunoscând totodată

metodologia organizării și desfășurării concursului de rezidențiat, inclusiv a comisiei

de stabilire, tipărire și multiplicare a caietelor cu întrebări-test (din care

a și făcut parte în anii anteriori).

Preparativele pentru

organizarea concursului de rezidențiat desfășurându-se la nivelul institutului,

inculpatul C.D.F. a aflat că încă de la începutul lunii octombrie 1996, locul

unde urmează să se tipărească caietele cu întrebări, test, și faptul că în

componența comisiei (care cu excepția a 3-4 persoane a fost aceeași cu cea din

anii 1994 - 1995) va face parte inculpatul V.I.G., s-au hotărât să obțină în

mod necuvenit sume de bani în valută, prin sustragerea și valorificarea

subiectelor de concurs.

Așa cum rezultă din

declarațiile inculpatului V.I.G., activitatea infracțională urma să se

desfășoare ca și în anul 1995, când V.I.G., în calitate de membru al comisiei

de tehnoredactare a caietelor cu întrebări, a sustras un exemplar, care prin

intermediul inculpatului A.G. a fost scos din unitatea militară și remis

inculpatului C.D.F., pentru a-l distribui candidaților în schimbul unor sume de

bani în valută.

Întrucât înainte de

începerea lucrărilor comisiei, inculpatul A.G. a fost pensionat, iar gen. .C.P.

nu-i mai permitea accesul în unitate, s-a apelat la serviciile inculpatului

plt. maj. M.V., care trebuia să preia caietul, să-l scoată din unitate și

pentru a nu crea suspiciuni, să-l predea inculpatului A.G., care la rândul său

să-l remită inculpatului C.D.F. pentru a-l distribui candidaților.

În condițiile date

activitatea inculpatului A.G. constituia atât o legătură sigură și operativă

între coinculpați (pe care-i cunoștea foarte bine din anii anteriori) cât și o

măsură suplimentară de precauție, prin care se urmărea reducerea riscului

descoperirii relației directe dintre comisie (V.I.G) și inculpatul C.D.F.

Pentru a pune la punct detaliile

activității infracționale, inculpatul C.D.F., M.V., V.I.G. și A.G., cu 10-14

zilei înainte de data fixată pentru susținerea concursului (27 octombrie 1996)

s-au întâlnit la domiciliul inculpatului V.I.G.

Cu această ocazie s-a

discutat și suma pe care inculpatul C.D.F. să le-o dea pentru procurarea și

remiterea caietului cu subiecte, prețul stabilit la început fiind de 7.000

dolari S.U.A. (bani ce se împărțeau, în raport de riscurile asumate de

fiecare), urmând ca „în funcție de numărul beneficiarilor găsiți, să se discute

în continuare această problemă”.

Banii urmau să fie dați,

după susținerea concursului, în măsura în care subiectele procurate

corespundeau cu cele date la examenul din 27 octombrie 1996.

Nu s-a discutat problema

numărului și numelor persoanelor prin care urma să se distribuie caietul sau a

celor care urmau să beneficieze de acest caiet. Această problemă era de

competența exclusivă a inculpatului C.D.F.

Până la această întâlnire,

inculpatul C.D.F. discutase în principiu posibilitatea procurării înainte de

examen a subiectelor, cu mai mulți medici deja rezidenți, cu care prin natura

atribuțiilor sale de serviciu în cadrul institutului, ținea în mod curent

legătura.

Condițiile puse de

inculpatul C.D.F. potențialilor beneficiari ai caietului cu întrebări, constau

într-o discreție absolută și o sumă de bani, în valută, care să-i fie dată lui,

sumă care totalizată, era evident mai mare decât cea care i se pretinsese de

către ceilalți coinculpați.

Trebuie subliniat faptul că,

inculpatul C.D.F., a început încă din vara și prima lună a toamnei anului 1996,

racolarea de beneficiari pentru subiectele concursului de rezidențiat, ceea ce

dovedește că inculpatul cunoștea din anul anterior posibilitățile de procurare

ale acestora și confirmă susținerile inculpatului V.I.G.

Printre medicii rezidenți cu

care inculpatul C.D.F. a discutat posibilitatea procurării subiectelor au fost

și M.R.C., V.D.P., R.I.

Aceștia, fără să urmărească

obținerea vreunui folos material, ci doar din dorința de a-i ajuta pe unii dintre

candidați, în virtutea unor relații strânse de prietenie, au acceptat în numele

acestora, în principiu inculpatul C.D.F., luând totodată cunoștință de

condițiile impuse de el.

