ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 09.11.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3676/2009

HOTĂRÂRE

09.11.2009

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3676/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor

penale de față;

În baza actelor

și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În luna iulie 2008, organizația nonguvernamentală

Romani C.R.I.S.S., prin secretarul general A.V., a sesizat M.I.R.A.,

Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul de Poliție al Județului

Suceava despre faptul că, la data de 23 iulie 2008, cu ocazia efectuării unor

percheziții domiciliare autorizate de către instanță, organele de poliție și-au

depășit atribuțiile de serviciu, în sensul că au exercitat acte de violență și

au adresat amenințări unui număr de șapte persoane aflate la adresele unde s-au

efectuat perchezițiile.

Sesizarea a fost

trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava care, prin rezoluția cu nr. 202/P/2008 din 24 noiembrie 2008 a dispus, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de numiții N.V., S.O., D.I., C.I., V.L., C.L.,

D.D., M.V., I.I. și S.D., ofițeri și respectiv agenți de poliție judiciară în

cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Suceava - Poliția Orașului Dolhasca,

sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen. și purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen.,

întrucât din verificările efectuate în cauză a rezultat că faptele reclamate nu

există.

Împotriva

rezoluției cu nr. 202/P/2008 din 24 noiembrie 2008, petiționara Romani C.R.I.S.S.

a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o ca

neîntemeiată, prin rezoluția cu nr. 7/II/2/2009 din 23 ianuarie 2009.

În conformitate

cu dispozițiile art. 278

C. proc. pen., nemulțumită de soluția de

neurmărire penală dată de parchet, petiționara Romani C.R.I.S.S. s-a adresat cu

plângere Curții de Apel Suceava, competentă să judece cauza în primă instanță,

solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției cu nr. 202/P/2008 din

24 noiembrie 2008 și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii

urmăririi penale față de intimații N.V., S.O., D.I., C.I., V.L., C.L., D.D., M.V.,

I.I. și S.D. sub aspectul faptelor sesizate.

Prin sentința

penală nr. 1 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în baza art.

278

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a fost admisă plângerea

formulată de petiționara Romani C.R.I.S.S.

Au fost

desființate rezoluțiile nr. 202/P/2008 din 24 noiembrie 2008 și nr. 7/II/2/2009

din 23 ianuarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a

fost trimisă cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în vederea

începerii urmăririi penale față de intimații N.V., S.O., D.I., C.I., V.L., C.L.,

D.D., M.V., I.I. și S.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și purtare

abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că cercetările efectuate în

cauză sunt incomplete, impunându-se suplimentarea acestora.

Astfel, s-a

apreciat că organele de urmărire penală, în baza rolului lor activ, impus de

dispozițiile art. 4 C. proc. pen., urmează să îl cheme pe reprezentantul legal

al Romani C.R.I.S.S., pentru a lămuri conținutul plângerii formulate, în sensul

de a preciza în ce constă fiecare faptă de agresiune fizică și verbală, numele

și prenumele fiecăreia dintre persoanele pretins agresate și mijloacele de

probă pe care înțelege să le propună.

De asemenea,

instanța a apreciat că se impune audierea tuturor celor șapte persoane pretins vătămate,

a intimaților, a martorilor asistenți la efectuarea perchezițiilor domiciliare,

precum și administrarea probei cu expertiză tehnică, pentru a se stabili dacă a

fost înregistrată cu mijloace video întreaga activitate desfășurată cu ocazia

efectuării celor două percheziții domiciliare, precum și dacă în conținutul

înregistrărilor de imagini există sau nu întreruperi.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Suceava și lucrătorii de poliție - intimați în cauză, respectiv N.V.,

S.O., D.I., C.I., V.L., C.L., D.D., M.V., I.I. și S.D.

Atât parchetul,

cât și cei zece polițiști recurenți au criticat hotărârea pronunțată, ca fiind

nelegală și netemeinică, sub următoarele aspecte:

- petiționara

Romani C.R.I.S.S. nu întrunește cerințele legii, respectiv ale dispozițiilor art.

278

C. proc. pen., nefiind nici persoană vătămată în cauză și nici

persoană care să justifice vreun interes legitim lezat, neavând ca atare

calitate procesuală activă;

- soluția de

trimitere a cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale este

netemeinică, atâta timp cât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat

săvârșirea faptelor reclamate și vinovăția intimaților.

