ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3057/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3057/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 67/S din 17
februarie 2003, Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis acțiunea formulată de
C.A., în contradictoriu cu SC N.M. SRL și în consecință a obligat-o pe pârâtă
să-i plătească reclamantei suma de 1.938.500 lei, reprezentând despăgubiri ca
urmare a folosirii neautorizate în ziarul „Monitorul de Brașov” a portretului
acesteia.
A obligat pârâta să publice în
ziarul „Monitorul de Brașov” această sentință, precum și la plata sumei de
1.303.000 lei, cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Curtea de Apel Brașov, secția civilă,
prin decizia nr. 49/Ap din 4 iunie 2003, a menținut această soluție respingând
apelul declarat în cauză împotriva sentinței, de SC N.M. SRL.
La 21 iulie 2003, pârâta SC N.M. SRL
a atacat cu recurs decizia pronunțată în apel, invocând temeiul prev. de art.
304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin încheierea din 23 mai 2006,
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,
a dispus, în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,
suspendarea judecării recursului, luând act că niciuna din părți nu s-a
prezentat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în
lipsă.
La 21 ianuarie 2010, din oficiu,
cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidența dispozițiilor art.
248 C. proc. civ.
Deși citate cu mențiunea de a
preciza dacă stăruie în soluționarea recursului, părțile nu au înțeles să
răspundă acestei solicitări și nici să se prezinte la termenul fixat, din 18
mai 2010.
Se constată că, în cauză, sunt
aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., recursul fiind perimat
de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea
activității judiciare.
Astfel, perimarea sancționează
dezinteresul manifestat de părți în îndeplinirea obligațiilor procesuale și se
întemeiază pe o prezumție de abandonare a judecății, o atare prezumție fiind
dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval
de timp, stabilit de lege.
Ca o condiție a perimării, culta
procesuală exprimă tocmai caracterul de sancțiune al acestei instituții de
drept procesual civil.
În speță, suspendarea judecății
dăinuie de mai mult de 3 ani, interval în care, din culpa părților, s-a
înregistrat lipsa oricărei activități procesuale.
Ca atare, în considerarea celor ce
preced, urmează a se constata că recursul este perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de
pârâta SC N.M. împotriva deciziei nr. 49/Ap din 4 iunie 2003 a curții de Apel
Brașov, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18
mai 2010.