ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4047/2011

Asupra conflictului negativ

de competență;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Vâlcea, secția civilă, contestatoarea N.P. a formulat contestație împotriva deciziei

emisă de intimata SC O.R. SA, prin care s-a dispus încetarea contractului său de

muncă.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, intimata a invocat excepția tardivității formulării contestației, precum

și cea a nulității contestației.

La termenul din 14 iulie

2010, față de susținerea intimatei relativ la excepția tardivității formulării contestației,

instanța a pus în discuția părților situația domiciliului contestatoarei, în sensul

că decizia de desfacere a contractului de muncă i-a fost comunicată la domiciliul

indicat în actele de identitate, iar în contestație aceasta a indicat un domiciliu

ales.

Cu această ocazie, contestatoarea

a susținut că, potrivit actelor de identitate, are domiciliul în com. Copăceni,

jud. Giurgiu, însă locuiește fără forme legale în mun. Rm. Vâlcea.

Față de aceste precizări,

instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința civilă

nr. 619 din 14 iulie 2010, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Giurgiu.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 284 alin. (2) C.

muncii, competența teritorială de soluționare a conflictelor de muncă aparține instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul și, întrucât

acest text reglementează o competență teritorială absolută, derogatorie de la dreptul

comun, trebuie avut în vedere domiciliul stabilit în mod legal, indiferent dacă

este definitiv sau temporar.

Astfel învestit, Tribunalul

Giurgiu, secția civilă, prin sentința civilă nr. 785 din 02 noiembrie 2010, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea și, constatând

conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru a pronunța regulator de competență, în conformitate cu

dispozițiile art. 20 pct. 2 raportate la art. 22 alin. (3) C. proc. civ.

În considerentele acestei

hotărâri s-a reținut că în privința competenței teritoriale, C. muncii derogă de

la dreptul comun, în sensul că s-a prevăzut competența domiciliului sau sediului

reclamantului, pentru a se crea salariatului o facilitate și cum, contestatoarea

și-a ales un domiciliu ce se află în Rm. Vâlcea, competența de soluționare a cauzei

revine Tribunalului Vâlcea.

Dosarul a fost înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Examinând conflictul negativ

de competență, Înalta Curte constată că, în speță, competent teritorial să soluționeze

cauza este Tribunalul Vâlcea, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor

art. 284

C. muncii, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă sunt de competența

instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul.

Noțiunea de domiciliu

trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică

și principală a reclamantului, ci adresa unde locuiește efectiv.

Potrivit dispozițiilor

art. 13 din Decretul nr. 31/1954, „domiciliul unei persoane fizice este acolo unde

își are locuința statornică sau principală”.

Din punct de vedere procesual,

dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii trebuie interpretate în sensul că prin

domiciliu se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea

unde trăiește și muncește deoarece scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu,

așa cum rezultă din conținutul art. 85 și urm. C. proc. civ., este acela ca părțile

aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență

dreptului lor la apărare.

Mai mult decât atât, normele

C. muncii care reglementează competența teritorială, potrivit cărora instanța competentă

este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului, reprezintă o derogare

de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește facilitarea

accesului la justiție al acestuia.

În speță, în cadrul contestației

cu care a investit instanța, reclamanta a indicat un domiciliu ales, iar în fața

Tribunalului Vâlcea, la termenul din 14 iulie 2010, a susținut că, potrivit actelor

de identitate, are domiciliul în com. Copăceni, jud. Giurgiu, însă locuiește efectiv,

dar fără forme legale, în mun. Rm. Vâlcea.

Față de considerentele

expuse, având în vedere că reclamanta locuiește efectiv în mun. Rm. Vâlcea, în raport

cu dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii, instanța competentă teritorial este

Tribunalul Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2011.