Examinând

sentința penală recurată sub toate, aspectele de fapt și de drept, conform

prevederilor art. 385

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată următoarele:

Ca o garanție a

respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea

ca orice persoană nemulțumită de soluțiile de neurmărire penală dispuse de

procuror, să facă plângere împotriva acestora.

În concepția

legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei

interese legitime au fost vătămate.

Accesul liber la

justiție este reglementat de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dată de

procuror se poate adresa judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, așa cum, de

altfel, a procedat și petiționara prin plângerea ce face obiectul verificării

în cauza de față.

Cu privire la

calitatea petiționarei Romani C.R.I.S.S. de a învesti, în mod valabil, instanța

cu examinarea legalității rezoluției procurorului, Înalta Curte constată că

aceasta are calitate procesuală activă în cauză, sub acest aspect atât recursul

parchetului, cât și recursurile declarate de cei zece lucrători de poliție,

nefiind fondate.

În conținutul

dispozițiilor art. 278

alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a

prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen

de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare,

potrivit art. 277 și art. 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit art. 13

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de

Convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe

naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au

acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

Înalta Curte

constată că atât parchetul, cât și recurenții lucrători de poliție au

considerat că petiționara Romani C.R.I.S.S. nu are calitatea specială cerută de

legiuitor, dând o interpretare restrictivă sintagmei folosită în textul art. 278

alin. (1) C. proc. pen. - „orice alte persoane ale căror interese legitime au

fost vătămate” - în sensul că aceasta ar viza numai persoana asupra căreia s-a

răsfrânt în mod direct fapta penală sau care a fost vătămată indirect în urma

actului emis de procuror.

Or, în

accepțiunea legii, pe calea interpretării gramaticale a sintagmei arătate –

prin folosirea pronumelui nehotărât adjectival „orice alte persoane” - nu s-a

dorit limitarea sferei titularilor, ci dimpotrivă extinderea acestora, fie

persoane fizice, fie persoane juridice de drept privat, urmând ca vătămarea

intereselor legitime să fie dovedită.

Din actele

constitutive ale organizației nonguvernamentale Romani C.R.I.S.S. rezultă că

aceasta este persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial,

în cadrul activităților și obiectivelor sale înscriindu-se conștientizarea de

către societate a necesității protecției drepturilor și libertăților

fundamentale, a progresului, prin eliminarea discriminării și acordarea de

șanse egale, a asigurării accesului liber la justiție, precum și promovarea și

întărirea calității actului de justiție și susținerea rolului dreptului în

asigurarea unei bune guvernări.

În aceste

condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că organizația

nonguvernamentală Romani C.R.I.S.S. se circumscrie categoriei de „orice

persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate” prevăzută în art. 278

alin. (1) C. proc. pen., legitimitatea interesului său materializându-se în

sesizarea efectuată în vederea stabilirii împrejurărilor în care au fost

efectuate perchezițiile domiciliare autorizate de instanță, în scopul

protejării dreptului la viață, a interzicerii tratamentelor inumane și

degradante, în conformitate cu prevederile art. 2 și art. 3 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și în

scopul conștientizării societății de necesitatea protecției drepturilor și

libertăților fundamentale și al asigurării accesuluila justiție, ceea ce

corespunde obiectului său de activitate.

Interesul său

legitim a fost dovedit, prin declanșarea efectivă de cercetări în cauză de

către Inspectoratul General al Poliției.

Pe fondul

cauzei, Înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Suceava și de lucrătorii de politie N.V., S.O., D.I., C.I., V.L.,

C.L., D.D., M.V., I.I. și S.D. sunt fondate.

În mod

justificat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a reținut în cauză că

nu se poate începe urmărirea penală față de intimații N.V., S.O., D.I., C.I., V.L.,

C.L., D.D., M.V., I.I. și S.D. sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor și purtare abuzivă, prevăzute de art. 246 C.

pen. și art. 250 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate rezultă

existența cauzei care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale prevăzută

de art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Înalta Curte

reține că pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea

a două condiții.

Prima condiție

constă în existența acelui minim de date care permit organului de urmărire

penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care

organul de urmărire penală poate deține informațiile, fie direct din sesizarea

făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de a doua

condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen.

