ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1309/2019

Ședința publică din data de 13 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la 13 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., reprezentată legal de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, a solicitat obligarea pârâților Unitatea Administrativ Teritorială Țițești și Consiliul Local Țițești la plata majorării salariale de 25%, începând cu 1 ianuarie 2018.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 38 din Legea nr. 153/2017.

Prin încheierea din 7 decembrie 2018, Tribunalul Argeș, secția Civilă a admis excepția necompetenței funcționale a completului specializat și a trimis cauza la secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a aceluiași tribunal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Argeș, sub nr. x/2018*.

Prin sentința civilă nr. 1310/2019 din 20 martie 2019, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Argeș a reținut că Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, pentru reclamanta A., a solicitat acordarea majorării salariale de 25%, începând cu 1 ianuarie 2018, în temeiul art. 38 din Legea nr. 153/2017.

După evocarea dispozițiilor art. 28 alin. (1), art. 62 lit. g) din Legea nr. 62/2011 și art. 269 alin. (2) din Codul muncii, același tribunal a constatat că domiciliul reclamantei nu rezultă din actele dosarului.

Astfel, Tribunalul Argeș a reținut că legitimare procesuală activă în cauză are Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, cu sediul în Galați.

În continuare, același tribunalul a constatat că, potrivit deciziei nr. 208/2012, pronunțată de instanța supremă într-o cauză similară, competența aparține instanței în raza căreia se află sediul sindicatului, căruia i se recunoaște calitatea de reclamant.

După ce a evocat ample considerente din decizia respectivă, Tribunalul Argeș a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la 9 aprilie 2019, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 599/2019 din 23 mai 2019, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Argeș a constatat că reclamanta A. este angajata pârâtei U.A.T. Țițești, județul Argeș, iar prin acțiunea introductivă a solicitat plata unor drepturi salariale.

Astfel, reclamanta este cea care a formulat cererea de chemare în judecată, Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România având doar calitatea de reprezentant al acesteia.

După evocarea dispozițiilor art. 129 alin. (1) și (2) pct. 3, art. 130 alin. (2), art. 107 alin. (1) și art. 116 C. proc. civ., art. 269 alin. (2) din Codul muncii, art. 28 alin. (1)-(2), art. 210 și art. 216 din Legea nr. 62/2011, Tribunalul Galați a reținut că organizațiile sindicale au un rol activ în apărarea drepturilor membrilor lor și pot întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv acțiuni în justiție în numele membrilor lor.

În continuare, același tribunal a constatat că din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, cu sediul în Galați, are doar calitatea de reprezentant al reclamantei.

Or, competenta de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de domiciliul sau locul de muncă al reclamantei și nu în funcție de sediul sindicatului, pentru că acesta din urmă nu a formulat acțiunea în numele membrului său de sindicat, ci a menționat expres că are doar calitatea de reprezentant legal.

De astfel, prin decizia nr. 1/2013, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, instanța supremă, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea nr. 62/2011), a statuat că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă doar în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. Or, cererea a fost formulată de reclamanta persoană fizică, care a ales să fie reprezentată de sindicat.

Prin decizia anterior evocată s-a statuat că instanța competentă teritorial să soluționeze conflictele de muncă este cea de la sediul sindicatului doar în cazul acțiunilor promovate de sindicat, în calitate de reclamant pentru membrii săi.

Cum reclamanta A. a formulat cererea, prin reprezentant legal, înregistrând-o pe rolul Tribunalul Argeș, rezultă aceasta a ales instanța de la locul său de muncă, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, constatând existența conflictului negativ de competență între cele două instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 10 iunie 2019, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Argeș și Tribunalul Galați - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta A., reprezentată legal de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, a solicitat obligarea pârâților Unitatea Administrativ Teritorială Țițești și Consiliul Local Țițești la plata majorării salariale de 25%, începând cu 1 ianuarie 2018.

Astfel, prezentul proces are ca obiect un conflict individual de muncă.

Din modul de formulare a cererii de chemare în judecată rezultă că A. are calitatea de reclamantă, iar Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România are calitatea de reprezentant legal al reclamantei, ambele calității fiind menționate expres în cuprinsul cererii.

În plus, neindicarea în cuprinsul cererii a dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 relevă că, în prezenta cauză, calitate procesuală activă are A., iar nu Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România.

În aceste condiții, determinarea tribunalului competent teritorial să soluționeze prezenta cauză se va face prin raportare la dispozițiile procedurale aplicabile conflictelor de muncă.

Conform art. 210 din Legea nr. 62/2010, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente revine reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că reclamanta A. este angajata pârâtei U.A.T. Țițești, aflată în județul Argeș.

Cum reclamanta a optat pentru sesizarea Tribunalului Argeș, în a cărui circumscripție se află locul său de muncă, rezultă că acestui tribunal îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2010, raportat la art. 116 și art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2019.