ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 835/2019

HOTĂRÂRE

11.04.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 835/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 11 aprilie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă la 16 octombrie 2017 sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., personal contractual, reprezentați legal de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Brăduleț, reprezentată de Primar au solicitat obligarea acesteia la plata salariului de bază la valoarea de referință salarială conform prevederilor legale în vigoare până la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, respectiv conform H.G.R. nr. 1017/2015 și HGR nr. 1/2017.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 193 C. proc. civ., art. 1 din HGR nr. 1017/2015 și art. 1 din HGR nr. 1/2017.

Prin încheierea din 5 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă, cauza a fost scoasă de pe rolul secției civile și s-a dispus declinarea competenței de soluționare către secția conflicte de muncă și asigurări sociale a aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere notele de ședință depuse de reprezentantul legal al reclamanților la 26 februarie 2018, prin care a precizat că aceștia au calitatea de personal contractual și nu de funcționari publici potrivit Legii nr. 188/1999, republicată, context în care s-a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 53/2013 privind Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, iar competența de soluționare a cauzei aparține secției de conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul aceluiași tribunal.

Cauza a fost înregistrată la data de 7 martie 2018 pe rolul secției de conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Argeș.

Prin sentința civilă nr. 2176/2018 din 3 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului Galați, instanța invocând din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, raportat la sediul reprezentantului convențional al reclamanților.

Pe rolul Tribunalului Galați, cauza a fost înregistrată la 27 august 2018, sub nr. x/2017*.

Prin sentința civilă nr. 1039/2018 din 9 noiembrie 2018, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere relațiile furnizate de Judecătoria Galați cu privire la noul sediu al Sindicatului Democratic al Bugetarilor din Romania și a constatat că din Extrasul din Registrul Special pentru Înscrierea Organizațiilor Sindicale privind Sindicatul Democratic al Bugetarilor din Romania rezultă că noul sediu al Sindicatului se află în București, șoseaua x.

Astfel, dreptul de reprezentare în instanță și calitatea procesuală activă a sindicatului rezultă din dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit cărora, în exercitarea atribuțiilor de a apăra drepturile membrilor lor ce decurg din legislația muncii în fața instanțelor de judecată, sindicatele au dreptul de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor.

Tot în același context, a reținut, în ceea ce privește competența teritorială în soluționarea unor astfel de cereri, că prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a hotărât că aceasta este cea de la sediul sindicatului reclamant, astfel că în speță nu are relevanță domiciliul membrilor de sindicat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 7 ianuarie 2019, iar la termenul din 28 februarie 2019, tribunalul a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut și faptul că locul de muncă al reclamanților la data introducerii cererii de chemare în judecată, se află la sediul pârâtei, respectiv în localitatea Brăduleț, județul Argeș, care este în circumscripția Tribunalului Argeș, raportat la dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, sens în care a constatat că instanța competentă să soluționeze litigiul este Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Argeș, Tribunalul Galați și Tribunalul București s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 5 aprilie 2019, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte, constată că cererea ce formează obiectul prezentului dosar este un conflict individual de muncă, supus normelor de competență specială prevăzute de Codul Muncii și Legea dialogului social nr. 62/2011.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul, în vreme ce, art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată în procedura recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în interpretarea si aplicarea unitara a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acțiunilor promovate în numele membrilor de sindicat, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, iar instanța competentă este cea de la sediul sindicatului reclamant.

În cauza de față, sediul Sindicatului Democratic al Bugetarilor din România la data formulării cererii de chemare în judecată era situat pe raza Tribunalului Argeș, și nu pe raza Tribunalului Galați, unde își avea domiciliul reprezentantul legal al sindicatului.

Din această perspectivă, nu are relevanță faptul că sediul sindicatului este în prezent în București, cât timp modificarea a operat după înregistrarea acțiunii de față, prin încheierea din 21 august 2018, după cum rezultă din Extrasul din registrul special pentru înscrierea organizațiilor sindicale emis de Judecătoria Galați.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.