ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1869/2017

HOTĂRÂRE

22.11.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1869/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă, la data de 24 februarie 2017 sub nr. x/86/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., reprezentați de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Rișca, obligarea acesteia Ia recalcularea salariului cuvenit fiecăruia dintre membrii de sindica, să se acorde salariului corespunzător funcției îndeplinită la data de 31.12.2009 și să se acorde pe ultimii 3 ani, diferențele salariate dintre salariul cuvenit la daîa de 31.12.2009 și salariul efectiv încasat în perioada ultimilor 3 ani

Prin sentința nr. 541 din 8 mai 2017 Tribunalul Suceava, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, reținând că, în raport de dispozițiile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 coroborate cu cele ale art. 28 alin. (2), care stabilesc calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care sunt părți membrii acestora, precum și față de decizia în interesul legii nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acțiunilor promovate de către sindicat competența aparține instanței de la sediul sindicatului reclamant, în prezenta cauză instanța competentă în soluționarea cauzei este cea de la sediul organizației sindicale care a introdus acțiunea, respectiv, Tribunalul Galați.

Prin sentința nr. 1080 din 20 octombrie 2017 Tribunalul Galați, secția I civila, a declinat competența cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat existența conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării regulatorului de competență.

Pentru a se pronunța astfel. Tribunalul Galați a reținut că din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România cu sediul în Galați are doar calitatea de reprezentant al reclamanților cu domiciliul pe raza județului Vrancea, situație față de care competența de soluționare se stabilește în funcție de domiciliul acestora, iar nu de sediul sindicatului, conform art. 269 alin. (2) din Legea nr. 62/2011.

Pe de altă parte, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 116 C. proc. civ., în sensul că reclamanții au ales să se judece la Tribunalul Suceava, iar decizia în interesul legii nr. 1/2013 a stabilit că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă doar în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, ceea ce nu este cazul în prezenta cerere de chemare în judecată, care este formulată de reclamanții persoane fizice, ce au ales să fie reprezentate de sindicat.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, pentru argumentele ce succed:

Potrivit art. 269 alin. (1) din C. muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești stabilite potrivit legii", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința".

Pe de altă parte, art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul." Art. 216 din aceiași acî normativ stipulează că "dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ."

Astfel, potrivit art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente."

Din coroborarea acestor texte legale, rezultă ca în materia conflictelor de muncă competența teritorială este una alternativă, fie cea de ia locul unde acesta își are domiciliul, fie cea de la locul său de muncă, reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Este adevărat că art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 astfel cum a fost interpretat prin decizia în interesul Legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție reglementează calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și că această decizie a stabilit că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Înalta Curte constată însă că atare situație nu se regăsește în cauză întrucât, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, demersul judiciar a fost inițiat de către reclamanți, în timp ce sindicatul acționează doar în reprezentarea acestora, situație care este diferită de aceea în care sindicatul introduce acțiunea în calitate de reclamant, pentru membrii săi, când este atrasă competența descrisă mai sus.

Împrejurarea ca reclamanții au indicat drept domiciliu procesual ales sediul sindicatului ai cărui membri sunt, nu are nicio relevanță în stabilirea competenței, câtă vreme titularii cererii introductive de instanță sunt aceștia, în calitate de persoane fizice.

Calitatea de mandatar a sindicatului și instituția reprezentării nu au efecte juridice în pianul competenței și nu atrag o anume competență, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părțile înțeleg să figureze în proces.

Astfel, întrucât cererea de chemare în judecată este formulată de către reclamanți, iar aceștia și-au manifestat voința procesuală potrivit art. 116 C. proc. civ. prin învestirea Tribunalului Suceava, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din C. muncii, raportat la art. 210 și 216 din Legea nr. 62/2011, situație față de care competența de soluționare aparține acestei instanțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.