ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6045/2012

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul Sindicatul I.F.T.E. Buzău a chemat în judecată pe pârâta SC E.C.F.R. SA București, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta la plata către petenții – membri de sindicat, a salariului suplimentar pentru anii 2008, 2009, 2010, actualizat în raport de rata inflației la data plății efective. Prin sentința civilă nr. 463 din 27 martie 2012, Tribunalul Buzău, secția I civilă, a admis acțiunea pentru parte dintre membrii sindicatului reclamant, iar pentru alți membri a dispus disjungerea și înaintarea spre competentă soluționare a cauzei, către Tribunalul Galați și, respectiv către Tribunalul Prahova, în pronunțarea acestei soluții instanța având în vedere dispozițiile art. 269 alin. (2) C. muncii.

La Tribunalul Galați cauza a fost înregistrată sub nr. 1634/114/2012. Astfel învestit, Tribunalul Galați, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1156 din 28 mai 2012, a constatat necompetența teritorială a acestei instanțe, a declinat competența în favoarea Tribunalului Buzău și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că din perspectiva noilor dispoziții ale art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, în determinarea competenței teritoriale se ține seama, în sensul art. 284 alin. (2) C. muncii, de sediul sindicatul reclamant.

Reclamantul Sindicatul I.F.T.E. Buzău a introdus acțiunea ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 62/2011, astfel că instanța competentă este cea din circumscripția sediului său, respectiv Tribunalul Buzău. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Conflictul negativ de competență din cauză a fost generat de interpretarea și aplicarea art. 284 C. muncii, în sensul dacă sindicatul poate fi considerat reclamant în litigiile ce privesc raporturile de muncă, astfel încât competența de soluționare a acestor acțiuni să fie stabilită în raport de sediul acestuia.

Conform art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în vigoare la data formulării cererii – 06 ianuarie 2011), „În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) (…)” (de apărare a drepturilor membrilor de sindicat) „(…) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză”. Legiuitorul recunoaște legitimarea procesuală activă a organizațiilor sindicale, chiar dacă nu prevede explicit o atare calitate, atât timp cât acestea pot formula cereri în justiție, salariatul având dreptul de a se opune fie la introducerea acțiunii, fie la continuarea ei.

Prevederea legală menționată are caracter de normă specială în raport de dispozițiile art. 222 C. muncii, care dispun că „la cererea membrilor săi, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceștia în cadrul conflictelor de drepturi”, aplicându-se cu prioritate față de norma de drept comun, în aplicarea regulii specialia generalibus derogant. Intenția legiuitorului ca, în acțiuni precum cea de față, sindicatul să acționeze chiar în calitate de reclamant, este confirmată de o interpretare istorico-teleologică a normei din art. 28 alin. (2). Astfel, prin noua reglementare, ce a abrogat expres Legea nr. 54/2003, cu începere de la data de 12 mai 2011, respectiv Legea dialogului social nr. 62/2011, la art. 28 a fost adăugat alin. (3) [fără a se modifica alin. (2) anterior citat], în care se prevede explicit că „În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă”.

Ca atare, conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ., a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 și a art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. rap. la art. 284 C. muncii, competența soluționării cauzei revine Tribunalului Buzău, în a cărui rază organizația sindicală reclamantă își are sediul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare în favoarea Tribunalului Buzău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 octombrie 2012.