și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut

la lit. b)

. Intervenția unui astfel de caz, rezultând, fie din

actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele

premergătoare efectuate în urma sesizării, poate determina ca, în locul

începerii urmăririi penale, să funcționeze instituția neînceperii urmăririi

penale.

Analizând actele

premergătoare efectuate în cauză de către parchet, Înalta Curte constată

următoarele:

Cu adresa din 23

iulie 2008, Romani C.R.I.S.S. București, prin secretarul general A.V., a

sesizat M.I.R.A., Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de

Poliție al județului Suceava și Poliția orașului Dolhasca, județul Suceava cu

faptul că, în ziua de 23 iulie 2008, în jurul orelor 05

- 06

cu ocazia efectuării unor percheziții și ulterior acestor activități, organele

de poliție ar fi agresat fizic și verbal persoanele percheziționate, patru dintre

persoanele vizate fiind duse la sediul Poliției orașului Dolhasca, pentru a fi

audiate, ocazie cu care una dintre persoane a fost lovită de un polițist până a

leșinat. Totodată, organizația nonguvernamentală Romani C.R.I.S.S. a mai

precizat că nicio persoană din cele agresate și duse la Poliția orașului Dolhasca, nu au fost informate, nici verbal și nici în scris, cu privire la

motivele perchezițiilor, ale interogării sau arestării.

Verificarea

aspectelor sesizate Inspectoratului de Poliție al județului Suceava a fost

efectuată de Compartimentul Inspecției Interne a instituției, rezultatul

verificării fiind comunicat organizației nonguvernamentale Romani C.R.I.S.S.,

Inspectoratului General al Poliției Române și M.I.R.A.

Întrucât în sesizarea

Romani C.R.I.S.S. s-au invocat și acte infracționale săvârșite de polițiști, cu

ocazia efectuării perchezițiilor, din ziua de 23 iulie 2008 și a activităților ulterioare

derulării acestor proceduri, Inspectoratul de Poliție județean Suceava a

sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, unde cauza a fost

înregistrată sub nr. 202/P/2008, în vederea efectuării cercetărilor față de

comisarul șef N.V. și alți lucrători de poliție, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și purtare abuzivă,

prevăzute de art. 246 și art. 250 C. pen.

Din actele premergătoare

efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava au rezultat

următoarele:

În noaptea de

26/27 iunie 2008, două persoane mascate, neidentificate, au pătruns în incinta

stației P. aparținând SC A. SRL Dolhasca, județul Suceava, de unde, prin violență,

l-au deposedat pe gestionarul J.V., de suma de 7.400 lei și de două telefoane

mobile.

Tâlhăria din

noaptea de 26/27 iunie 2008 săvârșită de autori necunoscuți, la stația P. Dolhasca,

a făcut și face obiectul cercetărilor efectuate de organele de poliție, în

dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, județul Suceava cu nr. 1065/P/2008.

Activitățile

legale specifice efectuate de cadrele Serviciului de Investigații Criminale din

I.P.J. Suceava au stabilit că, una din cartelele celor două telefoane mobile

furate, prin folosirea violenței, în noaptea de 26/27 iunie 2008, de la partea

vătămată J.V., era folosită pe telefoanele lor mobile, de S.M. și Ț.M. din

satul Gulia, orașul Dolhasca, județul Suceava.

Această situație

a impus elaborarea de către Serviciul de Investigații Criminale din cadrul

I.P.J. Suceava a planului de acțiune din data de 22 iulie 2008, precum și admiterea

cererii Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni în sensul autorizării de

către Judecătoria Fălticeni (în Dosarul nr. 1975/227/2008) a perchezițiilor

domiciliare, la locuințele suspecților S.M. și Ț.M. din satul Gulia, orașul

Dolhasca, autorizația de percheziție emisă având valabilitate 5 zile.

