ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5007/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra prezentului conflict negativ de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 3009/90/2010, contestatoarea V.E.O. a chemat în judecată pe intimata SC O. SA Râmnicu-Vâlcea, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 8803 din 06 august 2010 ce privea desfacerea disciplinară a contractului de muncă, repunerea în situația anterioară în sensul neîndeplinirii pe post, cât și obligarea intimatei la plata unor despăgubiri bănești egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate, precum și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat, de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.

În motivarea cererii s-a arătat că prin dispoziția sus-menționată contestatoarei i s-a desfăcut contractul de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 61 lit. a) și art. 63 1 , art. 264 lit. f) C. muncii și art. 22 alin. (2) lit. f) din Regulamentul de Ordine Interioară pe motiv că nu a purtat echipamentul de protecție complet și că a fumat o țigară în alt loc decât cel permis. Tribunalul Vâlcea prin sentința civilă nr. 31 din 18 ianuarie 2011 a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Vâlcea și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Constanța.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin notele de ședință din 17 ianuarie 2011 contestatoarea a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea, întrucât domiciliul său este în Municipiul Constanța, iar în Râmnicu-Vâlcea avea o locuință de serviciu care constituie reședința acesteia și că după desfacerea disciplinară a contractului de muncă i s-a solicitat predarea locuinței. S-a mai reținut că potrivit dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii, competentă în soluționarea unei astfel de cauze este instanța în a cărei circumscripție reclamantul își are sediul sau reședința după caz, dispoziție derogatorie de la regulile dreptului comun.

În urma declinării competenței, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 3009/90/2010 și prin sentința civilă nr. 1286, Tribunalul Constanța, în urma invocării din oficiu a excepției de necompetență teritorială de soluționare a cauzei, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vâlcea, iar în baza art. 20 pct. 2 C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competență, trimițând astfel cauza instanței competente de soluționare a conflictului negativ de competență. În considerentele hotărârii s-a reținut că, pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei trebuie avut în vedere adresa unde reclamanta locuiește efectiv, în chip statornic, chiar dacă, față de dispozițiile legale, el nu poate fi socotit că are aici domiciliul.

În vederea stabilirii competenței teritoriale prezintă interes domiciliul pe care reclamanta îl avea în momentul sesizării instanței, astfel încât schimbarea ulterioară a domiciliului nu este de natură să atragă necompetența instanței legal sesizate și că în speța supusă analizei, reclamanta în cursul judecății și-a schimbat domiciliul fapt dovedit prin înscrisuri. În vederea soluționării conflictului negativ de competență cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub același număr. Analizând actele și lucrările dosarului se constată următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii, cererile având ca obiect litigii de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul ori reședința reclamantul.

Prin demersul judiciar, reclamanta V.E.O., la data de 20 august 2010, a învestit Tribunalul Vâlcea cu o cerere având ca obiect litigiu de muncă, arătând că are „domiciliul flotant” în Râmnicu-Vâlcea, strada N.B., Județul Vâlcea. Pe parcursul soluționării cauzei, mai precis după admiterea probelor necesare dezlegării pricinii la al treilea termen de judecată, se invocă excepția necompetenței teritoriale de soluționare a cauzei pe motiv că, reclamanta și-a schimbat domiciliul în Orașul Constanța. Potrivit art. 284 C. muncii cererile având ca obiect litigii de muncă se introduc la instanța de la domiciliul sau reședința reclamantului. Prin domiciliu, în acest sens, urmează a se înțelege și acela pe care o persoană și l-a stabilit de fapt în localitatea în care trăiește și își desfășoară activitatea profesională.

Competența teritorială generală este determinată de domiciliul petentului la data introducerii acțiunii, iar din acest punct de vedere schimbările ulterioare ale domiciliului sunt irelevante. Cum în speța supusă atenției, reclamanta la data la care a învestit instanța cu o cerere de chemare în judecată avea domiciliul, cum expres arată și aceasta, în Râmnicu-Vâlcea, strada N.B., nelegal s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea pe motiv că ulterior, reclamanta și-a schimbat domiciliul. Așadar, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 iunie 2011.