În legătură cu acest aspect,

sunt de făcut unele precizări.

Pentru absolvenții

facultăților de medicină, promovarea concursului de rezidențiat este foarte

importantă, ea însemnând pătrunderea cu adevărat în rândul specialiștilor din

lumea medicală, precum și șansa desfășurării activității într-unul din orașele

mari ale țării.

În rândul studenților

mediciniști din anii terminali și al absolvenților se vehicula ideea

posibilității procurării subiectelor înainte de concurs, contra unor sume de

bani, creându-se convingerea că indiferent cât înveți, dacă nu cumperi

subiectele, nu promovezi concursul.

În aceste condiții, toți

absolvenții mediciniști, atât cei din promoția 1996 cât și cei din promoțiile

anterioare, chiar și cei foarte bine pregătiți, căutau prin orice mijloace, să

intre în posesia subiectelor de rezidențiat înainte de concurs, în acest fel

considerând că pot avea șanse egale cu candidații slab pregătiți, dar care

având subiectele pot reuși înaintea lor.

În acest sens, la nivelul

capitalei, dar și al țării, s-au creat adevărate „rețele” de medici între care

urmau să circule caietele cu întrebări, indiferent cine le-ar fi procurat

primul.

Prin crearea acestor

„asocieri” (rețele), se urmărea totodată și crearea unei posibilități reale de

plată a prețului cu care se vindea un astfel de caiet, între 1.000 și 10.000

dolari, fiecare dintre beneficiari contribuind în raport de posibilități la

strângerea prețului cerut.

În acest context trebuie

privită acțiunea beneficiarilor caietului cu întrebări - test și a medicilor

rezidenți care și-au ajutat prietenii candidați la concursul din octombrie

1996, prin ținerea legăturii cu angajații I.P.P.E.C.M.F., fiind cunoscut faptul

că, organizarea concursului, incluzând tipărirea caietelor cu întrebări-test se

făcea la nivelul institutului de către angajații acestuia.

După întâlnirea care a avut

loc între inculpați la domiciliul lui V.I.G., în ziua de 21 octombrie 1996, s-a

hotărât îndepărtarea lui V.I.G. din comisie și instituirea unui sistem

suplimentar de pază și securitate asigurat prin militari ai U.M. 02180.

În aceste condiții,

inculpatul V.I.G. a fost practic „scos din joc” de ceilalți coinculpați,

inculpatul M.V. fiind cel care și-a asumat răspunderea sustragerii caietului cu

întrebări.

În acest scop, inculpatul M.V.

l-a atras în activitatea infracțională pe inculpatul cpt. B.C., care în

calitate de șef de obiectiv, contra sumei de 1.000.000 lei a acceptat să

încalce atribuțiile și să-i permită lui M.V. accesul în camera de lucru a

comisiei (ale cărei chei le avea ofițerul), de unde acesta a sustras foile

tipărite care constituiau conținutul unui caiet cu cele 200 întrebări pentru

examen.

Conform înțelegerii, joi 24

octombrie 1996, după tipărirea subiectelor, profitând de faptul că membrii

comisiei, însoțiți de militarii în termen și sergentul angajat părăsiseră

incinta de la etajul 2 al clădirii U.M. 02122, deplasându-se la masă,

inculpatul M.V. și cpt. B.C. (asupra căruia rămăseseră cheile) au sustras mai

multe foi volante, conținând întrebările, test pentru concurs.

După procurarea subiectelor,

inculpatul M.V. l-a sunat pe inculpatul A.G., pe care l-a anunțat că „problema

s-a rezolvat”, urmând să se întâlnească cu inculpatul C.D.F., pentru a-i da

foile volante cu întrebări.

Conform înțelegerii, în

seara zilei de 25 octombrie 1996, inculpatul A.G., împreună cu inculpatul C.D.F.,

s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă, în zona unde inculpatul M.V.

își avea domiciliul. Întâlnirea dintre cei trei inculpați a avut loc în mașina

cu care se făcuse deplasarea, unde în prezența inculpatului A.G., inculpatul M.V.

i-a dat lui C.D.F., foile volante cuprinzând întrebările pentru concurs,

cerându-i în avans 1.000 dolari și 2 milioane lei de care avea stringentă

nevoie pentru a satisface pretențiile inculpatului cpt. B.C. (1.000.000 lei) și

pentru a putea face față obligațiilor pe care le avea ca naș la nunta la care

urma să participe în zilele următoare.

Având în vedere pretențiile

inculpatului M.V., inculpatul C.D., în aceeași seară, s-a întâlnit cu M.R.C.,

de la care a luat și el în avans suma de 1.000 dolari și 2 milioane lei, pe

care i-a dat-o tot în prezența inculpatului A.G., inculpatului M.V.

În cursul zilei de 24

octombrie 1996, inculpatul V.I.G. văzând că nu este sunat de nici unul dintre

coinculpați, în jurul orei 24,00, a mers la inculpatul M.V. acasă pentru a

vedea ce s-a întâmplat și, în același timp, pentru a face rost de un set de

întrebări, pentru care găsise și el anterior un beneficiar în persoana

numitului B.G.

Cedând insistențelor, dar

mai ales amenințărilor, inculpatul V.I.G., în sensul că va da totul în vileag,

inculpatul M.V. i-a dat acestuia doar o parte din întrebările sustrase,

susținând că numai de atâtea a putut face rost.

Foile primite, inculpatul V.I.G.

le-a xeroxat, fără să realizeze că atitudinea inculpatului M.V. se datorează

faptului că acesta, împreună cu ceilalți coinculpați, hotărâseră deja să-l

scoată „din joc”, mărindu-și astfel cota de beneficiu, rezultă din activitatea

infracțională, în condițiile în care el nu mai avusese nici un rol în

procurarea subiectelor, inculpatul V.I.G. a încercat să vândă întrebările

primite inculpaților A.G. și C.D.F. care însă l-au refuzat, știind că vor

obține întreg caietul direct de la inculpatul M.V.

După ce a intrat în posesia

caietului cu întrebări, inculpatul C.D.F. a dat câte un exemplar lui M.R.C. și

V.D.P. (în noaptea de vineri 25 octombrie 1996) și lui R.I. (în dimineața zilei

de sâmbătă 26 octombrie 1996).

La rândul său, inculpatul V.I.G.

a dat și el întrebările pe care le avea (în număr de 100) lui B.G. (în

după-amiaza zilei de sâmbătă 25 octombrie 1996).

Pentru a păstra

conspirativitatea activității infracționale, inculpații, în special, C.D.F. nu

a vrut să intre în contact direct cu beneficiarii caietelor, pe care nu-i

cunoștea, solicitându-le medicilor cărora le dăduseră caietul cu întrebări să

nu divulge identitatea sa sub nici o formă.

De asemenea, trebuie

menționat că inculpatul C.D.F. și V.I.G. nu au dat nici un fel de informație cu

privire la modul de obținere a caietului cu întrebări și nici pe beneficiarii

acestuia nu i-a interesat acest aspect.

După primirea caietelor cu

întrebări, s-au pus în mișcare „asociațiile” de candidați care se pregătiseră

deja, în așa fel încât să se poată strânge sumele de bani cerute de inculpați,

astfel încât ceea ce până în zilele de 25, 26 octombrie 1996 constituia doar o

posibilitate să se transforme în realitate.

Un astfel de grup s-a

alcătuit din I.G., B.R., G.Ș., G.M., B.A., C.M., G.R., V.C., C.C. și T.C., care

au strâns suma de 10.000 dolari, care prin intermediul lui M.R.C. a fost dată

inculpatului C.D.F.

Un alt grup a fost alcătuit

din N.C., C.R., C.E., B.R., R.C., B.C., A.A., C.B., F.M., F.G., F.R., S.S., L.M.,

G.R., C.C., P.M., P.A., care au strâns suma de 40.000 dolari S.U.A., din care

prin intermediul lui R.I., suma de 5.000 dolari a fost dată inculpatului C.D.F.

În legătură cu acest grup de

candidați, sunt de făcut unele precizări:

Reținând din discuțiile

anterioare cu inculpatul C.D.F. că acesta poate să procure subiectele de examen

cu anticipație, la dorințele prietenei sale M.M, absolventă a U.M.F.B., promoția

1996, în dorința de a o ajuta, cu câteva zile înainte de concurs, inculpatul R.I.

a luat legătura cu inculpatul solicitându-i un caiet cu întrebările-test de

examen, ocazie cu care inculpatul C.D.F. l-a asigurat că-i va da un astfel de

document, cerându-i 5.000 dolari S.U.A.

Inculpatul R.F. știa de la M.M.

că aceasta urma să împartă caietul, ca de altfel și costul acestuia, cu 5

dintre colegii și prietenii săi, fără ca el să-i cunoască personal.

În realitate, M.M., ceruse

candidatei C.N. (colega și prietena sa) suma de 40.000 dolari S.U.A. pentru un

caiet, bani pe care i-a primit de la grupul menționat mai sus, în ziua de 26

octombrie 1996.

Din acești bani, M.M. i-a

dat prin intermediul lui R.F. inculpatului C.D.F. suma de 5.000 dolari S.U.A.,

cuvenită, restul păstrându-i pentru sine, situație despre care inculpatul R.F.

nu avea cunoștință, necunoscând-o pe N.C. sau pe vreun alt membru al grupului

respectiv.

După declanșarea

cercetărilor în anul 1997, M.M. a părăsit România, fără a restitui banii

primiți de la N.C.

De unul din caietele date de

inculpatul C.D.F. a beneficiat C.M., căreia i-a fost pus la dispoziție, prin

intermediul lui V.D.P. de către prietenul său G.E. (fost coleg de serviciu și

navetă cu V.D.P.).

Pentru acest caiet

inculpatul C.D.F. a primit suma de 3.000 dolari.

Inculpatul V.I.G. a dat

foile luate de la inculpatul M.V. așa cum s-a arătat, lui B.G., care a acceptat

propunerile inculpatului, pentru a-și ajuta colega Ș.C. și pe prietena ei, P.O.,

al cărui fiu, P.G., susținea concursul de rezidențiat din 27 octombrie 1996.

De la P.O., prin intermediul

lui B.G., inculpatul V.I.G. a primit suma de 4 milioane lei.

După primirea caietelor,

candidații beneficiari ai acestora, s-au strâns pe grupuri în locuința unora

dintre ei, lucrând la identificarea răspunsurilor corecte la întrebările-test,

în raport de bibliografia indicată în programa de concurs, după care, conform

indicațiilor transmise de inculpatul C.D.F., cu excepția numitei A.A., au

distrus exemplarele din caietul pe care l-au avut la dispoziție.

A.A. a predat organelor de

anchetă două din caietele pe care le primise de la N.C., expertiza

criminalistică efectuată în cauză concluzionând că aceste caiete reprezintă o

multiplicare după o copie intermediară, prin metoda xerox.

Cu ocazia participării la

concursul de rezidențiat din 27 octombrie 1996, candidații ce avuseseră la

dispoziție caietele cu întrebările-test, au constatat că acestea sunt identice

cu cele ce li s-au repartizat în sălile de examen.

După apariția discuțiilor

privind corectitudinea rezultatelor concursului, amplu mediatizate, inculpatul C.D.F.

a restituit sumele de bani primite, cu excepția sumei de 1.000 dolari S.U.A. și

2.000.000 lei date inculpatului M.V., ce a fost recuperată de M.R.C. (cel care

avansase banii) de la beneficiarii caietului, cu acordul acestora.

În această situație,

inculpatul C.D.F. nu a mai putut da din acești bani coinculpatului suma cerută

de acesta (7.000 dolari S.U.A.).

Cu toate acestea, la

insistențele și amenințările proferate de inculpatul V.I.G. și M.V., inculpatul

C.D.F. le-a mai dat acestora suma de 1.500.000 lei (împrumut pentru plata

taxelor școlare ale fiicei inculpatului V.I.G.) și, respectiv, 1.000 dolari S.U.A.

(pentru a-i da „acelorași personaje de la Poliția Militară”), bani care nu au

mai fost recuperați.

Starea de fapt descrisă este

dovedită de probele administrate în cauză.

Astfel, faptul că M.V. a

pretins bani, din care, o parte a dat inculpatului B.C., rezultă din

declarațiile inculpaților C.D.F., V.I.G., A.G., precum și din constatările

făcute cu ocazia percheziției biroului unde inculpatul își desfășura

activitatea la U.M. 02122, precum și din datele cuprinse în declarațiile

martorilor: D.C., D.G.I, S.M. și M.G.

Astfel, cu ocazia

percheziției efectuate de organele parchetului, în ziua de 15 noiembrie 1996,

la biroul inculpatului M.V., s-a găsit suma de 4.000.000 lei, cuprinsă în 4

pachete de câte 1.000.000 lei, având banderola B.N.R., bani a căror existență

inculpatul nu a declarat-o înainte de efectuarea perchezițiilor, deși a fost

întrebat în mod expres despre acest lucru.

