ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3277/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3277/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1083 din 20 noiembrie 2003, pronunțată în ședința publică de la 20 noiembrie 2003, în dosarul penal nr. 4994/2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, hotărăște: În baza art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul B.V.L. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, termen de încercare calculat conform dispozițiilor art. 86 2 C. pen. și a încredințat supravegherea S.S.R.S.
Pe durata termenului de încercare inculpatul trebuia să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate de persoana desemnată de Serviciul desemnat cu supravegherea; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Conform art. 88 C. pen., a dedus timpul prevenției de la 21 ianuarie 2003 la zi și în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului (dacă nu e arestat în altă cauză).
A constatat că suma de 10.000.000 lei a fost restituită denunțătorului. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., va obliga inculpatul la 9.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în fapt următoarele: La data de 1 ianuarie 2003, denunțătorii M.D. și R.J., împreună cu martorul G.R.O. se aflau în autoturismul marca Nissan, la care era atașată remorca și au fost opriți în trafic în zona comunei Afumați, județul Ilfov, de un echipaj al Poliției Rutiere Ilfov, format din doi lucrători de poliție, ulterior identificați ca fiind inculpatul și martorul E.M.
Întrucât martorul M.D., șoferul autoturismului, nu poseda permis de conducere categoria E, ci numai categoria B, i-au fost reținute actele (permis de conducere, buletin de identitate și actele remorcii) de către agentul principal B.V.L., care a întocmit un proces verbal de constatare și care l-a invitat să scrie o declarație în autoturismul de serviciu, după care i-a solicitat suma de 10.000.000 lei, pentru rezolvarea favorabilă a situației și pentru a nu-i reține permisul de conducere. Martorul M.D. s-a întors la autoturismul marca Nissan și le-a relatat martorilor R.J. și G.R.O. solicitarea inculpatului, după care la indicația martorului G.R.O.
de a rezolva situația cu banii pe care îi avea asupra sa, s-a deplasat la mașina poliției, de unde s-a întors la autoturismul marca Nissan, le-a spus celor doi martori că inculpatul insistă în primirea sumei de 10.000.000 lei și că i-a eliberat o dovadă de reținere a documentelor, indicându-i un număr de telefon mobil, respectiv 9722/314.368, la care să-l contacteze după ce intră în posesia sumei de bani pe care i-a solicitat-o. Martorii G.R.O. și R.J. au strâns toți banii pe care îi aveau asupra lor, respectiv suma de 6.500.000 lei, pe care i-au dat-o martorului M.D., care l-a sunat pe inculpat pe telefonul mobil, stabilind să se întâlnească în zona Podului Otopeni, unde, împreună cu martorul E.M., se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Întâlnindu-se în zona stabilită, martorul M.D. a introdus în autoturismul marca Nissan, comunicându-le celorlalți doi martori că lucrătorii de poliție nu au acceptat suma de 6.500.000 lei oferită, după care cei trei martori și-au continuat călătoria spre Galați. Pe data de 20 ianuarie 2003, în jurul orei 10,00, martorul M.D. l-a sunat pe telefon pe inculpat spunându-i că vin la București, împrejurare în care a fost invitat la sediul Biroului de Poliție Voluntari. În jurul orei 16,00, martora R.J. a avut aceeași discuție cu inculpatul, stabilind întâlnirea la Postul de Poliție Voluntari. În jurul orei 17,30, martorii M.D. și R.J. s-au prezentat la sediul Poliției Voluntari, au intrat în biroul în care se aflau inculpatul și șeful acestuia, inspectorul principal S.D., și au purtat o discuție referitoare la documentele necesare a fi prezentate, după care inculpatul i-a spus martorului M.D.
să meargă afară, discuția continuând cu martora R.J., căreia i-a explicat modalitatea de soluționare a dosarului, insistându-se asupra posibilității restituirii permisului de conducere, împreună cu celelalte acte, și adoptării unei soluții de scoatere de sub urmărire penală, cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ de către parchet, cu precizarea că pe parcursul acestei discuții a participat ocazional și inspectorul principal S.D. Martora R.J.
