ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 555/2019

HOTĂRÂRE

19.03.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 555/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 19 martie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 2 mai 2018 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub număr de dosar x/2018, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la recalcularea și plata drepturilor salariale, cu respectarea Legii nr. 153/2017, la nivel maxim cu persoanele încadrate pe funcții identice, având aceeași vechime în muncă și în funcție, la instanțe egale în grad, respectiv la Tribunalul Bacău și Tribunalul București, începând cu data de 01.01.2018 și pentru viitor, precum și acordarea diferențelor rezultate, indexate cu rata inflației și acordarea dobânzilor moratorii aferente.

De asemenea, au solicitat ca la calculul drepturilor salariale să fie avute în vedere recomandările Ministerului Muncii și ale Ministerului de Justiție care au fost transmise curților de apel și care au fost anexate acțiunii.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 57/2015 și cele ale Legii nr. 153/2017.

Prin sentința nr. 1708 din 17 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Dâmbovița a reținut, în esență, incidența deciziei nr. 290/26.04.2018 pronunțată de Curtea Constituțională, decizie prin care s-a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă. S-a apreciat că această ipoteză se regăsește și în prezenta cauză având în vedere cadrul procesual.

Cum în cauză locul de muncă al părților reclamante este Judecătoria Târgoviște, iar pe de altă parte reclamantele au indicat o anumită opțiune în privința curții de apel învecinată care ar dori să fie avută în vedere, Tribunalul Dâmbovița a declinat competenței în favoarea Tribunalului Argeș care se află în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea (și anume Curtea de Apel Pitești).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la 12.11.2018, sub același număr de dosar.

Prin sentința nr. 4956/2018 din 17 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă necompetența teritorială invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect "drepturi bănești" formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești, în favoarea Tribunalului Dâmbovița. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În motivare, Tribunalul Dâmbovița a reținut, în esență, că în speță nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamantele nu au calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, ci sunt angajați ai Judecătoriei Târgoviște pe funcția de aprod, astfel cum au arătat chiar acestea.

S-a apreciat că decizia Curții Constituționale nu modifică art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sub aspectul faptului că alegerea unei alte instanțe decât cea legal competentă aparține exclusiv reclamantului, textul legal prevăzând că "reclamantul poate sesiza".

În consecință, întrucât cererea reclamantelor este, în baza art. 210 din Legea nr. 62/2011, de competența tribunalului în a cărui circumscripție își au domiciliul sau locul de muncă, iar acestea au ales să sesizeze această instanță, Tribunalul Dâmbovița este competent să judece cauza.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalul Dâmbovița competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că prin acțiunea formulată, părțile reclamante având funcția de aprozi în cadrul Judecătoria Târgoviște, au solicitat obligarea pârâților, printre care și Tribunalul Dâmbovița, la recalcularea și plata drepturilor salariale cu respectarea Legii nr. 153/2017 la nivelul maxim cu persoanele încadrate în funcții identice, având aceeași vechime la instanțele egale în grad, respectiv Tribunalul Bacău și Tribunalul București, începând cu data de 01.01.2018 și pentru viitor, precum și acordarea diferențelor rezultate, indexate cu rata inflației și acordarea dobânzilor moratorii aferente.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă, se adresează tribunalului, în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.: "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea." Alin. 3 al aceluiași articol statuează că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Prin decizia nr. 290/2018 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituțională a statuat:

"46. Drept consecință a constatării neconstituționalității sintagmei "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. se impune constatarea neconstituționalității și a sintagmei "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât, pentru aceleași considerente, și aceasta din urmă este de natură a aduce atingere principiului imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție.

47.

În continuare, Curtea reține că, prin aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. doar ipotezei judecătorului care are calitatea de pârât, și nu și la ipoteza la care instanța de judecată ar avea această calitate, dispozițiile legale nu își ating scopul pentru care au fost reglementate. Legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege. Dar atunci când decide să uzeze de acest beneficiu, apreciind că nu va avea parte de un proces echitabil judecat de o instanță imparțială, legea nu îi poate interzice accesul la acest mecanism pe motiv că partea pârâtă este chiar instanța competentă să îi judece cauza și nu doar un judecător din cadrul acesteia. Legiuitorul a reglementat acest beneficiu în considerarea calității de judecător a părții pârâte, însă, cu atât mai mult cu cât parte pârâtă este chiar instanța de judecată, legea ar trebui să acorde dreptul de opțiune părții reclamante, mai ales că în viziunea legiuitorului exercitarea unei acțiuni de competența de soluționare a instanței la care acesta își desfășoară activitatea este de natură să nască suspiciuni în privința modului de soluționare a litigiului tocmai de colegii acestuia".

Prin această decizie, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constată că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale. De asemenea, a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Se reține că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. sunt dispoziții speciale și derogatorii, fiind deci de strictă interpretare și aplicare, reglementând expres doar situația în care cererea este formulată de un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier.

Această chestiune nu a fost modificată de pronunțarea deciziei nr. 290/2018 de către Curtea Constituțională, decizie ce nu vizează calitatea persoanelor cărora le sunt aplicabile prevederile derogatorii ale art. 127 C. proc. civ.

În speță, reclamantele nu au calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, ci sunt angajați ai Judecătoriei Târgoviște având funcția de aprod.

Raportat la decizia nr. x din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018, pronunțată de Curtea Constituțională, Înalta Curte reține că reclamantele au înțeles să învestească Tribunalul Dâmbovița cu cererea de chemare în judecată, instanță care are și calitatea de pârât în cauză.

Astfel cum a reținut și Curtea Constituțională în decizia nr. 290/2018, mai sus enunțată, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., "pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege."

În toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente revine reclamantului, raportat la dispozițiile art. 116 din C. proc. civ.

Odată făcută această alegere, reclamantul nu mai poate reveni asupra acesteia, iar pârâtul nu poate cere declinarea competenței și nici instanța nu poate să dispună în acest sens din oficiu.

Cu urmare a alegerii făcute de către reclamante prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, această instanță este competentă să soluționeze cauza.

Așa fiind, pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând și prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.