ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3057/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 67/S din 17 februarie 2003, Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis acțiunea formulată de C.A., în contradictoriu cu SC N.M. SRL și în consecință a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 1.938.500 lei, reprezentând despăgubiri ca urmare a folosirii neautorizate în ziarul „Monitorul de Brașov” a portretului acesteia. A obligat pârâta să publice în ziarul „Monitorul de Brașov” această sentință, precum și la plata sumei de 1.303.000 lei, cheltuieli de judecată, către reclamantă. Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 49/Ap din 4 iunie 2003, a menținut această soluție respingând apelul declarat în cauză împotriva sentinței, de SC N.M.

SRL. La 21 iulie 2003, pârâta SC N.M. SRL a atacat cu recurs decizia pronunțată în apel, invocând temeiul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin încheierea din 23 mai 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a dispus, în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului, luând act că niciuna din părți nu s-a prezentat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La 21 ianuarie 2010, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidența dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. Deși citate cu mențiunea de a preciza dacă stăruie în soluționarea recursului, părțile nu au înțeles să răspundă acestei solicitări și nici să se prezinte la termenul fixat, din 18 mai 2010. Se constată că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc.

civ., recursul fiind perimat de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare. Astfel, perimarea sancționează dezinteresul manifestat de părți în îndeplinirea obligațiilor procesuale și se întemeiază pe o prezumție de abandonare a judecății, o atare prezumție fiind dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval de timp, stabilit de lege. Ca o condiție a perimării, culta procesuală exprimă tocmai caracterul de sancțiune al acestei instituții de drept procesual civil. În speță, suspendarea judecății dăinuie de mai mult de 3 ani, interval în care, din culpa părților, s-a înregistrat lipsa oricărei activități procesuale.

Ca atare, în considerarea celor ce preced, urmează a se constata că recursul este perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de pârâta SC N.M. împotriva deciziei nr. 49/Ap din 4 iunie 2003 a curții de Apel Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2010.