ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2467/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția comercială, la data de 17 august 2009, sub nr. 2778/90/2009, reclamantul I.A. a chemat în judecată pe pârâtul T.G., administrator unic al SC M. SA, solicitând obligarea pârâtului de a suporta daunele cauzate societății evaluate provizoriu la suma de 100.001 lei. Prin sentința comercială nr. 510 din 11 martie 2010, Tribunalul Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale și a trimis cauza spre soluționare Tribunalului București în raport de dispozițiile art. 5 C. proc. civ. și faptul că pârâtul domiciliază în București.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 7461 din 25 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. 19398/3/2010, a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul I.A., în contradictoriu cu pârâtul T.G., în favoarea Tribunalului Vâlcea în raport de dispozițiile art. 63 din Legea nr. 31/1990. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Analizând în primul rând competența materială a acestei instanțe, se constată că, potrivit art. 22 alin. (3) C. proc. civ., aceasta a fost legal sesizată, astfel că se va proceda la soluționarea conflictului negativ de competență ivit și în raport de actele aflate la dosar se va constata că, în cauză, competența teritorială de soluționare a cererii ce a făcut obiectul acestui conflict revine Tribunalului Vâlcea.

Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată privește un drept societar reglementat prin dispozițiile art. 155 1 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale. În această situație devin incidente dispozițiile speciale ale art. 63 din această lege, derogatorii de la dispozițiile dreptului procesual civil de drept comun, potrivit cărora se stabilește în termeni imperativi competența teritorială a instanțelor de judecată competente material, care sunt sesizate cu cereri și căi de atac reglementate de Legea nr. 31/1990, în favoarea instanței de judecată de la locul unde societatea comercială în legătură cu care s-au formulat cereri și/sau căi de atac reglementate prin această lege își are sediul principal.

În cauză, sediul societății este în raza de activitate a Tribunalului Vâlcea, astfel că în baza art. 22 alin. (3) C. proc. civ., se va stabili competența teritorială în favoarea Tribunalului Vâlcea unde se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul I.A., în contradictoriu cu pârâtul T.G.A., în favoarea Tribunalului Vâlcea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2011.