Decizia nr. 140/2008 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 112/2006 a Tribunalului Militar Teritorial București

După îndeplinirea acestor activități, lt. col. A.P. a participat alături de conducerea U.M. 02122 și a comisiei de rezidențiat la desigilarea plicurilor cu întrebări, în jurul orelor 19,00 părăsind unitatea și reîntorcându-se la sediu pentru a organiza, împreună cu comandantul U.M. 02180, col. C.E., misiunea încredințată. În dimineața zilei de 22 octombrie 1996, comandatul și șeful de stat major al U.M. 02180 împreună cu inculpatul cpt. B.L.C., sergent angajat C.R. și 6 militari în termen, s-au deplasat la U.M. 02122 pentru a instala obiectivul de pază și securitate. Preluarea obiectului a fost făcută de inculpatul cpt. B.L.C., în prezența conducerii U.M. 02122, a U.M. 02180 și a comisiei (S.E., E.A.), ocazie cu care s-au subliniat obiectivele misiunii, inculpat cpt. B. primind ordin să întocmească dosarul cu documentele necesare executării acesteia. Din ordinul col. C.E., S.E. și E.A. (responsabilii comisiei pentru rezidențial) au predat cele 2 chei de la sala de lucru șefului de obiectiv inculpat B.C., acesta având obligația să le țină în permanență asupra sa și să le închidă sala în timpul în care membrii comisiei erau la masă sau dormeau. Cu ocazia instalării obiectului de pază și securitate de către Poliția Militară, la solicitarea membrilor comisiei pentru rezidențiat și la propunerea lt. col. C.P., locțiitor pentru logistică la Institutul Medico - Militar, gen. C.P. l-a desemnat pe inculpatul plt. maj. M.V. să se ocupe de aprovizionarea comisiei cu produse alimentare și ziare, când va fi solicitat în acest scop și pe angajata civilă A.M., ca să se ocupe de curățenia dormitoarelor comisiei. Trebuie subliniat faptul că, odată cu aducerea la cunoștință a sarcinilor pe care urmează să le îndeplinească, gen. C.P., în prezența adjunctului său, lt. col. B.N., a comandanților U.M. 01280 și a șefului comisiei pentru rezidențiat, dr. S.E., prin ordin verbal i-a interzis inculpatului plt. maj. M.V. accesul în incinta obiectivului păzit de Poliția Militară, preluarea banilor și predarea produselor cumpărate trebuia a se face la ușa de la intrarea în obiectiv, numai prin intermediul militarilor de la Poliția Militară. Acestora din urmă li s-a adus la cunoștință aceste aspecte, instituindu-li-se obligații corelative, în sensul de a nu-i permite inculpatului M.V. să pătrundă în incintă și de a verifica atât ce primește cât și ce aduce acesta, astfel încât să nu existe posibilitatea transmiterii de documente sau informații în exterior. După desigilarea plicurilor, cadrele didactice ale comisiei au început verificarea corectitudinii întrebărilor, alegerea și numerotarea celor care urmau a fi trecute în caietul de concurs. Această operație s-a desfășurat, până în seara zilei de 23 octombrie 1996, la ea participând dr. M.A. (pentru chirurgie), dr. F.Z. (pentru medicină internă), dr. B.D. (pentru pediatrie), dr. V.C. (pentru stomatologie), farm. M.L. (pentru farmacie). În seara zilei de 23 octombrie 1996, a fost trasă la sorți varianta de concurs a întrebărilor – test, în număr de câte 200 pentru fiecare specialitate (medicină generală, stomatologie, farmacie), trecându-se la redactarea acestora pe calculator, apoi la tipărirea și multiplicarea lor sub forma caietelor pentru examen. La calculatoare lucrau ec. M.D., ec. C.L. și L.Ș.A., fiecare dintre acestea având propria parolă de accesare a aparatului la care lucra. Tipărirea și multiplicarea caietelor de concurs s-a făcut începând cu seara zilei de 23 octombrie 1996, până în seara zilei de 25 octombrie 1996, de această operațiune ocupându-se în principal dr. S.E. Trebuie subliniat că nu a existat o evidență a numărului de caiete tipărite și multiplicate. Tipărirea și multiplicarea caietelor pentru medicină generală a avut prioritate, datorită numărului mare de candidați pentru care trebuiau confecționate, începând așa cum s-a arătat, în seara zilei de 23 octombrie 1996, și terminându-se în după-amiaza zilei de 24 octombrie 1996. Pe măsură ce caietele se tipăreau și se multiplicau acestea erau verificate, copertate și introduse în sacii care urmau a fi transportați în sălile de concurs. Introducerea în saci și sigilarea acestora, s-a terminat în seara zilei de 26 octombrie 1996. După sigilarea sacilor conținând caietele de concurs precum și carioci, formulare de grile, s-a procedat la strângerea tuturor materialelor rămase (caiete, notițe, matrițe, rebuturi, materiale de birotică), în alți saci, care au fost sigilați cu sigiliul I.P.P.E.C.M.F., aceștia fiind depozitați la sediul institutului unde au și fost găsiți de organele de