ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4977/2018

HOTĂRÂRE

16.11.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4977/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin acțiunea înregistrată la data de 28.06.2017, reclamantul A. reprezentat legal de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Tansa, solicitând, ca prin sentința civilă ce se va pronunța, instanța de judecată să dispună:

- admiterea acțiunii așa cum a fost formulate;

- obligarea pârâtei la acordarea drepturilor bănești de echipare cuvenite desfășurării activității de prevenire și stingere a incendiilor;

- a normei de hrană cuvenită lunar;

- a normei nr. 12B cuvenită lunar;

- a sporului de condiții grele și toxicitate cuvenite lunar, la fel ca în cazul colegilor de la ISU județean, fără nicio discriminare.

Prin sentința civilă nr. 2334 din 14 decembrie 2017, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a trimis cauza spre competentă soluționare secției civile a Tribunalului Galați, reținându-se, în esență, că sediul reclamantului Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România este în Mun. Galați și în raport cu Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii, competența teritorială revine instanței de la sediul sindicatului reclamant.

Prin sentința civilă nr. 821 din 20 septembrie 2018, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

În argumentarea acestei soluții, s-a reținut, în esență, că în speță, calitatea de reclamant o are numitul A. iar Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România are doar calitatea de reprezentant.

Așa fiind, în raport cu faptul că domiciliul reclamantului se află în jud. Iași, în temeiul art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, Tribunalul Galați a apreciat că Tribunalului Iași îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul principal al acțiunii îl reprezintă cererea reclamantului - angajat de obligare a pârâtei - angajator la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale, litigiul intrând astfel în aria de reglementare a Codului muncii.

În reglementarea actuală, în materia conflictelor de muncă, competența teritorială se stabilește conform normelor cuprinse în art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, conform cărora judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform C. proc. civ., cererile adresându-se instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau sediul, indiferent dacă reclamantul este angajatorul sau angajatul.

În mod similar, art. 210 din Legea nr. 62/2011 stabilește că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speță, prin cererea de chemare în judecată a fost precizat cadrul procesual subiectiv în sensul că a fost indicat ca reclamant numitul A. reprezentat legal de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România.

Cum în speță, din examinarea actelor dosarului rezultă că la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul avea domiciliul în jud. Iași, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Iași.

Totodată, instanța supremă reține că pentru cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care are exclusiv dreptul de a decide care din instanțele deopotrivă competente să fie sesizată, iar, în speță, reclamantul și-a exprimat opțiunea prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Iași, instanță legal învestită, competentă să soluționeze cauza.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă.