ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1681/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În motivarea cererii, reclamanții au arătat în esență că prin anexa la Hotărârea nr. 5 din 31.01.2019 s-a dispus aprobarea salariilor de bază din cadrul unității, însă drepturile salariale nu au fost calculate potrivit valorii stabilite de ordonatorul de credite.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7 și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554 din 2004 și art. 192-194 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1467 din 21 decembrie 2020, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și, în temeiul dispozițiilor art. 132 din C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România cu sediul în Municipiul Galați are calitate procesuală activă și, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii se are în vedere sediul reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 758/2021 din 07 mai 2021, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de către instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția I civilă.

Instanța a reținut în motivarea hotărârii că Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România are doar calitatea de reprezentant al reclamanților, care au domiciliul pe raza județului Suceava.

Prin urmare, tribunalul a motivat că în cauză competența de soluționare se stabilește în funcție de domiciliul reclamanților și nu de sediul sindicatului, întrucât acesta din urmă nu a formulat acțiunea în numele membrilor săi de sindicat, ci a menționat expres că are doar calitatea de reprezentant legal.

Astfel, instanța apreciază că domiciliul reclamanților determină stabilirea competenței teritoriale de soluționare a prezentei cereri de chemare în judecată, care potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii aparține Tribunalului Suceava.

În baza art. 133 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., Tribunalul Galați, secția I civilă a constatat ivit conflictul negativ de competență și în temeiul art. 135 alin. (1) din același cod a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Suceava și Tribunalul Galați, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Suceava competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții, reprezentați legal de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, au solicitat obligarea pârâtei la punerea în aplicare a Hotărârii Consiliului Local nr. 5 din 31.01.2019 privind aprobarea salariilor de bază aferente funcțiilor din cadrul unității, începând cu luna ianuarie 2019.

Având în vedere că litigiul dedus judecății este un conflict de muncă, sunt incidente dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62 din 2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul iar potrivit art. 28 alin. (1) și (2) din același act normativ, salariații pot fi reprezentați legal de sindicat.

Prin decizia în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justitie, dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acțiunilor formulate de sindicat este cea de la sediul sindicatului reclamant.

În egală măsură, chiar în contextul celor statuate prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, nu se poate reține că se instituie o competență teritorială exclusivă doar în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se regăsește sediul organizației sindicale, în condițiile în care acțiunea este formulată de membrii sindicatului, care au atât domiciliul cât și locul de muncă pe raza județului Suceava și care, în virtutea principiului disponibilității, și-au exprimat opțiunea prin sesizarea Tribunalului Suceava.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62 din 2011 a dialogului social, competența de soluționare a cererii formulată de reclamanți prin reprezentant legal Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România aparține instanței în a cărei circumscripție reclamanții au atât domiciliul cât și locul de muncă, respectiv Tribunalul Suceava.

Față de considerentele anterior expuse, și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 septembrie 2021.