anchetă. Transportul sacilor conținând caietelor de concurs la sălile de examen, s-a făcut în dimineața zilei de 27 octombrie 1996, până, la ora 10,00, când a început concursul propriu-zis, întrebările test fiind repartizate candidaților. În jurul orei 11,00, în ziua de 27 octombrie 1996, după începerea concursului, comisia de rezidențiat a părăsit clădirea Direcției Medicale a M.A.P.N. După depistarea rezidentului F.O. și corectarea lucrărilor, când s-a constatat statistic fraudarea rezultatelor concursului, acesta a fost anulat, fiind reprogramat în luna februarie 1997. Cercetările efectuate au stabilit că, din camera de lucru a comisiei de rezidențiat, situată în incinta de la etajul 2 a clădirii U.M. 02122, în ziua de 25 octombrie 1996, în perioada cât membrii colectivului respectiv se aflau la masă (în altă clădire), s-a sustras unul din caietele pentru specialitatea medicină generală, cu întrebări – test, dintre cele tipărite pentru concursul din 27 octombrie 1996, caiet ce a fost distribuit contra unor sume de bani, mai multor candidați. Implicați în sustragerea și distribuirea caietului-test cu întrebări prin pretinderea și primirea unor sume de bani, au fost inculpatul plt. maj. M.V., inculpatul cpt. B.C., inculpatul plt. adj.(rez.) A.G., inculpatul C.D.F., inculpatul V.I.G. Inculpatul C.D.F., ca angajat al I.P.P.E.C.M.F., prin natura funcției pe care o îndeplinea la institut, avea contact direct și constant cu absolvenții facultăților de medicină și farmacie din țară și cu medicii rezidenți, cunoscând totodată metodologia organizării și desfășurării concursului de rezidențiat, inclusiv a comisiei de stabilire, tipărire și multiplicare a caietelor cu întrebări-test (din care a și făcut parte în anii anteriori). Preparativele pentru organizarea concursului de rezidențiat desfășurându-se la nivelul institutului, inculpatul C.D.F. a aflat că încă de la începutul lunii octombrie 1996, locul unde urmează să se tipărească caietele cu întrebări, test, și faptul că în componența comisiei (care cu excepția a 3-4 persoane a fost aceeași cu cea din anii 1994 - 1995) va face parte inculpatul V.I.G., s-au hotărât să obțină în mod necuvenit sume de bani în valută, prin sustragerea și valorificarea subiectelor de concurs. Așa cum rezultă din declarațiile inculpatului V.I.G., activitatea infracțională urma să se desfășoare ca și în anul 1995, când V.I.G., în calitate de membru al comisiei de tehnoredactare a caietelor cu întrebări, a sustras un exemplar, care prin intermediul inculpatului A.G. a fost scos din unitatea militară și remis inculpatului C.D.F., pentru a-l distribui candidaților în schimbul unor sume de bani în valută. Întrucât înainte de începerea lucrărilor comisiei, inculpatul A.G. a fost pensionat, iar gen. .C.P. nu-i mai permitea accesul în unitate, s-a apelat la serviciile inculpatului plt. maj. M.V., care trebuia să preia caietul, să-l scoată din unitate și pentru a nu crea suspiciuni, să-l predea inculpatului A.G., care la rândul său să-l remită inculpatului C.D.F. pentru a-l distribui candidaților. În condițiile date activitatea inculpatului A.G. constituia atât o legătură sigură și operativă între coinculpați (pe care-i cunoștea foarte bine din anii anteriori) cât și o măsură suplimentară de precauție, prin care se urmărea reducerea riscului descoperirii relației directe dintre comisie (V.I.G) și inculpatul C.D.F. Pentru a pune la punct detaliile activității infracționale, inculpatul C.D.F., M.V., V.I.G. și A.G., cu 10-14 zilei înainte de data fixată pentru susținerea concursului (27 octombrie 1996) s-au întâlnit la domiciliul inculpatului V.I.G. Cu această ocazie s-a discutat și suma pe care inculpatul C.D.F. să le-o dea pentru procurarea și remiterea caietului cu subiecte, prețul stabilit la început fiind de 7.000 dolari S.U.A. (bani ce se împărțeau, în raport de riscurile asumate de fiecare), urmând ca „în funcție de numărul beneficiarilor găsiți, să se discute în continuare această problemă”. Banii urmau să fie dați, după susținerea concursului, în măsura în care subiectele procurate corespundeau cu cele date la examenul din 27 octombrie 1996. Nu s-a discutat problema numărului și numelor persoanelor prin care urma să se distribuie caietul sau a celor care urmau să beneficieze de acest caiet. Această problemă era de competența exclusivă a inculpatului C.D.F. Până la această întâlnire, inculpatul C.D.F. discutase în principiu posibilitatea procurării înainte de examen a subiectelor, cu mai mulți medici deja rezidenți, cu care prin natura atribuțiilor sale de serviciu în cadrul institutului, ținea în mod curent legătura. Condițiile puse de inculpatul C.D.F. potențialilor beneficiari ai caietului