ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5007/2011

Deliberând, în condițiile

art. 256 C. proc. civ., asupra prezentului conflict negativ de competență constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Vâlcea sub nr. 3009/90/2010, contestatoarea V.E.O. a chemat în judecată pe intimata

SC O. SA Râmnicu-Vâlcea, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună

anularea deciziei nr. 8803 din 06 august 2010 ce privea desfacerea disciplinară

a contractului de muncă, repunerea în situația anterioară în sensul neîndeplinirii

pe post, cât și obligarea intimatei la plata unor despăgubiri bănești egale cu salariile

indexate, majorate sau reactualizate, precum și celelalte drepturi bănești de care

ar fi beneficiat ca salariat, de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.

În motivarea cererii s-a

arătat că prin dispoziția sus-menționată contestatoarei i s-a desfăcut contractul

de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 61 lit. a) și art. 63

1

,

art. 264 lit. f) C. muncii și art. 22 alin. (2) lit. f) din Regulamentul de Ordine

Interioară pe motiv că nu a purtat echipamentul de protecție complet și că a fumat

o țigară în alt loc decât cel permis.

Tribunalul Vâlcea prin

sentința civilă nr. 31 din 18 ianuarie 2011 a admis excepția de necompetență teritorială

a Tribunalului Vâlcea și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului

Constanța.

Pentru a hotărî astfel,

s-a reținut că prin notele de ședință din 17 ianuarie 2011 contestatoarea a invocat

excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea, întrucât domiciliul său

este în Municipiul Constanța, iar în Râmnicu-Vâlcea avea o locuință de serviciu

care constituie reședința acesteia și că după desfacerea disciplinară a contractului

de muncă i s-a solicitat predarea locuinței. S-a mai reținut că potrivit dispozițiile

art. 284 alin. (2) C. muncii, competentă în soluționarea unei astfel de cauze este

instanța în a cărei circumscripție reclamantul își are sediul sau reședința după

caz, dispoziție derogatorie de la regulile dreptului comun.

În urma declinării competenței,

cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 3009/90/2010 și

prin sentința civilă nr. 1286, Tribunalul Constanța, în urma invocării din oficiu

a excepției de necompetență teritorială de soluționare a cauzei, a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului

Vâlcea, iar în baza art. 20 pct. 2 C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ

de competență, trimițând astfel cauza instanței competente de soluționare a conflictului

negativ de competență.

În considerentele hotărârii

s-a reținut că, pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei trebuie avut

în vedere adresa unde reclamanta locuiește efectiv, în chip statornic, chiar dacă,

față de dispozițiile legale, el nu poate fi socotit că are aici domiciliul. În vederea

stabilirii competenței teritoriale prezintă interes domiciliul pe care reclamanta

îl avea în momentul sesizării instanței, astfel încât schimbarea ulterioară a domiciliului

nu este de natură să atragă necompetența instanței legal sesizate și că în speța

supusă analizei, reclamanta în cursul judecății și-a schimbat domiciliul fapt dovedit

prin înscrisuri.

În vederea soluționării

conflictului negativ de competență cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de

Casație și Justiție sub același număr.

Analizând actele și lucrările

dosarului se constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile

art. 284 alin. (2) C. muncii, cererile având ca obiect litigii de muncă se adresează

instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul ori reședința

reclamantul.

Prin demersul judiciar,

reclamanta V.E.O., la data de 20 august 2010, a învestit Tribunalul Vâlcea cu o

cerere având ca obiect litigiu de muncă, arătând că are „domiciliul flotant” în

Râmnicu-Vâlcea, strada N.B., Județul Vâlcea.

Pe parcursul soluționării

cauzei, mai precis după admiterea probelor necesare dezlegării pricinii la al treilea

termen de judecată, se invocă excepția necompetenței teritoriale de soluționare

a cauzei pe motiv că, reclamanta și-a schimbat domiciliul în Orașul Constanța.

Potrivit art. 284 C. muncii

cererile având ca obiect litigii de muncă se introduc la instanța de la domiciliul

sau reședința reclamantului.

Prin domiciliu, în acest

sens, urmează a se înțelege și acela pe care o persoană și l-a stabilit de fapt

în localitatea în care trăiește și își desfășoară activitatea profesională.

Competența teritorială

generală este determinată de domiciliul petentului la data introducerii acțiunii,

iar din acest punct de vedere schimbările ulterioare ale domiciliului sunt irelevante.

Cum în speța supusă atenției,

reclamanta la data la care a învestit instanța cu o cerere de chemare în judecată

avea domiciliul, cum expres arată și aceasta, în Râmnicu-Vâlcea, strada N.B., nelegal

s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea pe motiv că ulterior,

reclamanta și-a schimbat domiciliul.

Așadar, Înalta Curte stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 09 iunie 2011.