ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.05.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3637/2012

HOTĂRÂRE
22.05.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3637/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra

conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 28 martie 2011, reclamantul

L.I. a solicitat obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul

de pe lângă Tribunalul Galați și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

la plata în favoarea sa, a drepturilor salariale cuvenite, reprezentând sporul de

risc și suprasolicitare neuropsihică,

prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, în procent

de 50%, calculat din salariul brut lunar, începând cu 16 iunie 2009 și până la 12

noiembrie 2009, data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009; obligarea pârâților

să recunoască discriminarea, să calculeze și să plătească drepturile salariale reprezentând

sporul de confidențialitate de până la 15% din salariul de bază brut lunar, pentru

aceeași perioadă indicată în primul capăt de cerere; obligarea pârâților la plata

dobânzilor legale pentru drepturile salariale solicitate; obligarea pârâților să

efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă; obligarea pârâtului Ministerul

Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților; obligarea pârâților

la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1176 din data de 3 iunie 2011,

Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

În

motivarea sentinței,

Tribunalul Galați a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 284 C. muncii, potrivit

cărora cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanței

competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința

ori, după caz, sediul.

În

cauză, reclamantul

are domiciliul în localitatea Onești, jud. Bacău, conform copiei actului de stare

civilă depus la dosar.

Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr. 681 din data

de 28 martie 2012, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența

de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Galați. Constatând ivit conflictul

negativ de competență, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Înalta

Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, din punct

de vedere procesual dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii trebuie interpretate

în sensul că, prin domiciliu se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit

în fapt, în localitatea unde trăiește și muncește, deoarece scopul dispozițiilor

legale referitoare la domiciliu, așa cum rezultă din conținutul art. 85 și urm.

existența procesului, pentru a da eficiență dreptului lor la apărare.

Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea

Tribunalului Galați, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 284 C. muncii, cererile referitoare la judecarea

conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție

reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Noțiunea de domiciliu semnifică domiciliul pe care o persoană

și l-a stabilit în fapt în localitatea în care trăiește și își desfășoară activitatea

profesională.

La data sesizării instanței, reclamantul și-a precizat

domiciliul ca fiind domiciliul procesual ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Târgu Bujor, jud. Galați, unde își desfășoară activitatea în calitate de pocuror.

Domiciliul procesual trebuie să fie considerat echivalent

cu domiciliul real, astfel încât să producă aceleași consecințe juridice nu numai

în ce privește comunicarea actelor de procedură, ci inclusiv pentru determinarea

competenței teritoriale.

Față de considerentele ce preced, în raport de dispozițiile

art. 284 alin. (2) C. muncii, soluționarea pricinii este de competența Tribunalului

Galați, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 mai 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-07-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5157/2012
reședința ori, după caz, sediul, iar această competență este una exclusivă, fiind guvernată de norme imperative. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 10 noiembrie 2011, iar prin Sentința civilă nr. 768 din 4 apri
ÎCCJ 2010-01-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 304/2010
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 70/F din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclam
ÎCCJ 2009-12-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10194/2009
Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1120/44 din 17 septembrie 2008 pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanții M.F., I.C., B.G.A., M.V.C. și N.V.,
ÎCCJ 2012-10-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6045/2012
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul Sindicatul I.F.T.E. Buzău a chemat în judecată pe pârâta SC E.C.F.R. SA București, solicitând ca prin sentința ce se
ÎCCJ 2009-12-18
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10273/2009
, urmare a evenimentelor legislative intervenite în legătură cu aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 75/2008, competența de soluționare a recursului declarat împotriva hotărârii Curții de Apel, în primă instanță, revine Înaltei Curți de Casaț
Sursă