cu întrebări, constau într-o discreție absolută și o sumă de bani, în valută, care să-i fie dată lui, sumă care totalizată, era evident mai mare decât cea care i se pretinsese de către ceilalți coinculpați. Trebuie subliniat faptul că, inculpatul C.D.F., a început încă din vara și prima lună a toamnei anului 1996, racolarea de beneficiari pentru subiectele concursului de rezidențiat, ceea ce dovedește că inculpatul cunoștea din anul anterior posibilitățile de procurare ale acestora și confirmă susținerile inculpatului V.I.G. Printre medicii rezidenți cu care inculpatul C.D.F. a discutat posibilitatea procurării subiectelor au fost și M.R.C., V.D.P., R.I. Aceștia, fără să urmărească obținerea vreunui folos material, ci doar din dorința de a-i ajuta pe unii dintre candidați, în virtutea unor relații strânse de prietenie, au acceptat în numele acestora, în principiu inculpatul C.D.F., luând totodată cunoștință de condițiile impuse de el. În legătură cu acest aspect, sunt de făcut unele precizări. Pentru absolvenții facultăților de medicină, promovarea concursului de rezidențiat este foarte importantă, ea însemnând pătrunderea cu adevărat în rândul specialiștilor din lumea medicală, precum și șansa desfășurării activității într-unul din orașele mari ale țării. În rândul studenților mediciniști din anii terminali și al absolvenților se vehicula ideea posibilității procurării subiectelor înainte de concurs, contra unor sume de bani, creându-se convingerea că indiferent cât înveți, dacă nu cumperi subiectele, nu promovezi concursul. În aceste condiții, toți absolvenții mediciniști, atât cei din promoția 1996 cât și cei din promoțiile anterioare, chiar și cei foarte bine pregătiți, căutau prin orice mijloace, să intre în posesia subiectelor de rezidențiat înainte de concurs, în acest fel considerând că pot avea șanse egale cu candidații slab pregătiți, dar care având subiectele pot reuși înaintea lor. În acest sens, la nivelul capitalei, dar și al țării, s-au creat adevărate „rețele” de medici între care urmau să circule caietele cu întrebări, indiferent cine le-ar fi procurat primul. Prin crearea acestor „asocieri” (rețele), se urmărea totodată și crearea unei posibilități reale de plată a prețului cu care se vindea un astfel de caiet, între 1.000 și 10.000 dolari, fiecare dintre beneficiari contribuind în raport de posibilități la strângerea prețului cerut. În acest context trebuie privită acțiunea beneficiarilor caietului cu întrebări - test și a medicilor rezidenți care și-au ajutat prietenii candidați la concursul din octombrie 1996, prin ținerea legăturii cu angajații I.P.P.E.C.M.F., fiind cunoscut faptul că, organizarea concursului, incluzând tipărirea caietelor cu întrebări-test se făcea la nivelul institutului de către angajații acestuia. După întâlnirea care a avut loc între inculpați la domiciliul lui V.I.G., în ziua de 21 octombrie 1996, s-a hotărât îndepărtarea lui V.I.G. din comisie și instituirea unui sistem suplimentar de pază și securitate asigurat prin militari ai U.M. 02180. În aceste condiții, inculpatul V.I.G. a fost practic „scos din joc” de ceilalți coinculpați, inculpatul M.V. fiind cel care și-a asumat răspunderea sustragerii caietului cu întrebări. În acest scop, inculpatul M.V. l-a atras în activitatea infracțională pe inculpatul cpt. B.C., care în calitate de șef de obiectiv, contra sumei de 1.000.000 lei a acceptat să încalce atribuțiile și să-i permită lui M.V. accesul în camera de lucru a comisiei (ale cărei chei le avea ofițerul), de unde acesta a sustras foile tipărite care constituiau conținutul unui caiet cu cele 200 întrebări pentru examen. Conform înțelegerii, joi 24 octombrie 1996, după tipărirea subiectelor, profitând de faptul că membrii comisiei, însoțiți de militarii în termen și sergentul angajat părăsiseră incinta de la etajul 2 al clădirii U.M. 02122, deplasându-se la masă, inculpatul M.V. și cpt. B.C. (asupra căruia rămăseseră cheile) au sustras mai multe foi volante, conținând întrebările, test pentru concurs. După procurarea subiectelor, inculpatul M.V. l-a sunat pe inculpatul A.G., pe care l-a anunțat că „problema s-a rezolvat”, urmând să se întâlnească cu inculpatul C.D.F., pentru a-i da foile volante cu întrebări. Conform înțelegerii, în seara zilei de 25 octombrie 1996, inculpatul A.G., împreună cu inculpatul C.D.F., s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă, în zona unde inculpatul M.V. își avea domiciliul. Întâlnirea dintre cei trei inculpați a avut loc în mașina cu care se făcuse deplasarea, unde în prezența inculpatului A.G., inculpatul M.V. i-a dat lui C.D.F., foile volante cuprinzând întrebările pentru concurs, cerându-i în avans 1.000 