ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6045/2012

Asupra conflictului de

competență constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Buzău, reclamantul Sindicatul I.F.T.E. Buzău a chemat în judecată pe pârâta SC E.C.F.R.

SA București, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta

la plata către petenții – membri de sindicat, a salariului suplimentar pentru anii

2008, 2009, 2010, actualizat în raport de rata inflației la data plății efective.

Prin sentința civilă

nr. 463 din 27 martie 2012, Tribunalul Buzău, secția I civilă, a admis acțiunea

pentru parte dintre membrii sindicatului reclamant, iar pentru alți membri a dispus

disjungerea și înaintarea spre competentă soluționare a cauzei, către Tribunalul

Galați și, respectiv către Tribunalul Prahova, în pronunțarea acestei soluții instanța

având în vedere dispozițiile art. 269 alin. (2) C. muncii.

La Tribunalul Galați cauza

a fost înregistrată sub nr. 1634/114/2012.

Astfel învestit, Tribunalul

Galați, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1156 din 28 mai 2012, a constatat

necompetența teritorială a acestei instanțe, a declinat competența în favoarea Tribunalului

Buzău și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei

Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a

hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că

din perspectiva noilor

dispoziții ale art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, în determinarea

competenței teritoriale se ține seama, în sensul art. 284 alin. (2) C. muncii, de

sediul sindicatul reclamant.

Reclamantul Sindicatul

I.F.T.E. Buzău a introdus acțiunea ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 62/2011,

astfel că instanța competentă este cea din circumscripția sediului său, respectiv

Tribunalul Buzău.

Cu privire la conflictul

negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22

alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conflictul negativ de

competență din cauză a fost generat de interpretarea și aplicarea art. 284 C.

muncii, în sensul dacă sindicatul poate fi considerat reclamant în litigiile ce

privesc raporturile de muncă, astfel încât competența de soluționare a acestor acțiuni

să fie stabilită în raport de sediul acestuia.

Conform art. 28 alin.

(2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în vigoare la data formulării cererii –

06 ianuarie 2011), „În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) (…)” (de

apărare a drepturilor membrilor de sindicat) „(…) organizațiile sindicale au dreptul

de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune

în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din

partea celor în cauză”.

Legiuitorul recunoaște

legitimarea procesuală activă a organizațiilor sindicale, chiar dacă nu prevede

explicit o atare calitate, atât timp cât acestea pot formula cereri în justiție,

salariatul având dreptul de a se opune fie la introducerea acțiunii, fie la continuarea

ei.

Prevederea legală menționată

are caracter de normă specială în raport de dispozițiile art. 222 C. muncii, care

dispun că „la cererea membrilor săi, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceștia

în cadrul conflictelor de drepturi”, aplicându-se cu prioritate față de norma de

drept comun, în aplicarea regulii specialia generalibus derogant.

Intenția legiuitorului

ca, în acțiuni precum cea de față, sindicatul să acționeze chiar în calitate de

reclamant, este confirmată de o interpretare istorico-teleologică a normei din

art. 28 alin. (2).

Astfel, prin noua reglementare,

ce a abrogat expres Legea nr. 54/2003, cu începere de la data de 12 mai 2011, respectiv

Legea dialogului social nr. 62/2011, la art. 28 a fost adăugat alin. (3) [fără a

se modifica alin. (2) anterior citat], în care se prevede explicit că „În exercitarea

atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate

procesuală activă”.

Ca atare, conform

art. 22 alin. (5) C. proc. civ., a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea

nr. 54/2003 și a art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. rap. la art. 284 C. muncii,

competența soluționării cauzei revine Tribunalului Buzău, în a cărui rază organizația

sindicală reclamantă își are sediul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare în favoarea Tribunalului Buzău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 octombrie

2012.