a afirmat că are asupra sa suma de 10.000.000 lei, iar răspunsul a fost „Se aprobă”, după care martorul M.D., pe care l-a audiat în calitate de învinuit pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (1) din dosarul nr. 328/1966 republicat, deși nu exista un proces-verbal de începere a urmăririi penale, să facă anumite declarații neconforme cu realitatea, pentru a-și ușura situația și a obține o soluție favorabilă, i-a prezentat materialul de urmărire penală, atribut exclusiv al procurorului, cu precizarea că pe parcursul audierii, inspectorul principal S.D. nu a fost prezent în birou. Inculpatul le-a sugerat martorilor M.D. și R.J. să aducă o serie de acte, chiar fictive, pentru a fi depuse la dosar, după care inculpatul i-a înmânat martorului M.D.
actele reținute pe data de 17 ianuarie 2003, invitându-l din nou să părăsească biroul. Martora R.J. l-a întrebat pe inculpat dacă se poate discuta în birou sau dacă preferă să meargă în mașina cu care venise, iar, după ce inculpatul a precizat că pot rămâne în birou, martora a scos suma de 10.000.000 lei inseriată de organele de poliție, spunându-i că o poate număra, inculpatul indicându-i să o depună pe o masă, unde se afla o cafetieră, în imediata apropiere a biroului său. Martora a fost condusă de inculpat către ieșirea din Postul Biroului de Poliție Voluntari. După pătrunderea în birou a organelor de urmărire penală, sub fața de masă de pe biroul ocupat de inculpat au fost găsite 20 bacnote a câte 500.000 lei fiecare, care fuseseră inserate anterior de organele de urmărire penală.
La termenul din data de 11 martie 2001, cu respectarea dispozițiilor art. 323 C. proc. pen., a procedat la audierea inculpatului B.V.L. a cărui declarație a fost consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei; inculpatul a declarat că nu recunoaște săvârșirea faptei. În cauză, s-a procedat la audierea martorilor E.M., G.R.O., M.D., S.A.D., D.T. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 510 din 9 septembrie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 2398/2003 a admis apelul inculpatului, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, deoarece minuta nu fusese semnată de un judecător al completului de judecată. Prin decizia penală nr. 4304 din 7 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva acestei decizii de trimitere spre rejudecare.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, sub nr. 4999 din 8 octombrie 2003, pronunțată prin sentința penală nr. 1083 din 20 noiembrie 2003. Situația de fapt reținută a fost aceeași dar cu ocazia individualizării pedepsei, pe lângă aplicarea criteriilor din art. 72 C. pen., instanța a apreciat că față de conduita inculpatului anterior săvârșirii faptei, situația familială, vârsta, scopul pedepsei așa cum este stabilit de art. 52 C. pen., poate fi atins chiar și fără privarea de libertate a acestuia și a dispus suspendarea executării pedepsei în conformitate cu dispozițiile art. 86 1 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 6 ani. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 178/ A din 11 martie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 292/2004, a admis apelul P.N.A.
și a desființat sentința apelată sub aspectul aplicării art. 86 1 C. pen., dispoziții pe care le-a înlăturat, aplicând și art. 71 și art. 64 C. pen. și menținând celelalte dispoziții. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat, în termen legal, recurs, considerând că greșit a fost condamnat, nefiind el autorul faptei [(art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., grava eroare de fapt)], iar dacă s-ar menține condamnarea, înlăturarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., s-a făcut nejustificat [(art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., greșita individualizare a pedepsei, sub aspectul existenței ei)]. S-a solicitat menținerea sentinței. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând hotărârile, probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, constată că recursul este întemeiat sub aspectul înlăturării dispozițiilor art. 86 1 C. pen.
Însușindu-și situația de fapt și vinovăția așa cum au fost corect reținute de instanțe, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că pentru reeducarea inculpatului nu este neapărat necesară executarea pedepsei, în ceea ce îl privește însuși procesul penal și pierderea locului în societate într-o asemenea împrejurare au constituit în sens larg, o pedeapsă. Suspendarea dispozițiilor de prima instanță conferea în plus o alarmă pentru inculpat dacă ar mai fi fost înclinat spre săvârșirea de noi infracțiuni, prin posibilitatea revocării pedepsei și a executării ei pe lângă, eventual, altă pedeapsă. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a admite recursul inculpatului și casând decizia din apel se va menține sentința de fond, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare pe durata a 6 ani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.V.L. împotriva deciziei penale nr. 178 din 11 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II a penală. Casează decizia penală nr. 178 din 11 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Menține sentința penală nr. 1083 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Constată că inculpatul a fost arestat preventiv de la 21 ianuarie 2003 până la punerea efectivă în libertate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2004.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.