ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3277/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1083 din 20

noiembrie 2003, pronunțată în ședința publică de la 20 noiembrie 2003, în

dosarul penal nr. 4994/2003, Tribunalul București, secția a II-a penală,

hotărăște:

În baza art. 254 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul B.V.L. la

pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6

ani, termen de încercare calculat conform dispozițiilor art. 86

2

C.

pen. și a încredințat supravegherea S.S.R.S.

Pe durata termenului de încercare

inculpatul trebuia să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se

prezinte la datele fixate de persoana desemnată de Serviciul desemnat cu

supravegherea; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință

sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a dedus

timpul prevenției de la 21 ianuarie 2003 la zi și în baza art. 350 alin. (3)

lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului

(dacă nu e arestat în altă cauză).

A constatat că suma de 10.000.000

lei a fost restituită denunțătorului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., va obliga inculpatul la 9.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut în fapt următoarele:

La data de 1 ianuarie 2003,

denunțătorii M.D. și R.J., împreună cu martorul G.R.O. se aflau în autoturismul

marca Nissan, la care era atașată remorca și au fost opriți în trafic în zona

comunei Afumați, județul Ilfov, de un echipaj al Poliției Rutiere Ilfov, format

din doi lucrători de poliție, ulterior identificați ca fiind inculpatul și

martorul E.M. Întrucât martorul M.D., șoferul autoturismului, nu poseda permis

de conducere categoria E, ci numai categoria B, i-au fost reținute actele

(permis de conducere, buletin de identitate și actele remorcii) de către

agentul principal B.V.L., care a întocmit un proces verbal de constatare și

care l-a invitat să scrie o declarație în autoturismul de serviciu, după care

i-a solicitat suma de 10.000.000 lei, pentru rezolvarea favorabilă a situației

și pentru a nu-i reține permisul de conducere. Martorul M.D. s-a întors la

autoturismul marca Nissan și le-a relatat martorilor R.J. și G.R.O. solicitarea

inculpatului, după care la indicația martorului G.R.O. de a rezolva situația cu

banii pe care îi avea asupra sa, s-a deplasat la mașina poliției, de unde s-a

întors la autoturismul marca Nissan, le-a spus celor doi martori că inculpatul

insistă în primirea sumei de 10.000.000 lei și că i-a eliberat o dovadă de

reținere a documentelor, indicându-i un număr de telefon mobil, respectiv

9722/314.368, la care să-l contacteze după ce intră în posesia sumei de bani pe

care i-a solicitat-o. Martorii G.R.O. și R.J. au strâns toți banii pe care îi

aveau asupra lor, respectiv suma de 6.500.000 lei, pe care i-au dat-o

martorului M.D., care l-a sunat pe inculpat pe telefonul mobil, stabilind să se

întâlnească în zona Podului Otopeni, unde, împreună cu martorul E.M., se aflau

în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Întâlnindu-se în zona stabilită,

martorul M.D. a introdus în autoturismul marca Nissan, comunicându-le

celorlalți doi martori că lucrătorii de poliție nu au acceptat suma de

6.500.000 lei oferită, după care cei trei martori și-au continuat călătoria

spre Galați.

Pe data de 20 ianuarie 2003, în

jurul orei 10,00, martorul M.D. l-a sunat pe telefon pe inculpat spunându-i că

vin la București, împrejurare în care a fost invitat la sediul Biroului de

Poliție Voluntari. În jurul orei 16,00, martora R.J. a avut aceeași discuție cu

inculpatul, stabilind întâlnirea la Postul de Poliție Voluntari. În jurul orei

17,30, martorii M.D. și R.J. s-au prezentat la sediul Poliției Voluntari, au

intrat în biroul în care se aflau inculpatul și șeful acestuia, inspectorul

principal S.D., și au purtat o discuție referitoare la documentele necesare a

fi prezentate, după care inculpatul i-a spus martorului M.D. să meargă afară,

discuția continuând cu martora R.J., căreia i-a explicat modalitatea de soluționare

a dosarului, insistându-se asupra posibilității restituirii permisului de

conducere, împreună cu celelalte acte, și adoptării unei soluții de scoatere de

sub urmărire penală, cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ de

către parchet, cu precizarea că pe parcursul acestei discuții a participat

ocazional și inspectorul principal S.D. Martora R.J. a afirmat că are asupra sa

suma de 10.000.000 lei, iar răspunsul a fost „Se aprobă”, după care martorul

M.D., pe care l-a audiat în calitate de învinuit pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 36 alin. (1) din dosarul nr. 328/1966 republicat, deși nu

