ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 297/2018

HOTĂRÂRE

31.01.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 297/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Decizia nr. 297/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 28 aprilie 2017, reclamanții A., B., C., D. și E., personal contractual, reprezentați legal de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România au solicitat, în contradictoriu cu Unitatea Administrativ-Teritorială Săhăteni, obligarea pârâtei la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar al fiecărui membru de sindicat, pentru ultimii trei ani până la zi, cât și pentru viitor până la încetarea raporturilor de muncă.

Prin Sentința nr. 798 din 29 septembrie 2017, Tribunalul Buzău, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei litigii de muncă, privind pe reclamanții A., B., C., D. și E., reprezentați legal de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, prin președinte F., având ca obiect drepturi bănești, în favoarea Tribunalului Galați.

S-a constatat, prin prisma prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social și ale Deciziei în interesul legii nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și justiție și având în vedere că acțiunea a fost promovată de sindicat în baza împuternicirilor acordate că aparține instanței în a cărei circumscripție își are sediul sindicatul, respectiv Tribunalului Galați, competența soluționării cauzei.

Prin Sentința nr. 1349 din 19 decembrie 2017, Tribunalul Galați, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei privind litigiul de muncă în favoarea Tribunalului Buzău. A constatat existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, A dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

S-a reținut, în esență, în raport de prevederile art. 269 alin. (2) C. muncii, astfel cum au fost interpretate prin Decizia în interesul legii nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ținând cont de faptul că acțiunea nu a fost formulată de sindicat, în calitate de reclamant, pentru membrii săi, ci de respectivele persoane, în calitate de reclamanți, reprezentați de sindicat și că reclamanții își au domiciliile în circumscripția teritorială a Tribunalului Buzău, că aparține acestei instanțe competența soluționării cererii.

S-a mai observat, în urma verificărilor, că Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România are în prezent sediul în orașul Mărășești, județul Vrancea, sediul indicat în cererea introductivă de instanță fiind unul ales, astfel încât nici sub acest aspect nu poate aparține Tribunalului Galați competența soluționării cauzei.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie acțiunea prin care reclamanții, persoane fizice, reprezentați de sindicat au formulat o acțiune având ca obiect un litigiu de muncă.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei pornind de la stabilirea calității de reclamant, în raport de prevederile legale incidente în materie.

Or, în cauză, se constată ca acțiunea a fost formulată de reclamanții A., B., C., D. și E., prin reprezentant legal Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, persoane fizice care și-au ales sediul pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul Galați, județul Galați.

Chiar Tribunalul Buzău, prin hotărârea de declinare a competenței de soluționare a cauzei, în dispozitivul acesteia, a trecut ca reclamanți persoanele fizice, personal contractual, reprezentați de sindicat.

În atare condiții, în care acțiunea nu a fost formulată de sindicat în numele membrilor săi ci de persoanele fizice prin reprezentant, în raport de art. 269 alin. (2) C. muncii, competența de soluționare a litigiului dedus judecății aparține instanței în a cărei circumscripție își au domiciliile reclamanții.

În speța particulară de față, referirile la Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii nu sunt relevante, în condițiile în care prin respectiva decizie, statuându-se legitimarea procesuală activă a sindicatelor de a acționa în justiție în numele membrilor săi, s-a stabilit ca, în acele situații, acțiunile să fie introduse la instanțele de la sediile sindicatelor.

În cauză însă, după cum s-a precizat, persoanele fizice au calitatea de reclamanți și nu sindicatul, care a avut doar calitatea de reprezentant al acestora.

Față de toate cele de mai sus și cum reclamanții își au domiciliile în județul Buzău, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.