ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2613/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal și de insolvență, la data de 11.01.2018 sub nr. x/2018, ca urmare a disjungerii din Dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Alba, reclamanții A. și B., reprezentați de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Cut, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sporului de mobilitate, în procent de 15% din salariul de bază/lună, pentru perioada ultimilor 3 ani, precum și pentru viitor, "până la modificarea raporturilor de serviciu sau a cadrului legal".

Prin sentința nr. 18/CAF/2018 din 11 ianuarie 2018, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal și de insolvență, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă, reținând că raportul dedus judecății e un conflict de muncă în sensul art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, sub nr. x/2018*.

Tribunalul Alba, secția I civilă, prin sentința nr. 426/2018 din 28 februarie 2018, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Galați.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Alba, secția I civilă, a reținut, în esență următoarele:

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, aplicabilă în cauză, organizațiile sindicale, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, se numără și dreptul de a formula acțiune Injustiție, în numele membrilor săi, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, au calitate procesuală activă.

Pornind de la această constatare, statuată și prin decizia în interesul Legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social și în lipsa unui text expres, prin aceeași decizie în interesul legii s-a arătat și care este instanța competentă teritorial să soluționeze acțiunile în justiție formulate de sindicate, în numele membrilor săi, în materia conflictelor de muncă.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul Muncii, în vigoare și după abrogarea Legii nr. 54/2003, prin aceeași decizie în interesul legii nr. 1/21 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Cum, în cauză, acțiunea este pornită de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, în calitate de reprezentant ai reclamanților, membri de sindicat în baza împuternicirilor de reprezentare în instanță, sindicatul are calitatea de reclamant și întrucât sediul acestuia se află în municipiul Galați, Tribunalul Galați e instanța competentă să soluționeze acțiunea.

Tribunalul Galați, secția I civilă, astfel învestit, la rândul său, prin sentința nr. 481 din 09 mai 2018, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte în vederea soluționării lui.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Galați, secția I civilă, a reținut că cererea de chemare în judecată prin care a fost solicitată plata unor drepturi salariate a fost formulată de reclamanți, angajați ai pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Cut, județul Alba, având domiciliul pe raza județului Alba iar Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România a fost indicat în petitul cererii doar în calitate de reprezentant legal, la care și-au ales și domiciliul procesual.

Așa fiind, conform art. 269 alin. (2) din Codul mucii, Tribunalul Alba este competent să soluționeze acțiunea reclamanților.

Înalta Curte, cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești stabilite potrivit legii", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința".

Pe de altă parte, art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social prevede că; "Cererile referitoare ia soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul." Art. 216 din același act normativ stipulează că "dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ."

Astfel, potrivit art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente."

Din coroborarea acestor texte legale, rezultă că, în materia conflictelor de muncă, competența teritorială este una alternativă, fie cea de la locul unde acesta își are domiciliul, fie cea de la locul său de muncă, reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Cu privire la acțiunile din materia conflictelor de muncă este de relevat, totodată că, prin aceeași lege - Legea nr. 62/2011 a dialogului social -, legiuitorul a prevăzut ca organizațiile sindicale să aibă un roi activ în apărarea drepturilor membrilor lor, acordând acestora, în acest sens, dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor (art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social).

Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea nr. 62/2011) organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat" și că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de ia sediul sindicatului reclamant.

În speță, chestiunea de drept care a determinat ivirea conflictului negativ de competență privește interpretarea diferită a noțiunii de reclamant, ca parte care are calitate procesuală activă în raportul juridic dedus judecății.

Astfel, în timp ce Tribunalul Alba a apreciat că, în cauză, sunt incidente statuările Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, reținând că sindicatul ar avea calitate procesuală activă, Tribunalul Galați a apreciat că reclamanții, angajați ai pârâtei sunt cei care au calitate procesuală activă, sindicatul acționând doar ca mandatar.

Înalta Curte reține că, pentru a se face aplicarea dezlegărilor date prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată în recursul în interesul legii, în vederea stabilirii competenței de soluționare a acțiunii în favoarea tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul sindicatului, este necesar ca cererea de chemare în judecată să fie formulată de organizația sindicală (căreia i-a fost recunoscută legitimare procesuală activă prin aceeași decizie).

Or, în speță, cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamanții A. și B., situație care este diferită de aceea în care sindicatul introduce acțiunea în calitate de reclamant, pentru membrii săi.

Faptul că, în petitul acțiunii, reclamanții au indicat Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România ca fiind reprezentantul lor legai, la sediul căruia au ales și domiciliul procesual, nu este de natură să atragă o altă competență decât cea prevăzută de dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, raportat la art. 210 și 216 din Legea nr. 62/2011.

Calitatea de mandatar a sindicatului și instituția reprezentării reprezintă doar mijloace procedurale prin care părțile înțeleg să figureze în proces, neputând produce efecte juridice și atrage o anume competență, astfel că, în speță, nu se poate face aplicarea, în ceea ce privește stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze conflictul de muncă, a statuărilor din Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.

Așa fiind, întrucât, în speță, cererea de chemare în judecată este formulată de reclamanții A. și B., iar aceștia și-au manifestat voința procesuală, potrivit art. 116 C. proc. civ., prin învestirea Tribunalului Alba, în a cărui circumscripție teritorială se află atât domiciliul lor (conform verificărilor efectuate de Tribunalul Galați în baza de date a Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date - fila 13 din Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Galați), cât și sediul pârâtei Unitatea Administrativ - Teritorială Comuna Cut, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, raportat la art. 210 și 216 din Legea nr. 62/2011, iar competența de soluționare a acțiunii aparține Tribunalului Alba.

Înalta Curte, având în vedere considerentele expuse, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A. șt B., reprezentați de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Cut.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.06.2018.