După descoperirea banilor,

inculpatul M.V., inițial, a declarat că aceștia i-au fost dați de serg. M.G.,

la nunta căruia a fost în calitate de naș în ziua de 27 octombrie 1996,

susținerile acestuia fiind infirmate de M.G.

Ulterior, inculpatul M.V. a

susținut alte două variante privind proveniența banilor, infirmate de probele

administrate, pentru ca, în final, să susțină că banii i-a primit de la D.C. și

D.I., cărora în ziua de 12 noiembrie .1996 le-a dat în schimb 1.000 dolari S.U.A.,

fapt confirmat de aceștia.

În legătură cu provenința

celor 1.000 dolari S.U.A., inculpatul a declarat că 600 dolari S.U.A. i-au fost

împrumutați de mr. S.M., care însă nu a confirmat susținerile inculpatului,

precizând că acesta a insistat să-i susțină afirmațiile, invocând probleme de

familie.

Această poziție oscilantă și

contradictorie a inculpatului constituie alături de probele din dosar, un

argument pentru concluzia că cei 1.000 dolari S.U.A. erau cei primiți de la

inculpatul C.D.F. înainte de susținerea concursului de rezidențiat.

De altfel, este greu de

crezut că inculpatul M.V., ca de altfel și ceilalți inculpați, și-ar fi asumat

gratuit riscul sustragerii caietelor cu subiecte pentru rezidențiat, în pofida

tuturor măsurilor de securitate sporită luate de organizatorii concursului.

Inculpatul a încercat să

justifice revenirea asupra declarațiilor inițiale, susținând că, acesta i-au

fost sugerate de lucrătorii de poliție care au exercitat asupra sa presiuni

fizice și psihice, scoțându-l din arest, fără ca avocatul sau procurorul să fie

de față.

Verificându-se în evidențele

A.D.G.P. a municipiului București, s-a constat că, de la data de 06 noiembrie 1997

când a fost arestat și până la data de 10 noiembrie 1997 când a dat prima

declarație de recunoaștere a faptelor, inculpatul nu a fost scos din arest,

decât la datele de 7 și 9 noiembrie, când a fost dus la medic și la fotograf,

conform regulamentului.

La data de 10 noiembrie 1997,

a fost scos din arest, la solicitarea sa, exprimată în scris, prin care își

manifesta dorința de a se adresa în scris parchetului militar, lucru care i s-a

permis, respectându-i-se în acest fel drepturile legale.

Memoriul scris cu această

ocazie a fost menținut în prezența procurorului și avocatului, conținutul său

fiind reluat de inculpat în declarația făcută la aceeași dată, tot în prezența

apărătorului, cu ocazia punerii în mișcare a acțiunii penale.

Din compararea evidențelor

arestului cu actele efectuate în cauză, rezultă că inculpatul a fost scos din

arest în cazuri justificate (anchetă, prezentarea la instanță, luarea de

contact cu apărătorul ales, însușirea cererilor formulate de apărător,

vorbitor, consult medical, fotografiere, punere în libertate), toate

declarațiile fiind luate numai în prezența avocatului și a procurorului

anchetator.

De altfel, motivația făcută

de inculpat pentru a-și justifica retractarea declarațiilor făcute pe parcursul

urmăririi penale, apărare în mod evident lipsită de suport logic, din moment

ce, până la declarația sa din 10 noiembrie 1997 nu se cunoștea nimic despre

participarea la săvârșirea infracțiunilor a inculpatului B.C. și a inculpatului

A.G., până la această dată existând doar declarațiile inculpatului V.I.G.,

indicându-i ca participanți la săvârșirea infracțiunilor.

Abia ulterior acestei date,

coinculpații au făcut referiri complete la modul de comitere al faptelor și la

persoanele implicate și anume V.I.G. la data de 14 noiembrie 1997, C.D.F. la

data de 19 decembrie 1997, A.G. la data de 16 ianuarie 1998 și B.C. la data de

17 noiembrie 1997.

Ca și în cazul inculpatului M.V.

și în cazul inculpatului B.C. este greu de crezut că acesta și-ar fi asumat

riscul, acceptând doar posibilitatea primirii unor eventuale foloase materiale,

de natura celor menționate în declarațiile sale în mod constant, în condițiile

în care el avea cunoștință de importanța misiunii care-i fusese încredințată.

