ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4047/2011

Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția civilă, contestatoarea N.P. a formulat contestație împotriva deciziei emisă de intimata SC O.R. SA, prin care s-a dispus încetarea contractului său de muncă. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a invocat excepția tardivității formulării contestației, precum și cea a nulității contestației. La termenul din 14 iulie 2010, față de susținerea intimatei relativ la excepția tardivității formulării contestației, instanța a pus în discuția părților situația domiciliului contestatoarei, în sensul că decizia de desfacere a contractului de muncă i-a fost comunicată la domiciliul indicat în actele de identitate, iar în contestație aceasta a indicat un domiciliu ales.

Cu această ocazie, contestatoarea a susținut că, potrivit actelor de identitate, are domiciliul în com. Copăceni, jud. Giurgiu, însă locuiește fără forme legale în mun. Rm. Vâlcea. Față de aceste precizări, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale. Prin sentința civilă nr. 619 din 14 iulie 2010, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii, competența teritorială de soluționare a conflictelor de muncă aparține instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul și, întrucât acest text reglementează o competență teritorială absolută, derogatorie de la dreptul comun, trebuie avut în vedere domiciliul stabilit în mod legal, indiferent dacă este definitiv sau temporar.

Astfel învestit, Tribunalul Giurgiu, secția civilă, prin sentința civilă nr. 785 din 02 noiembrie 2010, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea și, constatând conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța regulator de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 20 pct. 2 raportate la art. 22 alin. (3) C. proc. civ. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că în privința competenței teritoriale, C. muncii derogă de la dreptul comun, în sensul că s-a prevăzut competența domiciliului sau sediului reclamantului, pentru a se crea salariatului o facilitate și cum, contestatoarea și-a ales un domiciliu ce se află în Rm.

Vâlcea, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Vâlcea. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că, în speță, competent teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Vâlcea, pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 284 C. muncii, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă sunt de competența instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul. Noțiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică și principală a reclamantului, ci adresa unde locuiește efectiv.

Potrivit dispozițiilor art. 13 din Decretul nr. 31/1954, „domiciliul unei persoane fizice este acolo unde își are locuința statornică sau principală”. Din punct de vedere procesual, dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăiește și muncește deoarece scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu, așa cum rezultă din conținutul art. 85 și urm. C. proc. civ., este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență dreptului lor la apărare. Mai mult decât atât, normele C. muncii care reglementează competența teritorială, potrivit cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului, reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește facilitarea accesului la justiție al acestuia.

În speță, în cadrul contestației cu care a investit instanța, reclamanta a indicat un domiciliu ales, iar în fața Tribunalului Vâlcea, la termenul din 14 iulie 2010, a susținut că, potrivit actelor de identitate, are domiciliul în com. Copăceni, jud. Giurgiu, însă locuiește efectiv, dar fără forme legale, în mun. Rm. Vâlcea. Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamanta locuiește efectiv în mun. Rm. Vâlcea, în raport cu dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii, instanța competentă teritorial este Tribunalul Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2011.