ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2505/2009

Asupra conflictului de

competență de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1059 din

24 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlcea, secția civilă și-a declinat competența de

soluționare a acțiunii promovată de reclamanții I.M., C.I., A.D., F.A., C.M. în

contradictor cu pârâta S.N. R. SA în favoarea Tribunalului București, secția

comercială.

Instanța civilă a reținut că

cererea cu care a fost investită privește legalitatea și temeinicia deciziei nr.

8 din 2 iulie 2008 prin care Consiliul de administrație al S.N. R. SA a avizat

favorabil repartizarea profitului raportat din anii precedenți pe destinațiile

prevăzute de O.G. nr. 64/2001 și a solicitat convocarea adunării generale a

acționarilor pentru aprobare.

Reținând caracterul

comercial al actului atacat, în raport de art. 15 C. proc. civ., coroborat cu art.

63 din Legea nr. 31/1990, instanța civilă a apreciat că în cauză competența

materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, secția

comercială.

Astfel investit, Tribunalul București,

prin sentința nr. 1887 din 3 februarie 2009, la rândul său și-a declinat

competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția comercială

și, constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul la

Înalta Curte pentru soluționarea lui.

Instanța comercială a

reținut că litigiul de față este de competența materială și funcțională a

tribunalului, secția conflicte de muncă, în temeiul art. 284 alin. (1) codul

muncii raportat la art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., deoarece reclamanții au

dedus judecății un conflict de muncă ce avea ca obiect îndeplinirea de către

societatea angajatoare a obligației de plată a unor drepturi bănești decurgând

din contractele colective de muncă valabile pe anii 2006 și 2007 ceea ce reprezintă

un conflict de drepturi în sensul art. 248 alin. (3) din C. muncii.

Înalta Curte, verificând

sentințele pronunțate în cauza, prin care instanța civilă și comercială și-au

declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, socotindu-se necompetente,

apreciază că litigiul de față are natură comercială, competent în a-l soluționa

fiind Tribunalul București, secția comercială.

Aceasta deoarece, cererea de

chemare în judecată are ca obiect anularea Deciziei nr. 8 a Consiliului de

Administrație din data de 2 iulie 2008 cu consecința obligării pârâtei la plata

sumelor convenite din profitul net pe anul 2006 și 2007 când reclamanții au

avut calitatea de angajați, conform contractului colectiv de muncă, iar sediul

materiei pentru participarea la beneficii, inclusiv a salariaților se găsește

în Legea nr. 31/1990 ca, de altfel și pentru Consiliul de Administrație organul

cu atribuții în aducerea la îndeplinire a prevederii contractuale.

Problema dedusă judecății

fiind una de drept societar, competența de soluționare a litigiului aparține,

în consecință, instanței comerciale, respectiv Tribunalul București, secția

comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2009.