Faptul că inculpatul

cunoștea importanța misiunii ce o avea de îndeplinit, precum și obiectivul

comisiei pentru rezidențiat, rezultă atât din declarațiile comandanților U.M. 02180,

U.M. 02122, care l-au pus în temă cu ocazia instalării obiectivului în ziua de

22 octombrie 1996, din declarațiile cadrelor militare din U.M. 02180, pe care

la preluarea serviciului în 23 octombrie 1997, inculpatul le-a instruit conform

ordinelor primite, din declarațiile membrilor comisiei din măsurile concrete

întreprinse pentru îndeplinirea misiunii, precum și din însăși faptul că din

ordinul ministrului apărării naționale, într-o unitate militară, cu sistem

propriu de pază și securitate, s-a instituit un dispozitiv suplimentar alcătuit

din cadrele Poliției Militare.

În ansamblul probator al

cauzei, împrejurarea că inculpatul B.C., pentru a-i permite accesul

inculpatului M.V. la subiecte, în ziua respectivă a făcut schimb de serviciu cu

fratele său geamăn B.F., demonstrează o înțelegere prealabilă și o coordonare

între inculpați, ceea ce conduce la concluzia că susținerile lui B.C. referitor

la acest aspect, să nu poată fi luate în considerare.

La aceeași concluzie se

ajunge și dacă se are în vedere că, în ziua de 26 octombrie 1996, în loc să

plece la nunta lui M.G., în acest scop luându-și ordin de serviciu din timp,

începând cu 26 octombrie 1996 ora 07,30, inculpatul M.V. s-a prezentat la

unitate.

Această deplasare a

inculpatului la unitate, unde de serviciu se afla inculpatul B.C., nu se poate

explica decât așa cum a făcut-o inculpatul M.V. în declarațiile date pe

parcursul urmăririi penale, neavând relevanță că ulterior acesta și le-a

retractat.

Referitor la inculpatul V.I.G.,

inculpatul C.D.F. și inculpatul A.G., trebuie arătat că declarațiile acestora

corespund într-o măsură mult mai mare realității, inculpatul C.D.F. și

inculpatul V.I.G. contribuind în mod deosebit la stabilirea adevărului.

În drept, fapta inculpatului

plt. maj. (rez.) V.M., de a-și încălca atribuțiile de serviciu, pătrunzând în

camera de lucru a comisiei pentru rezidențiat, în perioada 21 - 27 octombrie

1996, de unde a sustras subiectele pentru concurs pretinzând 7000 dolari și

primind 2000 dolari S.U.A. și 200 lei (RON) de la diverși candidați, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254

alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului cpt. rez.

B.L.C., care în perioada 21 - 27 octombrie 1996, în calitate de comandant de obiectiv,

a pretins și primit de la inculpatul V.M. suma de 100 lei (RON) pentru a-i

permite accesul în camera de lucru a comisiei de unde a sustras un caiet cu

întrebările, test pentru examen, constituie infracțiunea de luare de mită

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului V.I.G.

constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C.

pen., constând în aceea, că în perioada 21 - 27 octombrie 1996, în calitate de

membru al comisiei pentru stabilirea și tehnoredactarea caietului cu

întrebări-test ce urmau să reprezinte subiectele concursului de rezidențiat a

pretins 7000 dolari S.U.A. și a primit 4.000.000 lei pentru a-și încălca

atribuțiile de serviciu și a sustrage caietul cu întrebări-test.

Fapta inculpatului C.D.F. constituie

infracțiunea de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada 21 - 27

octombrie 1996, pe baza unei înțelegeri prealabile cu intenție, prin racolarea

unor beneficiari ai caietelor cu întrebări test pentru rezidențiat, a pretins

și primit de la aceștia diferite sume de bani ce urmau să fie împărțite între

coinculpați, beneficiar al uneia dintre aceste sume de bani fiind chiar el,

înlesnind și ajutând în acest mod pe inculpații M.V., B.C. și V.I.G. să

pretindă și să primească bani pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu în

vederea sustragerii subiectelor pentru concursul de rezidențiat din 27

octombrie 1996.

Fapta inculpatului A.G.

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la luare de

mită prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.,

constând în aceea că, în perioada 21 - 27 octombrie 1996, pe baza unei

înțelegeri prealabile în mod intenționat a ajutat pe coinculpații arătați anterior

să-și încalce atribuțiile de serviciu, aceștia urmând să primească sume de bani

de la mai mulți candidați în urma sustragerii și comercializării caietului cu

întrebări-test, pentru concursul de rezidențiat.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, tribunalul a avut în vedere criteriile

generale de individualizare definite de conținutul dispozițiilor art. 72 C. pen.

