ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2505/2009

Asupra conflictului de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1059 din 24 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlcea, secția civilă și-a declinat competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamanții I.M., C.I., A.D., F.A., C.M. în contradictor cu pârâta S.N. R. SA în favoarea Tribunalului București, secția comercială. Instanța civilă a reținut că cererea cu care a fost investită privește legalitatea și temeinicia deciziei nr. 8 din 2 iulie 2008 prin care Consiliul de administrație al S.N. R. SA a avizat favorabil repartizarea profitului raportat din anii precedenți pe destinațiile prevăzute de O.G. nr. 64/2001 și a solicitat convocarea adunării generale a acționarilor pentru aprobare.

Reținând caracterul comercial al actului atacat, în raport de art. 15 C. proc. civ., coroborat cu art. 63 din Legea nr. 31/1990, instanța civilă a apreciat că în cauză competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, secția comercială. Astfel investit, Tribunalul București, prin sentința nr. 1887 din 3 februarie 2009, la rândul său și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția comercială și, constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul la Înalta Curte pentru soluționarea lui. Instanța comercială a reținut că litigiul de față este de competența materială și funcțională a tribunalului, secția conflicte de muncă, în temeiul art. 284 alin. (1) codul muncii raportat la art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ., deoarece reclamanții au dedus judecății un conflict de muncă ce avea ca obiect îndeplinirea de către societatea angajatoare a obligației de plată a unor drepturi bănești decurgând din contractele colective de muncă valabile pe anii 2006 și 2007 ceea ce reprezintă un conflict de drepturi în sensul art. 248 alin. (3) din C. muncii. Înalta Curte, verificând sentințele pronunțate în cauza, prin care instanța civilă și comercială și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, socotindu-se necompetente, apreciază că litigiul de față are natură comercială, competent în a-l soluționa fiind Tribunalul București, secția comercială.

Aceasta deoarece, cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea Deciziei nr. 8 a Consiliului de Administrație din data de 2 iulie 2008 cu consecința obligării pârâtei la plata sumelor convenite din profitul net pe anul 2006 și 2007 când reclamanții au avut calitatea de angajați, conform contractului colectiv de muncă, iar sediul materiei pentru participarea la beneficii, inclusiv a salariaților se găsește în Legea nr. 31/1990 ca, de altfel și pentru Consiliul de Administrație organul cu atribuții în aducerea la îndeplinire a prevederii contractuale. Problema dedusă judecății fiind una de drept societar, competența de soluționare a litigiului aparține, în consecință, instanței comerciale, respectiv Tribunalul București, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2009.