ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3665/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 10459/99/2010, reclamantul L.M.I.N. a chemat în judecată pârâta SC G. SA Galați solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.762 de RON reprezentând drepturi salariale pe perioada 01 august 2010-30 septembrie 2010, la plata sumei de 6.120 RON reprezentând garanție materială, precum obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta SC G. SA Galați a formulat cerere reconvențională prin a solicitat obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 53.353,50 RON, actualizată la zi cu indicele de inflație, calculată până la data acoperirii integrale a prejudiciului.

Ulterior pârâta-reclamantă SC G. SA Galați a solicitat disjungerea cererii reconvenționale și suspendarea judecății cererii principale, precum declinarea competenței de soluționare a cererii reconvenționale în favoarea Tribunalului Galați. Prin sentința civilă nr. 1227/2011 din 1 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași, secția civilă, a fost disjunsă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC G. SA Galați, în contradictoriu cu reclamantul-pârât L.M.I.N. și a fost declinată spre competentă soluționare cererea reconvențională, în favoarea Tribunalului Galați. Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de suspendare a judecării acțiunii formulate de reclamantul L.M.I.N., în contradictoriu cu pârâta SC G. SA Galați până la soluționarea cererii reconvenționale.

În motivarea hotărârii, în raport de prevederile art. 5 C. proc. civ. și art. 284, art. 291 C. mun., Tribunalul Iași a reținut, în esență, că în materia conflictelor de muncă competența teritorială nu este alternativă, ci absolută și revine exclusiv instanței pe raza căreia își are domiciliul reclamantul. În consecință, Tribunalul lași a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Galați, pe raza de competență a căruia își are sediul reclamanta din cererea reconvențională, respectiv SC G. SA Galați. Primind dosarul, Tribunalul Galați, secția civilă, a reținut că litigiul nu este de competența sa, întrucât cererea reconvențională, fiind o cerere incidentală, potrivit dispozițiilor art. 17 C. proc.

civ., este de competența instanței sesizate cu cererea principală, în speță Tribunalul lași. S-a apreciat că, și în situația în care se dispune disjungerea, cererea reconvențională urmând a fi judecată separat de cererea principală, efectele prorogării de competență subzistă, astfel că, în speță, Tribunalul lași rămâne competent să soluționeze și cererea incidentală. Față de aceste considerente, prin sentința civilă nr. 1634 din 13 septembrie 2011 a Tribunalului Galați, secția civilă, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Iași, secția civilă, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 17 C. proc. civ. „cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței să soluționeze cererea principală.” Aceste prevederi legale speciale, ce reglementează o prorogare de competență în ceea ce privește judecata cererilor accesorii și incidentale în favoarea instanței învestite cu soluționarea cererii principale, sunt imperative și se aplică prin derogare de la normele generale de competență materială sau teritorială exclusivă.

Competența de judecată a cererilor accesorii și incidentale, astfel dată în căderea instanței învestită cu soluționarea cererii principale, este una absolută, nefiind la alegerea părților sau a instanței de judecată dacă se supun sau nu normei menționate, respectiv neexistând posibilitatea alegerii între mai multe instanțe deopotrivă competente. În acest caz nu există mai multe instanțe deopotrivă competente cu soluționarea cererilor incidentale sau accesorii, una singură fiind indicată de către legiuitor, în mod expres, și anume cea competentă să soluționeze cererea principală. În speță, cererea reconvențională formulată de SC G. SA Galați reprezintă, o cerere incidentală și prin urmare, față de cele anterior reținute, competența teritorială de soluționare, conform art. 17 C. proc.

civ., revine instanței sesizate inițial, respectiv Tribunalului Iași competent să soluționeze cererea principală - având ca obiect drepturi salariale - în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 284 C. civ. În consecință, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2011.