Astfel, a constatat că

infracțiunile săvârșite de inculpați reprezintă un grad de pericol ridicat

rezultat din împrejurările concrete ale comiterii, din scopul urmărit, dar nu

în ultimul rând din deserviciile aduse celor două instituții desemnate,

Ministerului Sănătății și M.A.P.N.

În ceea ce privește persoana

inculpaților, tribunalul a constatat că aceștia au avut o conduită bună

anterior săvârșirii infracțiunilor, fiind la prima încălcare a dispozițiilor

legii penale.

Pe de altă parte, tribunalul

a avut în vedere timpul îndelungat scurs de la săvârșirea faptelor (anul 1996)

perioadă în care inculpații au avut un comportament civic foarte bun, s-au

integrat în societate, s-au prezentat de fiecare dată la chemarea organelor

judiciare, iar perioada arestărilor reprezintă un avertisment serios de care au

ținut cont în activitatea desfășurată ulterior.

Împotriva acestei sentinței

au declarat apel în termen inculpații cpt. (rez.) B.C., plt. maj. (rez.)V.M. și

civil A.G.

I. Apelantul inculpat cpt. (rez.)

B.C. a criticat sentința oral, în ședință, personal și prin apărător și prin

concluziile scrise ale apărătorului, considerând-o nelegală și netemeinică,

pentru următoarele motive:

penale, care potrivit dispozitivului deciziei penale nr. 4705 din 2 noiembrie

2001 a Curții Supreme de Justiție, trebuia să fie adusă la îndeplinire de către

secția Parchetelor Militare din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție a fost efectuată, prin încălcarea competenței de către S.M.A. – P.N.A.,

prin arogarea competenței de a efectua completarea urmăririi penale în baza

normei tranzitorii cuprinse în art. 32 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, în

condițiile în care infracțiunile în discuție nu erau din acelea prevăzute în

Legea nr. 78/2000. Ca urmare a acestei situații, s-a cerut trimiterea cauzei la

procuror pentru completarea urmăririi penale, potrivit art. 332 alin. (2) C.

proc. pen.

efectuată până la pronunțarea sentinței penale nr. 93 din 20 iunie 2005 este

nulă deoarece instanța a fost nelegal compusă în complet de 2 judecători,

potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, ignorându-se faptul că infracțiunile

reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare nu se încadrau în

această lege. S-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe de fond pentru a reefectua cercetarea judecătorească, lovită în cauză

de nulitate absolută.

lovită de nulitate absolută și pentru că nu este motivată, pentru că în

cuprinsul ei nu se pot identifica elementele la care se referă art. 356 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen. și, în consecință, s-ar impune trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe de fond. Mai mult, la această nulitate ar fi

contribuit și faptul că la ședințele de judecată ar fi participat un procuror

din structura specializată anticorupție.

cpt. (rez.) B.C. se impune pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis

în judecată încă din primul act de sesizare pentru motivele arătate în etape

judiciare anterioare.

II. Apelantul inculpat plt. maj.

(rez.) M.V. a criticat sentința în scris, prin apărător și oral, în ședință, personal

și prin apărător, considerând-o nelegală și netemeinică, pentru următoarele

motive:

1.Urmărirea penală și actul

de sesizare a instanței a fost făcută de un organ necompetent, prin aplicarea art.

3 alin. (1) lit. a) și art. 32 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002 într-un caz în

care, datorită art. 13 C. pen., urmărirea penală trebuia efectuată de secția

Parchetelor Militare din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Mai mult, întrucât

încadrările juridice date faptelor inculpatului nu se fac referiri și la

dispozițiile Legii nr. 78/2000 nu s-ar justifica legal efectuarea urmăririi

penale de către P.N.A.

penale nu a reușit să îndeplinească cerințele deciziei de restituire și

rejudecarea în fond a pornit de la un act de inculpare cvasiidentic cu cel care

a atras criticile instanței supreme.

probatoriile dosarului nu lasă să se înțeleagă faptul că inculpatul M.V. ar fi

sustras în mod direct, nemijlocit, caietul cu întrebări pentru examenul de

rezidențiat.

probatoriile administrate nu relevă incidente legate de activitatea pazei

Comisiei pentru redactarea subiectelor, deci nu au existat pătrunderi

neautorizate în spațiul destinat comisiei, și aceasta în nici un caz din partea

inculpatului M.V.

