ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.09.2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1292/2017

HOTĂRÂRE
21.09.2017
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1292/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 1292/2017

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9 ianuarie 2017 pe rolul Tribunalului Buzău la data de 09 ianuarie 2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., reprezentați de către Sindicatul democratic al bugetarilor din România, au chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Buda, solicitând obligarea acesteia la plata despăgubirilor echivalente cu contravaloarea tichetelor de vacanță neacordate, începând cu anul 2014, în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară.

Prin Sentința civilă nr. 229 din 15 martie 2017, Tribunalul Buzău, secția I civilă, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

În motivarea soluției sale, instanța a reținut următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizațiile sindicale, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și 2 ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție, în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, au calitate procesuală activă sens în care pornind de la această constatare, statuată și prin Decizia în interesul legii nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, abrogată prin Legea nr. 62/2011 a dialogului social, și, în lipsa unui text expres, prin aceeași decizie în interesul legii s-a arătat și care este instanța competentă teritorial să soluționeze acțiunile în justiție formulate de sindicate, în numele membrilor lor, în materia conflictelor de muncă.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) C. muncii, în vigoare și după abrogarea Legii nr. 54/2003, prin aceeași Decizie în interesul legii, nr. 1/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că: "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Astfel învestit, Tribunalul Galați, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 739 din 27 iunie 2017, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea sentinței, instanța a reținut dispozițiile art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, potrivit cărora, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 61/2011 a dialogului social, publicată în M. Of. nr. 322/10.05.2011, organizațiile sindicale, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție, în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, au calitate procesuală activă.

Pornind de la această constatare, statuată și prin Decizia în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, abrogată prin Legea nr. 62/2011 a dialogului social), și în lipsa unui text expres, prin aceeași decizie în interesul legii s-a arătat și care este instanța competentă teritorial să soluționeze acțiunile în justiție formulate de sindicate, în numele membrilor lor, în materia conflictelor de muncă.

Anume, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) C. muncii, în vigoare și după abrogarea Legii nr. 54/2003, prin aceeași decizie în interesul legii, nr. 1 din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că: "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiunii este cea de la sediul sindicatului reclamant.".

Raportului juridic dedus judecății de o organizație sindicală nu îi sunt aplicabile prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit cărora "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Aceasta, întrucât, dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social sunt edictate exclusiv în favoarea reclamanților persoane fizice, membri sau nu de sindicat, care au a opta, în cazul acțiunilor formulate individual în justiție (și nu prin intermediul sindicatelor), fie pentru instanța în a cărei circumscripție își au domiciliul, fie pentru cea în a cărei circumscripție își au locul de muncă.

În speța supusă analizei, se constată că acțiunea este pornită de sindicat, în numele membrilor săi, astfel că acesta deține calitatea de reclamant.

Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 269 alin. (2) C. muncii (Legea nr. 53/2003), în vigoare la data sesizării instanței, 9 ianuarie 2017, de reclamantul Sindicatul democratic al bugetarilor din România, astfel cum aceste dispoziții legale au fost interpretate prin Decizia în interesul legii nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a litigiului dedus judecății aparține instanței în a cărei circumscripție își are sediul sindicatul, respectiv Tribunalului Galați.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2017.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-01-31
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 297/2018
Decizia nr. 297/2018 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 28 aprilie 2017, reclamanții A., B., C., D. și E., personal contractual, reprezentați legal de Sindicatul Dem
ÎCCJ 2017-06-26
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1656/2017
vestit instanța de judecată a fost formulată de către reclamanți, reprezentați legal de către F., de altfel, chiar purtând antetul Sindicatului, în valorificarea unor drepturi aparținând membrilor de sindicat referitoare la plata, cu titlu
ÎCCJ 2017-11-15
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1697/2017
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 15.12.2016 sub nr. x/2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., reprezentați de
ÎCCJ 2016-06-10
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1359/2016
Decizia nr. 1359/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, sub nr. x/99/2015, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A." a solicitat în numele membrilor de
ÎCCJ 2017-09-28
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1348/2017
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 9 ianuarie 2017, reclamantul SINDICATUL DEMOCRATIC AL
Sursă