ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2467/2011

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vâlcea, secția comercială, la data de 17 august 2009, sub nr. 2778/90/2009,

reclamantul I.A. a chemat în judecată pe pârâtul T.G., administrator unic al SC

M. SA, solicitând obligarea pârâtului de a suporta daunele cauzate societății

evaluate provizoriu la suma de 100.001 lei.

Prin sentința comercială nr. 510 din

11 martie 2010, Tribunalul Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale și

a trimis cauza spre soluționare Tribunalului București în raport de

dispozițiile art. 5 C. proc. civ. și faptul că pârâtul domiciliază în

București.

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin sentința comercială nr. 7461 din 25 iunie 2010, pronunțată în

dosarul nr. 19398/3/2010, a admis excepția necompetenței teritoriale. A

declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul I.A., în

contradictoriu cu pârâtul T.G., în favoarea Tribunalului Vâlcea în raport de

dispozițiile art. 63 din Legea nr. 31/1990. A constatat ivit conflictul negativ

de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în

vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Analizând în primul rând competența

materială a acestei instanțe, se constată că, potrivit art. 22 alin. (3) C.

proc. civ., aceasta a fost legal sesizată, astfel că se va proceda la

soluționarea conflictului negativ de competență ivit și în raport de actele

aflate la dosar se va constata că, în cauză, competența teritorială de

soluționare a cererii ce a făcut obiectul acestui conflict revine Tribunalului

Vâlcea.

Astfel, obiectul cererii de chemare

în judecată privește un drept societar reglementat prin dispozițiile art. 155

1

din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale.

În această situație devin incidente

dispozițiile speciale ale art. 63 din această lege, derogatorii de la

dispozițiile dreptului procesual civil de drept comun, potrivit cărora se

stabilește în termeni imperativi competența teritorială a instanțelor de judecată

competente material, care sunt sesizate cu cereri și căi de atac reglementate

de Legea nr. 31/1990, în favoarea instanței de judecată de la locul unde

societatea comercială în legătură cu care s-au formulat cereri și/sau căi de

atac reglementate prin această lege își are sediul principal.

În cauză, sediul societății este în

raza de activitate a Tribunalului Vâlcea, astfel că în baza art. 22 alin. (3) C.

proc. civ., se va stabili competența teritorială în favoarea Tribunalului

Vâlcea unde se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe reclamantul

I.A., în contradictoriu cu pârâtul T.G.A., în favoarea Tribunalului

Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

22

iunie 2011.