contradicțiile dintre inculpați cu privire la dinamica evenimentelor și nici

măcar cei care își asumă acuzațiile ce li se aduc nu recunosc aceeași variantă,

fapt care provoacă dubii asupra sincerității acestor mărturisiri.

fața organelor judiciare atribuțiunile de serviciu ale inculpatului M.V. din

care să rezulte că acesta ar fi avut atribuțiuni în legătură directă cu caietul

cu subiecte pentru rezidențiat, astfel încât aceste atribuțiuni să îl califice drept

potențial subiect activ al infracțiunii de luare de mită.

adevărată varianta rechizitoriului, potrivit căruia ordinul verbal al

superiorilor suplinește atribuțiunile de serviciu, câtă vreme niciunul dintre

comandanții inculpatului M.V., audiați ca martori, nu confirmă că ar fi dat

astfel de dispoziții.

l-a condamnat pe inculpatul M.V. întrucât el nu se face vinovat de comiterea

faptelor reținute în sarcina sa, motiv pentru care se solicită curții achitarea

acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit.

a) sau pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen.

dispus încetarea procesului penal pentru intervenția prescripției pentru

infracțiunea prevăzută în art. 242 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C.

pen., întrucât fapta nu există, motiv pentru care se solicită continuarea

procesului penal și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen, raportat la art. 10 lit. a) din același cod.

III. Apelantul inculpat A.G.,

în ședința publică din 18 ianuarie 2007 a Curții Militare de Apel, a cerut

instanței să ia act că își retrage apelul declarat împotriva sentinței nr. 112

din 17 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București.

Prin decizia penală nr. 6

din 29 martie 2007 a Curții Militare de Apel s-au respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpații cpt. (rez.) B.L.C. și plt. maj. (rez.) V.M.

împotriva sentinței penale nr. 112 din 17 noiembrie 2006 a Tribunalului Militar

Teritorial București.

S-a luat act de retragerea

apelului declarat de inculpatul A.G. împotriva sentinței penale menționată.

Instanța de apel a reținut

că apelurile declarate de inculpații B.L.C. și V.M. sunt nefondate pentru

următoarele considerente:

I. În ceea ce privește

apelul inculpatului cpt. (rez. )B.C.:

I. 1. Prin art. 3 al O.U. nr.

43/2002 S.M.A. – P.N. astăzi D.N.A. a primit în competență exclusivă efectuarea

urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, pentru

prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Pentru cauzele

prevăzute în Legea nr. 78/2000 aflate în curs de urmărire penală la data de 1

septembrie 2002, urmărirea penală se efectuează de către procurorii P.N.A., iar

actele și lucrările efectuate până la data de 1 septembrie 2002 rămân valabile.

Cum infracțiunea de luare de

mită reținută în sarcina inculpatului cpt. (rez.) B.C. se încadrează în cele

prevăzute în Legea nr. 78/2000, corect a apreciat instanța de fond că

realizarea completării urmăririi penale a fost înfăptuită de organul judiciar

competent.

I. 2. Compunerea completului

de judecată din 2 judecători din momentul sesizării instanței și până la

abrogarea alin. (2) al art. 29 din Legea nr. 78/2000 prin art. 1 din O.U.G. nr.

50/2006 [(situația în lămurirea căreia Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile

unite a pronunțat decizia nr. V/2005 (M. Of. nr. 123/9.11.2006)] s-a făcut

conform art. 29 alin. (2) al Legii nr. 78/2000 care prevedea că „La

judecătorii, tribunale și curți de apel completele specializate sunt formate

din 2 judecători”.

I. 3. În ceea ce privește

aprecierea sentinței ca fiind lovită de nulitate absolută pentru că ar fi

„absolut” nemotivată și că în ea nu s-ar regăsi elementele la care se referă art.

356 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., impuse de lege „ad validatem”, analizând

sus-menționata sentință, instanța a constatat prezența elementelor indicate în

cuprinsul art. 356 C. proc. pen.

Referirea specială făcută la

lit. c) a acestui articol, respectiv analiza probelor care au servit ca temei

pentru soluționarea cauzei, a elementelor de fapt pe care se sprijină soluția,

faptele reținute în sarcina inculpaților, vinovăția acestora, circumstanțele,

starea de recidivă, timpul de dedus din pedeapsă, etc., se regăsește în

considerentele soluției astfel: analiza probelor la pag. 14 - 16 ale sentinței,

faptele reținute în sarcina inculpaților, încadrarea juridică a acestora, f