dolari și 2 milioane lei de care avea stringentă nevoie pentru a satisface pretențiile inculpatului cpt. B.C. (1.000.000 lei) și pentru a putea face față obligațiilor pe care le avea ca naș la nunta la care urma să participe în zilele următoare. Având în vedere pretențiile inculpatului M.V., inculpatul C.D., în aceeași seară, s-a întâlnit cu M.R.C., de la care a luat și el în avans suma de 1.000 dolari și 2 milioane lei, pe care i-a dat-o tot în prezența inculpatului A.G., inculpatului M.V. În cursul zilei de 24 octombrie 1996, inculpatul V.I.G. văzând că nu este sunat de nici unul dintre coinculpați, în jurul orei 24,00, a mers la inculpatul M.V. acasă pentru a vedea ce s-a întâmplat și, în același timp, pentru a face rost de un set de întrebări, pentru care găsise și el anterior un beneficiar în persoana numitului B.G. Cedând insistențelor, dar mai ales amenințărilor, inculpatul V.I.G., în sensul că va da totul în vileag, inculpatul M.V. i-a dat acestuia doar o parte din întrebările sustrase, susținând că numai de atâtea a putut face rost. Foile primite, inculpatul V.I.G. le-a xeroxat, fără să realizeze că atitudinea inculpatului M.V. se datorează faptului că acesta, împreună cu ceilalți coinculpați, hotărâseră deja să-l scoată „din joc”, mărindu-și astfel cota de beneficiu, rezultă din activitatea infracțională, în condițiile în care el nu mai avusese nici un rol în procurarea subiectelor, inculpatul V.I.G. a încercat să vândă întrebările primite inculpaților A.G. și C.D.F. care însă l-au refuzat, știind că vor obține întreg caietul direct de la inculpatul M.V. După ce a intrat în posesia caietului cu întrebări, inculpatul C.D.F. a dat câte un exemplar lui M.R.C. și V.D.P. (în noaptea de vineri 25 octombrie 1996) și lui R.I. (în dimineața zilei de sâmbătă 26 octombrie 1996). La rândul său, inculpatul V.I.G. a dat și el întrebările pe care le avea (în număr de 100) lui B.G. (în după-amiaza zilei de sâmbătă 25 octombrie 1996). Pentru a păstra conspirativitatea activității infracționale, inculpații, în special, C.D.F. nu a vrut să intre în contact direct cu beneficiarii caietelor, pe care nu-i cunoștea, solicitându-le medicilor cărora le dăduseră caietul cu întrebări să nu divulge identitatea sa sub nici o formă. De asemenea, trebuie menționat că inculpatul C.D.F. și V.I.G. nu au dat nici un fel de informație cu privire la modul de obținere a caietului cu întrebări și nici pe beneficiarii acestuia nu i-a interesat acest aspect. După primirea caietelor cu întrebări, s-au pus în mișcare „asociațiile” de candidați care se pregătiseră deja, în așa fel încât să se poată strânge sumele de bani cerute de inculpați, astfel încât ceea ce până în zilele de 25, 26 octombrie 1996 constituia doar o posibilitate să se transforme în realitate. Un astfel de grup s-a alcătuit din I.G., B.R., G.Ș., G.M., B.A., C.M., G.R., V.C., C.C. și T.C., care au strâns suma de 10.000 dolari, care prin intermediul lui M.R.C. a fost dată inculpatului C.D.F. Un alt grup a fost alcătuit din N.C., C.R., C.E., B.R., R.C., B.C., A.A., C.B., F.M., F.G., F.R., S.S., L.M., G.R., C.C., P.M., P.A., care au strâns suma de 40.000 dolari S.U.A., din care prin intermediul lui R.I., suma de 5.000 dolari a fost dată inculpatului C.D.F. În legătură cu acest grup de candidați, sunt de făcut unele precizări: Reținând din discuțiile anterioare cu inculpatul C.D.F. că acesta poate să procure subiectele de examen cu anticipație, la dorințele prietenei sale M.M, absolventă a U.M.F.B., promoția 1996, în dorința de a o ajuta, cu câteva zile înainte de concurs, inculpatul R.I. a luat legătura cu inculpatul solicitându-i un caiet cu întrebările-test de examen, ocazie cu care inculpatul C.D.F. l-a asigurat că-i va da un astfel de document, cerându-i 5.000 dolari S.U.A. Inculpatul R.F. știa de la M.M. că aceasta urma să împartă caietul, ca de altfel și costul acestuia, cu 5 dintre colegii și prietenii săi, fără ca el să-i cunoască personal. În realitate, M.M., ceruse candidatei C.N. (colega și prietena sa) suma de 40.000 dolari S.U.A. pentru un caiet, bani pe care i-a primit de la grupul menționat mai sus, în ziua de 26 octombrie 1996. Din acești bani, M.M. i-a dat prin intermediul lui R.F. inculpatului C.D.F. suma de 5.000 dolari S.U.A., cuvenită, restul păstrându-i pentru sine, situație despre care inculpatul R.F. nu avea cunoștință, necunoscând-o pe N.C. sau pe vreun alt membru al grupului respectiv. După declanșarea cercetărilor în anul 1997, M.M. a părăsit România, fără a restitui banii primiți de la N.C. De unul din caietele date de inculpatul C.D.F. a beneficiat C.M., căreia i-a fost pus la dispoziție, prin intermediul lui V.D.P. de către prietenul său G.E. (fost coleg de serviciu și navetă cu V.D.P.). Pentru acest caiet inculpatul C.D.F. a primit suma de 3.000 dolari. Inculpatul V.I.G. a dat foile luate de la inculpatul M.V. așa cum s-a arătat, lui B.G., care a acceptat propunerile inculpatului, pentru a-și ajuta colega Ș.C. și pe prietena ei, P.O., al cărui fiu, P.G., susținea concursul de rezidențiat din 27 octombrie 1996. De la P.O., prin intermediul lui B.G., inculpatul V.I.G. a primit suma de 4 milioane lei. După primirea caietelor, candidații beneficiari ai acestora, s-au strâns pe grupuri în locuința unora dintre ei, lucrând la identificarea răspunsurilor corecte la întrebările-test, în raport de bibliografia indicată în programa de concurs, după care, conform indicațiilor transmise de inculpatul C.D.F., cu excepția numitei A.A., au distrus exemplarele din caietul pe care l-au avut la dispoziție. A.A. a predat organelor de anchetă două din caietele pe care le primise de la N.C., expertiza criminalistică efectuată în cauză concluzionând că aceste caiete reprezintă o multiplicare după o copie intermediară, prin metoda xerox. Cu ocazia participării la concursul de rezidențiat din 27 octombrie 1996, candidații ce avuseseră la dispoziție caietele cu întrebările-test, au constatat că acestea sunt identice cu cele ce li s-au repartizat în sălile de examen. După apariția discuțiilor privind corectitudinea rezultatelor concursului, amplu mediatizate, inculpatul C.D.F. a restituit sumele de bani primite, cu excepția sumei de 1.000 dolari S.U.A. și 2.000.000 lei date inculpatului M.V., ce a fost recuperată de M.R.C. (cel care avansase banii) de la beneficiarii caietului, cu acordul acestora. În această situație, inculpatul C.D.F. nu a mai putut da din acești bani coinculpatului suma cerută de acesta (7.000 dolari S.U.A.). Cu toate acestea, la insistențele și amenințările proferate de inculpatul V.I.G. și M.V., inculpatul C.D.F. le-a mai dat acestora suma de 1.500.000 lei (împrumut pentru plata taxelor școlare ale fiicei inculpatului V.I.G.) și, respectiv, 1.000 dolari S.U.A. (pentru a-i da „acelorași personaje de la Poliția Militară”), bani care nu au mai fost recuperați. Starea de fapt descrisă este dovedită de probele administrate în cauză. Astfel, faptul că M.V. a pretins bani, din care, o parte a dat inculpatului B.C., rezultă din declarațiile inculpaților C.D.F., V.I.G., A.G., precum și din constatările făcute cu ocazia percheziției biroului unde inculpatul își desfășura activitatea la U.M. 02122, precum și din datele cuprinse în declarațiile martorilor: D.C., D.G.I, S.M. și M.G. Astfel, cu ocazia percheziției efectuate de organele parchetului, în ziua de 15 noiembrie 1996, la biroul inculpatului M.V., s-a găsit suma de 4.000.000 lei, cuprinsă în 4 pachete de câte 1.000.000 lei, având banderola B.N.R., bani a căror existență inculpatul nu a declarat-o înainte de efectuarea perchezițiilor, deși a fost întrebat în mod expres despre acest lucru. După descoperirea banilor, inculpatul M.V., inițial, a declarat că aceștia i-au fost dați de serg. M.G., la nunta căruia a fost în calitate de naș în ziua de 27 octombrie 1996, susținerile acestuia fiind infirmate de M.G. Ulterior, inculpatul M.V. a susținut alte două variante privind proveniența banilor, infirmate de probele administrate, pentru ca, în final, să susțină că banii i-a primit de la D.C. și D.I., cărora în ziua de 12 noiembrie .1996 le-a dat în schimb 1.000 dolari S.U.A., fapt confirmat de aceștia. În legătură cu provenința celor 1.000 dolari S.U.A., inculpatul a declarat că 600 dolari S.U.A. i-au fost împrumutați de mr. S.M., care însă nu a confirmat susținerile inculpatului, precizând că acesta a insistat să-i susțină afirmațiile, invocând probleme de familie. Această poziție oscilantă și contradictorie a inculpatului constituie alături de probele din dosar, un argument pentru concluzia că cei 1.000 dolari S.U.A. erau cei primiți de la inculpatul C.D.F. înainte de susținerea concursului de rezidențiat. De altfel, este greu de crezut că inculpatul M.V., ca de altfel și ceilalți inculpați, și-ar fi asumat gratuit riscul sustragerii caietelor cu subiecte pentru rezidențiat, în pofida tuturor măsurilor de securitate sporită luate de organizatorii concursului. Inculpatul a încercat să justifice revenirea asupra declarațiilor inițiale, susținând că, acesta i-au fost sugerate de lucrătorii de poliție care au exercitat asupra sa presiuni fizice și psihice, scoțându-l din arest, fără ca avocatul sau procurorul să fie de față. Verificându-se în evidențele A.D.G.P. a municipiului București, s-a constat că, de la data de 06 noiembrie 1997 când a fost arestat și până la data de 10 noiembrie 1997 când a dat prima declarație de recunoaștere a faptelor, inculpatul nu a fost scos din arest, decât la datele de 7 și 9 noiembrie, când a fost dus la medic și la fotograf, conform regulamentului. La data de 10 noiembrie 1997, a fost scos din arest, la solicitarea sa, exprimată în scris, prin care își manifesta dorința de a se adresa în scris parchetului militar, lucru care i s-a permis, respectându-i-se în acest fel drepturile legale. Memoriul scris cu această ocazie a fost menținut în prezența procurorului și avocatului, conținutul său fiind reluat de inculpat în declarația făcută la aceeași dată, tot în prezența apărătorului, cu ocazia punerii în mișcare a acțiunii penale. Din compararea evidențelor arestului cu actele efectuate în cauză, rezultă că inculpatul a fost scos din arest în cazuri justificate (anchetă, prezentarea la instanță, luarea de contact cu apărătorul ales, însușirea cererilor formulate de apărător, vorbitor, consult medical, fotografiere, punere în libertate), toate declarațiile fiind luate numai în prezența avocatului și a procurorului anchetator. De altfel, motivația făcută de inculpat pentru a-și justifica retractarea declarațiilor făcute pe parcursul urmăririi penale, apărare în mod evident lipsită de suport logic, din moment ce, până la declarația sa din 10 noiembrie 1997 nu se cunoștea nimic despre participarea la săvârșirea infracțiunilor a inculpatului B.C. și a inculpatului A.G., până la această dată existând doar declarațiile inculpatului V.I.G., indicându-i ca participanți la săvârșirea infracțiunilor. Abia ulterior acestei date, coinculpații au făcut referiri complete la modul de comitere al faptelor și la persoanele implicate și anume V.I.G. la data de 14 noiembrie 1997, C.D.F. la data de 19 decembrie 1997, A.G. la data de 16 ianuarie 1998 și B.C. la data de 17 noiembrie 1997. Ca și în cazul inculpatului M.V. și în cazul inculpatului B.C. este greu de crezut că acesta și-ar fi asumat riscul, acceptând doar posibilitatea primirii unor eventuale foloase materiale, de natura celor menționate în declarațiile sale în mod constant, în condițiile în care el avea cunoștință de importanța misiunii care-i fusese încredințată. Faptul că inculpatul cunoștea importanța misiunii ce o avea de îndeplinit, precum și obiectivul comisiei pentru rezidențiat, rezultă atât din declarațiile comandanților U.M. 02180, U.M. 02122, care l-au pus în temă cu ocazia instalării obiectivului în ziua de 22 octombrie 1996, din declarațiile cadrelor militare din U.M. 02180, pe care la preluarea serviciului în 23 octombrie 1997, inculpatul le-a instruit conform ordinelor primite, din declarațiile membrilor comisiei din măsurile concrete întreprinse pentru îndeplinirea misiunii, precum și din însăși faptul că din ordinul ministrului apărării naționale, într-o unitate militară, cu sistem propriu de pază și securitate, s-a instituit un dispozitiv suplimentar alcătuit din cadrele Poliției Militare. În ansamblul probator al cauzei, împrejurarea că inculpatul B.C., pentru a-i permite accesul inculpatului M.V. la subiecte, în ziua respectivă a făcut schimb de serviciu cu fratele său geamăn B.F., demonstrează o înțelegere prealabilă și o coordonare între inculpați, ceea ce conduce la concluzia că susținerile lui B.C. referitor la acest aspect, să nu poată fi luate în considerare. La aceeași concluzie se ajunge și dacă se are în vedere că, în ziua de 26 octombrie 1996, în loc să plece la nunta lui M.G., în acest scop luându-și ordin de serviciu din timp, începând cu 26 octombrie 1996 ora 07,30, inculpatul M.V. s-a prezentat la unitate. Această deplasare a inculpatului la unitate, unde de serviciu se afla inculpatul B.C., nu se poate explica decât așa cum a făcut-o inculpatul M.V. în declarațiile date pe parcursul urmăririi penale, neavând relevanță că ulterior acesta și le-a retractat. Referitor la inculpatul V.I.G., inculpatul C.D.F. și inculpatul A.G., trebuie arătat că declarațiile acestora corespund într-o măsură mult mai mare realității, inculpatul C.D.F. și inculpatul V.I.G. contribuind în mod deosebit la stabilirea adevărului. În drept, fapta inculpatului plt. maj. (rez.) V.M., de a-și încălca atribuțiile de serviciu, pătrunzând în camera de lucru a comisiei pentru rezidențiat, în perioada 21 - 27 octombrie 1996, de unde a sustras subiectele pentru concurs pretinzând 7000 dolari și primind 2000 dolari S.U.A. și 200 lei (RON) de la diverși candidați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatului cpt. rez. B.L.C., care în perioada 21 - 27 octombrie 1996, în calitate de comandant de obiectiv, a pretins și primit de la inculpatul V.M. suma de 100 lei (RON) pentru a-i permite accesul în camera de lucru a comisiei