exista un proces-verbal de începere a urmăririi penale, să facă anumite

declarații neconforme cu realitatea, pentru a-și ușura situația și a obține o

soluție favorabilă, i-a prezentat materialul de urmărire penală, atribut

exclusiv al procurorului, cu precizarea că pe parcursul audierii, inspectorul

principal S.D. nu a fost prezent în birou. Inculpatul le-a sugerat martorilor

M.D. și R.J. să aducă o serie de acte, chiar fictive, pentru a fi depuse la

dosar, după care inculpatul i-a înmânat martorului M.D. actele reținute pe data

de 17 ianuarie 2003, invitându-l din nou să părăsească biroul. Martora R.J. l-a

întrebat pe inculpat dacă se poate discuta în birou sau dacă preferă să meargă

în mașina cu care venise, iar, după ce inculpatul a precizat că pot rămâne în

birou, martora a scos suma de 10.000.000 lei inseriată de organele de poliție,

spunându-i că o poate număra, inculpatul indicându-i să o depună pe o masă,

unde se afla o cafetieră, în imediata apropiere a biroului său. Martora a fost

condusă de inculpat către ieșirea din Postul Biroului de Poliție Voluntari.

După pătrunderea în birou a organelor de urmărire penală, sub fața de masă de pe

biroul ocupat de inculpat au fost găsite 20 bacnote a câte 500.000 lei fiecare,

care fuseseră inserate anterior de organele de urmărire penală.

La termenul din data de 11 martie

2001, cu respectarea dispozițiilor art. 323 C. proc. pen., a procedat la audierea

inculpatului B.V.L. a cărui declarație a fost consemnată în scris și atașată la

dosarul cauzei; inculpatul a declarat că nu recunoaște săvârșirea faptei.

În cauză, s-a procedat la audierea

martorilor E.M., G.R.O., M.D., S.A.D., D.T.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 510 din 9 septembrie 2003, pronunțată în

dosarul penal nr. 2398/2003 a admis apelul inculpatului, a desființat sentința

și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, deoarece minuta nu fusese

semnată de un judecător al completului de judecată.

Prin decizia penală nr. 4304 din 7

octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a respins, ca

inadmisibil, recursul declarat împotriva acestei decizii de trimitere spre

rejudecare.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a II-a penală, sub nr. 4999 din 8 octombrie

2003, pronunțată prin sentința penală nr. 1083 din 20 noiembrie 2003.

Situația de fapt reținută a fost

aceeași dar cu ocazia individualizării pedepsei, pe lângă aplicarea criteriilor

din art. 72 C. pen., instanța a apreciat că față de conduita inculpatului

anterior săvârșirii faptei, situația familială, vârsta, scopul pedepsei așa cum

este stabilit de art. 52 C. pen., poate fi atins chiar și fără privarea de

libertate a acestuia și a dispus suspendarea executării pedepsei în

conformitate cu dispozițiile art. 86

1

C. pen., pe durata unui termen

de încercare de 6 ani.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 178/ A din 11 martie 2004, pronunțată în

dosarul penal nr. 292/2004, a admis apelul P.N.A. și a desființat sentința

apelată sub aspectul aplicării art. 86

1

C. pen., dispoziții pe care

le-a înlăturat, aplicând și art. 71 și art. 64 C. pen. și menținând celelalte

dispoziții.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat, în termen legal, recurs, considerând că greșit a fost condamnat,

nefiind el autorul faptei [(art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen., grava eroare de fapt)], iar dacă s-ar menține condamnarea, înlăturarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen., s-a făcut nejustificat [(art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., greșita individualizare a pedepsei, sub

aspectul existenței ei)].

S-a solicitat menținerea sentinței.

Înalta Curte de Casație și Justiție

examinând hotărârile, probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în

cauză, constată că recursul este întemeiat sub aspectul înlăturării

dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Însușindu-și situația de fapt și

vinovăția așa cum au fost corect reținute de instanțe, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că pentru reeducarea inculpatului nu este neapărat

necesară executarea pedepsei, în ceea ce îl privește însuși procesul penal și

pierderea locului în societate într-o asemenea împrejurare au constituit în

sens larg, o pedeapsă.

Suspendarea dispozițiilor de prima

instanță conferea în plus o alarmă pentru inculpat dacă ar mai fi fost înclinat

spre săvârșirea de noi infracțiuni, prin posibilitatea revocării pedepsei și a

executării ei pe lângă, eventual, altă pedeapsă.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație

și Justiție urmează a admite recursul inculpatului și casând decizia din apel

se va menține sentința de fond, respectiv suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei de 4 ani închisoare pe durata a 6 ani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul B.V.L. împotriva deciziei penale nr. 178 din 11 martie 2004  a

Curții de Apel București, secția a II a penală.

Casează decizia penală nr. 178 din

11 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Menține sentința penală nr. 1083 din

20 noiembrie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

Constată că inculpatul a fost

arestat preventiv de la 21 ianuarie 2003 până la punerea efectivă în libertate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 iunie 2004.