În dimineața

zilei de 23 iulie 2008, la orele 06

și respectiv 06

o echipă operativă formată din comisarul șef N.V., ofițer specialist I în

cadrul Serviciului de Investigații Criminale din I.P.J. Suceava, agentul șef M.V.,

agentul principal I.I., agentul șef V.L. și agentul șef adjunct C.L., însoțită

de o echipă de luptători din cadrul D.P.I.R Suceava, au început percheziția la

locuința numitului S.M. din satul Gulia, orașul Dolhasca, iar o altă echipă

operativă, formată din inspectorul principal S.O., subinspectorul D.I.,

subinspectorul C.I., agentul șef adjunct D.D. și agentul S.D., însoțită de o

echipă de luptători din cadrul D.P.I.R Suceava, au început percheziția la locuința

numitului Ț.M. din satul Gulia, orașul Dolhasca, județul Suceava. Ambele

activități procedurale de percheziție au fost filmate integral de tehnicieni criminaliști,

din cadrul Serviciului Criminalistic din I.P.J. Suceava, fiind întocmite

procese verbale în acest sens.

După redactarea

proceselor verbale, persoanele la domiciliul cărora s-au efectuat perchezițiile

și martorii asistenți, nu au făcut nici o obiecție în legătură cu derularea

procedurilor respective și consemnarea constatărilor, semnând respectivele

procese verbale.

Percheziția

efectuată la locuința numitului S.M. s-a materializat în identificarea și

ridicarea unui număr de 4 telefoane mobile și două cartele pentru telefoane

mobile.

Percheziția

efectuată la locuința numitului Ț.M. s-a materializat în identificarea și

ridicarea unui număr de 6 telefoane mobile - dintre care unul s-a stabilit a fi

cel pe care partea vătămata J.V. îl avea asupra sa în noaptea de 26/27 iunie

2008, în stația P. Dolhasca, de unde i-a fost luat prin folosirea violenței de

autori necunoscuți - două cartele pentru telefoane mobile și suma de 10.654 RON.

După efectuarea

perchezițiilor s-a procedat la audierea persoanelor implicate, audieri

efectuate la sediul Poliției orașului Dolhasca, unde s-au adunat mai mulți

cetățeni de etnie romă, care s-au manifestat zgomotos și violent, aspecte care

au fost filmate de tehnicienii criminaliști, organele de poliție și trupele

speciale nefolosind forța. În timpul audierii la Poliția orașului Dolhasca, în ziua de 23 iulie 2008, Ț.M., persoana la care s-a găsit

telefonul mobil al părții vătămate J.V., a simulat un leșin, revenindu-și însă

imediat, situație care a determinat o reacție verbală violentă a cetățenilor de

etnie romă prezenți în număr mare în imediata apropiere a sediului poliției,

inclusiv amenințarea că vor sesiza de îndată Romani C.R.I.S.S.

În legătură cu

telefonul aparținând părții vătămate J.V., ridicat de la locuința sa cu ocazia

percheziției, Ț.M. a declarat că a fost găsit de soția sa Ț.M., în noaptea de

26/27 iunie 2008, în jurul orelor 03

, în apropierea stației P. Dolhasca,

în timp ce se deplasa cu căruța la cules fragi, iar din suma de 10.654 lei găsită

în locuința percheziționată, 1.000 lei îi aparține, iar restul de 9.654 lei

aparține mamei sale, D.M., persoană în prezența căreia a fost audiat în ziua de

23 iulie 2008 la Poliția orașului Dolhasca.

Audiată în

cauză, D.M., mama numitului Ț.M., a susținut că telefonul ce a aparținut, până

în noaptea de 26/27 iunie 2008, părții vătămate J.V., a fost găsit în noaptea

mai sus menționată de nora sa, Ț.M., în apropierea stației P. Dolhasca și că suma

de 10.654 lei îi aparține în totalitate, obținând-o din diverse activități

prestate pentru a putea plăti o intervenție chirurgicală, ce urmează a i se face

la o clinică din Cluj. În declarația respectivă, D.M., care a asistat la

percheziție și la audierea de către organele de poliție a fiului său, Ț.M., nu

a avut de făcut obiecțiuni cu privire la activitatea organelor de poliție din

ziua de 23 iulie 2008.

În prezent, Dosarul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni nr. 1065/P/2008, privind tâlhăria

săvârșită în noaptea de 26/27 iunie 2008, de autori necunoscuți, la stația P. Dolhasca,

cu consecințele anterior precizate, se află în lucru la organele de poliție.