de unde a sustras un caiet cu întrebările, test pentru examen, constituie infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatului V.I.G. constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., constând în aceea, că în perioada 21 - 27 octombrie 1996, în calitate de membru al comisiei pentru stabilirea și tehnoredactarea caietului cu întrebări-test ce urmau să reprezinte subiectele concursului de rezidențiat a pretins 7000 dolari S.U.A. și a primit 4.000.000 lei pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu și a sustrage caietul cu întrebări-test. Fapta inculpatului C.D.F. constituie infracțiunea de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada 21 - 27 octombrie 1996, pe baza unei înțelegeri prealabile cu intenție, prin racolarea unor beneficiari ai caietelor cu întrebări test pentru rezidențiat, a pretins și primit de la aceștia diferite sume de bani ce urmau să fie împărțite între coinculpați, beneficiar al uneia dintre aceste sume de bani fiind chiar el, înlesnind și ajutând în acest mod pe inculpații M.V., B.C. și V.I.G. să pretindă și să primească bani pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu în vederea sustragerii subiectelor pentru concursul de rezidențiat din 27 octombrie 1996. Fapta inculpatului A.G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada 21 - 27 octombrie 1996, pe baza unei înțelegeri prealabile în mod intenționat a ajutat pe coinculpații arătați anterior să-și încalce atribuțiile de serviciu, aceștia urmând să primească sume de bani de la mai mulți candidați în urma sustragerii și comercializării caietului cu întrebări-test, pentru concursul de rezidențiat. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare definite de conținutul dispozițiilor art. 72 C. pen. Astfel, a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpați reprezintă un grad de pericol ridicat rezultat din împrejurările concrete ale comiterii, din scopul urmărit, dar nu în ultimul rând din deserviciile aduse celor două instituții desemnate, Ministerului Sănătății și M.A.P.N. În ceea ce privește persoana inculpaților, tribunalul a constatat că aceștia au avut o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunilor, fiind la prima încălcare a dispozițiilor legii penale. Pe de altă parte, tribunalul a avut în vedere timpul îndelungat scurs de la săvârșirea faptelor (anul 1996) perioadă în care inculpații au avut un comportament civic foarte bun, s-au integrat în societate, s-au prezentat de fiecare dată la chemarea organelor judiciare, iar perioada arestărilor reprezintă un avertisment serios de care au ținut cont în activitatea desfășurată ulterior. Împotriva acestei sentinței au declarat apel în termen inculpații cpt. (rez.) B.C., plt. maj. (rez.)V.M. și civil A.G. I. Apelantul inculpat cpt. (rez.) B.C. a criticat sentința oral, în ședință, personal și prin apărător și prin concluziile scrise ale apărătorului, considerând-o nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: 1. Completarea urmăririi penale, care potrivit dispozitivului deciziei penale nr. 4705 din 2 noiembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, trebuia să fie adusă la îndeplinire de către secția Parchetelor Militare din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a fost efectuată, prin încălcarea competenței de către S.M.A. – P.N.A., prin arogarea competenței de a efectua completarea urmăririi penale în baza normei tranzitorii cuprinse în art. 32 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, în condițiile în care infracțiunile în discuție nu erau din acelea prevăzute în Legea nr. 78/2000. Ca urmare a acestei situații, s-a cerut trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, potrivit art. 332 alin. (2) C. proc. pen. 2. Cercetarea judecătorească efectuată până la pronunțarea sentinței penale nr. 93 din 20 iunie 2005 este nulă deoarece instanța a fost nelegal compusă în complet de 2 judecători, potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, ignorându-se faptul că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare nu se încadrau în această lege. S-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond pentru a reefectua cercetarea judecătorească, lovită în cauză de nulitate absolută.

Sentința atacată este lovită de nulitate absolută și pentru că nu este motivată, pentru că în cuprinsul ei nu se pot identifica elementele la care se referă art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și, în consecință, s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond. Mai mult, la această nulitate ar fi contribuit și faptul că la ședințele de judecată ar fi participat un procuror din structura specializată anticorupție.

