ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 51/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra conflictului de competență de față;

Prin

cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr. 2177/89 din 6 iulie 2009

contestatorul C.R.E. a chemat în judecată pârâta SC I.C. SA Bârlad, pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 205 prin

care i s-a desfăcut contractul individual de muncă, reintegrarea în funcția

deținută anterior, obligarea la plata salariilor restante de la data desfacerii

contractului individual de muncă până la reintegrarea în funcția deținută

anterior, precum și obligarea la plata sumelor de 1.500 lei - salarii restante

în perioada 1 mai 2009 - 16 iunie 2009, 1.300 lei salariu compensator, 500 lei

contravaloarea concediului de odihnă aferent perioadei lucrate, plata

dobânzilor legale calculate la suma reprezentând salarii restante, plata

contribuțiilor datorate bugetului de stat în calitate de  angajator, precum și plata

sumei de 408 lei reprezentând cheltuieli efectuate pentru sănătate ca urmare a

refuzului angajatorului de a elibera o adeverință de salariat.

Tribunalul Vaslui, prin sentința nr. 2430 din 22

octombrie 2009, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat

competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Galați.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că

domiciliul contestatorului C.R.E. este în municipiul Tecuci, județul

Galați. Cum potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

cererile la cauzele privind conflictele de muncă se adresează instanței

competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința

ori, după caz, sediul. Pe cale de consecință, a apreciat că în cauza de față

competența teritorială aparține Tribunalului Galați.

Prin sentința civilă nr. 511 din 9 martie 2010

Tribunalul Galați, la rândul său, a declinat competența în favoarea Tribunalului

Vaslui și, constatând conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Galați a apreciat

că la dosar se află un contract de închiriere ce atestă faptul că reclamantul

locuiește în Bârlad. Față de dispozițiile art. 284 alin (2) C. muncii,

constatând că reședința reclamantului se află pe raza de competență a

Tribunalului Vaslui, Tribunalul Galați și-a constatat necompetența teritorială.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de

dispozițiile art. 284 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, Înalta Curte stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, pentru

considerentele ce succed:

Potrivit textului de lege invocat judecarea

conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului

de procedură civilă. Alin. (2) conține dispoziția conform căreia cererile

referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente

în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori,

după caz, sediul.

Din contractul de închiriere depus în fața

Tribunalului Galați rezultă că reședința reclamantului se află în Bârlad, județul

Vaslui, perioada închirierii fiind 12 februarie 2009 - 12 februarie 2011.

Ceea ce interesează în stabilirea competenței

teritoriale este locul unde reclamantul locuiește efectiv, textul de lege

vorbind nu numai de domiciliu, ci și de reședință. Jurisprudența a stabilit că

prin ”domiciliu” în sens procesual urmează a se înțelege acela pe care o

persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăiește, deoarece scopul

dispozițiilor legale referitoare la domiciliu este acela ca părțile aflate în

litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență

dreptului la apărare. Totodată, trebuie avut în vedere domiciliul inițial pe

care reclamantul îl are la momentul sesizării instanței, fiind fără relevanță,

sub aspectul competenței, faptul că pe parcursul procesului partea și-ar

schimba domiciliul. Or, instanța a fost sesizată la 6 iulie 2009, iar

contractul de închiriere era deja încheiat de la 12 februarie 2009.

Constatând că reședința reclamantului la data

sesizării instanței se afla în raza de competență teritorială a Tribunalului

Vaslui, Înalta Curte va stabili competența în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamantul C.R.E. în contradictoriu cu pârâta SC I.C. SA în favoarea

Tribunalului Vaslui, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie

2011.