ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 51/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față; Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr. 2177/89 din 6 iulie 2009 contestatorul C.R.E. a chemat în judecată pârâta SC I.C.

SA Bârlad, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 205 prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă, reintegrarea în funcția deținută anterior, obligarea la plata salariilor restante de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea în funcția deținută anterior, precum și obligarea la plata sumelor de 1.500 lei - salarii restante în perioada 1 mai 2009 - 16 iunie 2009, 1.300 lei salariu compensator, 500 lei contravaloarea concediului de odihnă aferent perioadei lucrate, plata dobânzilor legale calculate la suma reprezentând salarii restante, plata contribuțiilor datorate bugetului de stat în calitate de angajator, precum și plata sumei de 408 lei reprezentând cheltuieli efectuate pentru sănătate ca urmare a refuzului angajatorului de a elibera o adeverință de salariat.

Tribunalul Vaslui, prin sentința nr. 2430 din 22 octombrie 2009, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Galați. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că domiciliul contestatorului C.R.E. este în municipiul Tecuci, județul Galați. Cum potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 cererile la cauzele privind conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul. Pe cale de consecință, a apreciat că în cauza de față competența teritorială aparține Tribunalului Galați. Prin sentința civilă nr. 511 din 9 martie 2010 Tribunalul Galați, la rândul său, a declinat competența în favoarea Tribunalului Vaslui și, constatând conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Galați a apreciat că la dosar se află un contract de închiriere ce atestă faptul că reclamantul locuiește în Bârlad. Față de dispozițiile art. 284 alin (2) C. muncii, constatând că reședința reclamantului se află pe raza de competență a Tribunalului Vaslui, Tribunalul Galați și-a constatat necompetența teritorială. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 284 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, pentru considerentele ce succed: Potrivit textului de lege invocat judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă.

Alin. (2) conține dispoziția conform căreia cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul. Din contractul de închiriere depus în fața Tribunalului Galați rezultă că reședința reclamantului se află în Bârlad, județul Vaslui, perioada închirierii fiind 12 februarie 2009 - 12 februarie 2011. Ceea ce interesează în stabilirea competenței teritoriale este locul unde reclamantul locuiește efectiv, textul de lege vorbind nu numai de domiciliu, ci și de reședință. Jurisprudența a stabilit că prin ”domiciliu” în sens procesual urmează a se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăiește, deoarece scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență dreptului la apărare.

Totodată, trebuie avut în vedere domiciliul inițial pe care reclamantul îl are la momentul sesizării instanței, fiind fără relevanță, sub aspectul competenței, faptul că pe parcursul procesului partea și-ar schimba domiciliul. Or, instanța a fost sesizată la 6 iulie 2009, iar contractul de închiriere era deja încheiat de la 12 februarie 2009. Constatând că reședința reclamantului la data sesizării instanței se afla în raza de competență teritorială a Tribunalului Vaslui, Înalta Curte va stabili competența în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C.R.E. în contradictoriu cu pârâta SC I.C. SA în favoarea Tribunalului Vaslui, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2011.