Achitarea inculpatului cpt. (rez.) B.C. se impune pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată încă din primul act de sesizare pentru motivele arătate în etape judiciare anterioare. II. Apelantul inculpat plt. maj. (rez.) M.V. a criticat sentința în scris, prin apărător și oral, în ședință, personal și prin apărător, considerând-o nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: 1.Urmărirea penală și actul de sesizare a instanței a fost făcută de un organ necompetent, prin aplicarea art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 32 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002 într-un caz în care, datorită art. 13 C. pen., urmărirea penală trebuia efectuată de secția Parchetelor Militare din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Mai mult, întrucât încadrările juridice date faptelor inculpatului nu se fac referiri și la dispozițiile Legii nr. 78/2000 nu s-ar justifica legal efectuarea urmăririi penale de către P.N.A. 2. Refacerea urmăririi penale nu a reușit să îndeplinească cerințele deciziei de restituire și rejudecarea în fond a pornit de la un act de inculpare cvasiidentic cu cel care a atras criticile instanței supreme. 3. Niciunul dintre probatoriile dosarului nu lasă să se înțeleagă faptul că inculpatul M.V. ar fi sustras în mod direct, nemijlocit, caietul cu întrebări pentru examenul de rezidențiat. 4. Niciunul dintre probatoriile administrate nu relevă incidente legate de activitatea pazei Comisiei pentru redactarea subiectelor, deci nu au existat pătrunderi neautorizate în spațiul destinat comisiei, și aceasta în nici un caz din partea inculpatului M.V.

Nu au fost lămurite contradicțiile dintre inculpați cu privire la dinamica evenimentelor și nici măcar cei care își asumă acuzațiile ce li se aduc nu recunosc aceeași variantă, fapt care provoacă dubii asupra sincerității acestor mărturisiri.

Nu au fost produse în fața organelor judiciare atribuțiunile de serviciu ale inculpatului M.V. din care să rezulte că acesta ar fi avut atribuțiuni în legătură directă cu caietul cu subiecte pentru rezidențiat, astfel încât aceste atribuțiuni să îl califice drept potențial subiect activ al infracțiunii de luare de mită.

Nu se poate admite ca adevărată varianta rechizitoriului, potrivit căruia ordinul verbal al superiorilor suplinește atribuțiunile de serviciu, câtă vreme niciunul dintre comandanții inculpatului M.V., audiați ca martori, nu confirmă că ar fi dat astfel de dispoziții.

În mod greșit, instanța l-a condamnat pe inculpatul M.V. întrucât el nu se face vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa, motiv pentru care se solicită curții achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) sau pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În mod greșit, instanța a dispus încetarea procesului penal pentru intervenția prescripției pentru infracțiunea prevăzută în art. 242 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., întrucât fapta nu există, motiv pentru care se solicită continuarea procesului penal și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen, raportat la art. 10 lit. a) din același cod. III. Apelantul inculpat A.G., în ședința publică din 18 ianuarie 2007 a Curții Militare de Apel, a cerut instanței să ia act că își retrage apelul declarat împotriva sentinței nr. 112 din 17 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București. Prin decizia penală nr. 6 din 29 martie 2007 a Curții Militare de Apel s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații cpt. (rez.) B.L.C. și plt. maj. (rez.) V.M. împotriva sentinței penale nr. 112 din 17 noiembrie 2006 a Tribunalului Militar Teritorial București. S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul A.G. împotriva sentinței penale menționată. Instanța de apel a reținut că apelurile declarate de inculpații B.L.C. și V.M. sunt nefondate pentru următoarele considerente: I. În ceea ce privește apelul inculpatului cpt. (rez. )B.C.: I. 1. Prin art. 3 al O.U. nr. 43/2002 S.M.A. – P.N. astăzi D.N.A. a primit în competență exclusivă efectuarea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Pentru cauzele prevăzute în Legea nr. 78/2000 aflate în curs de urmărire penală la data de 1 septembrie 2002, urmărirea penală se efectuează de către procurorii P.N.A., iar actele și lucrările efectuate până la data de 1 septembrie 2002 rămân valabile. Cum infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatului cpt. (rez.) B.C. se încadrează în cele prevăzute în Legea nr. 78/2000, corect a apreciat instanța de fond că realizarea completării urmăririi penale a fost înfăptuită de organul judiciar competent. I. 2. Compunerea completului de judecată din 2 judecători din momentul sesizării instanței și până la abrogarea alin. (2) al art. 29 din Legea nr. 78/2000 prin art. 1 din O.U.G. nr. 50/2006 [(situația în lămurirea căreia Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite a pronunțat decizia nr. V/2005 (M. Of. nr. 123/9.11.2006)] s-a făcut conform art. 29 alin. (2) al Legii nr. 78/2000 care prevedea că „La judecătorii, tribunale și curți de apel completele specializate sunt formate din 2 judecători”. I. 3. În ceea ce privește aprecierea sentinței ca fiind lovită de nulitate absolută pentru că ar fi „absolut” nemotivată și că în ea nu s-ar regăsi elementele la care se referă art. 356 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., impuse de lege „ad validatem”, analizând sus-menționata sentință, instanța a constatat prezența elementelor indicate în cuprinsul art. 356 C. proc. pen. Referirea specială făcută la lit. c) a acestui articol, respectiv analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei, a elementelor de fapt pe care se sprijină soluția, faptele reținute în sarcina inculpaților, vinovăția acestora, circumstanțele, starea de recidivă, timpul de dedus din pedeapsă, etc., se regăsește în considerentele soluției astfel: analiza probelor la pag. 14 - 16 ale sentinței, faptele reținute în sarcina inculpaților, încadrarea juridică a acestora, f