Înalta Curte reține

că, din actele premergătoare efectuate în cauză de către parchet nu au rezultat

indicii privind săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea penală de către cei

zece polițiști cercetați, care au participat la efectuarea perchezițiilor, aceștia

necomițând acte de violență fizică, neproferând expresii jignitoare ori

amenințări față de persoanele aflate la domiciliile unde s-au efectuat

perchezițiile sau asupra celor aflate ulterior, cu ocazia audierilor, la sediul

Postului de Poliție Dolhasca.

Îndeplinirea

corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către cei zece lucrători de

poliție - așa cum a rezultat și din înregistrarea video - este dovedită și de

faptul că cele două procese verbale, întocmite cu ocazia perchezițiilor, au

fost semnate de persoanele percheziționate și de martori, fără nici un fel de

obiecțiuni.

În aceste

condiții, dată fiind lipsa oricăror indicii privind comiterea vreunei fapte prevăzute

de legea penală, Înalta Curte apreciază că măsurile dispuse de prima instanță

nu justificau începerea urmăririi penale în cauză.

Astfel,

persoanele vătămate, presupus a fi agresate în cauză, nu au înțelessă-și

valorifice personal dreptul procesual de a sesiza organele de urmărire penală, apelând

la organizația nonguvemamentală Romani C.R.I.S.S., ai cărei reprezentanți, atâta

vreme cât nu au fost prezenți în momentul efectuării perchezițiilor, nu aveau cunoștință

despre cele petrecute și, prin urmare, audierea acestora nu prezenta nici o

relevanță.

De asemenea,

audierea persoanelor vătămate nu este o obligație impusă prin lege organului de

urmărire penală, ci dimpotrivă acesta are posibilitatea de a aprecia de la caz

la caz, în funcție de datele inițiale existente în dosar, dacă se impune

această audiere. În cauza de față, atâta vreme cât persoanele la ale căror domicilii

s-au efectuat perchezițiile, cât și martorii asistenți au semnat

procesele-verbale finale (filele 46 și 54) fără nici o obiecție, fără a face

referire la vreun comportament agresiv al lucrătorilor de poliție, audierea

acestora (în condițiile în care se presupune că sunt de bună credință) nu

aducea nici un element de noutate, în afară de cele menționate în cuprinsul

proceselor-verbale.

În ceea ce privește

administrarea probei cu expertiză tehnică, pentru a se stabili eventualele

discontinuități ale înregistrării celor două percheziții, Înalta Curte

apreciază că această probă nu este nici concludentă și nici utilă, motivat de

faptul că înregistrarea a fost făcută chiar de către organele de poliție, ai căror

lucrători sunt acuzați în cauză, iar în ipoteza constatării unor întreruperi

ale înregistrării, această împrejurare nu dovedește și nu constituie implicit

un indiciu al existenței faptelor reclamate.

Prin urmare,

neexistând nici măcar un simplu indiciu care să conducă la concluzia că actele

îndeplinite de cei zece lucrători de poliție, în exercitarea atribuțiilor de

serviciu specifice funcțiilor lor, precum și soluția dispusă de parchet - de

neînceperea urmăririi penale față de aceștia - ar fi contrare situației de fapt

a cauzei instrumentate, Înalta Curte constată că soluția de netrimitere în

judecată este corectă, neexistând temei pentru desființarea acesteia.

Pentru

antrenarea răspunderii penale a unor lucrători de poliție sunt necesare indicii

clare în sensul săvârșirii unor infracțiuni, cu prilejul activităților

efectuate în exercitarea atribuțiilor de serviciu și nu doar nemulțumirea unei

părți care etichetează soluția dispusă, drept abuzivă, fără însă a prezenta

vreun element care să susțină această acuzare.

Pentru toate aceste considerente, Înalta

Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

alin. (1) pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Suceava și de recurenții N.V., S.O., D.I., C.I., V.L., C.L., D.D.,

M.V., I.I., S.D. împotriva sentinței penale nr. 1 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie, privind pe petiționara Romani C.R.I.S.S. București.

Va casa sentința penală sus-menționată

și, în rejudecare:

Potrivit art. 278

alin. (8) lit.

a) teza a III-a C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționara Romani C.R.I.S.S. București împotriva rezoluției nr. 202/P/2008

din 24 noiembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Va menține rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

va obliga petiționara Romani C.R.I.S.S. București la plata sumei de 200 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare pentru judecata în primă instanță.