ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5850/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5850/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față, constată următoarele:
Judecata în primă instanță
Prin cererea
înregistrată, la data de 24 septembrie 2008, reclamanta J.M. a chemat în
judecată pe pârâta SC C.M. SRL, solicitând următoarele:
recunoașterea
drepturilor reclamantei de a autoriza utilizarea portretului și constatarea
încălcării acestor drepturi de către pârâtă, prin publicarea în ziarul C. și pe
site-ul web a fotografiei care o reprezintă;
înlăturarea
fotografiilor care conțin portretul reclamantei publicate pe site-ul aflat la
adresa menționată;
obligarea pârâtei
la plata despăgubirilor estimate provizoriu la valoarea de 300.000 euro,
reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei prin încălcarea drepturilor
prevăzute de dispozițiile art. 88 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de
autor și drepturile conexe;
obligarea pârâtei
la plata daunelor cominatorii în valoare de 1000 RON/zi de întârziere în
executarea sentinței pronunțate;
publicarea
sentinței pronunțate în două ziare de largă răspândire pe cheltuiala pârâtei;
obligarea pârâtei
la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.
359 din 13 martie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins,
ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei,
invocată de pârâtă și, totodată, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța
această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția
lipsei calității procesuale active a reclamantei, cu privire la capătul 1 al
cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că reclamanta nu are calitatea
de titular al dreptului de autor sau al vreunui drept conex, nefiind titularul
dreptului patrimonial exclusiv de a autoriza utilizarea operei, așa cum se
prevede expres la art. 12 și art. 13. De asemenea, se încearcă extrapolarea
conținutului art. 88 din Legea nr. 8/1996, invocat de reclamantă,
denaturându-se sensul acestui text privind necesitatea consimțământului
persoanei reprezentate în opera fotografică. Astfel, s-a interpretat greșit, în
sensul existenței în patrimoniul persoanei reprezentate în portret a unui drept
de autorizare a utilizării operei, în contradicție flagrantă cu dispozițiile art.
13, care prevăd expres că drepturile patrimoniale de utilizare aparțin exclusiv
autorului.
Cu privire la aceste
susțineri, tribunalul a apreciat că dreptul de a utiliza orice operă aparține
exclusiv autorului acesteia, așa cum afirmă pârâta, drept reglementat la art. 12,
13 și următoarele din Legea nr. 8/1996. Acțiunea reclamantei are însă ca temei
nu un drept de autor propriu-zis, născut în urma creării unei opere, sau un
drept conex reglementat de aceeași lege, ci un drept autonom, recunoscut de
legea specială menționată persoanelor reprezentate într-un portret conținut de
o operă.
Acest drept este
dreptul la imagine, așa cum este prevăzut la art. 88 din Legea dreptului de
autor nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, în redactarea introdusă
prin O.G. nr. 123/2005, și prin care se prevede că utilizarea unei opere care
conține un portret necesită consimțământul persoanei reprezentate în acel
portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o
reproducă sau să o utilizeze tară consimțământul persoanei reprezentate sau a
succesorilor acesteia, timp de 20 de ani de la moartea sa. Din interpretarea
textului legal rezultă în mod evident că titularul dreptului prevăzut este
persoana reprezentată în portretul conținut de operă, astfel că, în speță,
reclamanta justifică legitimarea procesuală activă de a formula prezenta
acțiune, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor arătate, coroborat cu dispozițiile
art. 137 C. proc. civ., tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, excepția
invocată de pârâta din cauză.
Pe fondul cererii de
chemare în judecată, tribunalul a reținut că dreptul a cărui încălcare se
invocă de către reclamanta din cauză este dreptul recunoscut de legea română la
propria imagine a oricărei persoane, care este îndreptățită să autorizeze
folosirea imaginii sale, a portretului său, în situația în care acesta este
conținut într-o operă, de regulă o operă fotografică, cu privire la utilizarea
operei respective, dreptul fiind recunoscut pentru o perioadă de 20 de ani, așa
cum s-a arătat mai înainte, potrivit dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 8/1996,
modificată. În același articol se reglementează [(alin. (2) și (3)] și cazurile
în care nu este necesar consimțământul persoanei reprezentate în portret, în
lipsa unei clauze contrare, respectiv situația persoanei care este de profesie
model sau a primit o remunerație pentru a poza sau situația în care opera
conține portretul unei persoane general cunoscute, dacă portretul a fost
realizat cu ocazia activităților sale publice sau portretul persoanei
constituire un detaliu al unei opere ce reprezintă o adunare, un peisaj sau o
manifestare publică.
Tribunalul a
constatat că dispozițiile menționate în precedent nu sunt incidente în cauză,
reclamanta nefiind în nici una dintre aceste situații, dar, pe de altă parte,
nu sunt întrunite nici condițiile pentru aplicarea dispozițiilor de la alin. (1).
Tribunalul a reținut
că la 28 iulie 2008 și la 5 august 2008 au apărut în cotidianul C. și pe
site-ul ziarului menționat două articole referitoare la E.M., mama vitregă a
vedetei de televiziune A.M., acestea fiind însoțite de o poză care conținea
imaginea reclamantei din cauză, poză despre care redacția ziarului credea că
aparține E.M.
Reclamanta nu a
solicitat redacției ziarului rectificarea erorii după apariția fotografiei sale
în ziar și pe site, formulând în schimb la data de 24 septembrie 2008 prezenta
acțiune, prin care solicită să se constate încălcarea dreptului prevăzut la art.
88 citat, înlăturarea fotografiilor care conțin portretul său și obligarea
pârâtei la 300 000 euro despăgubiri, arătând că există fapta ilicită a pârâtei
care a utilizat portretul său fără a avea autorizare, iar reclamantei i-a fost
cauzat un prejudiciu prin aceea că s-a adus atingere demnității, onoarei și
reputației acesteia precum și dreptului la viața privată.
Cu privire la
prejudiciu, tribunalul constată că acesta nu este dovedit în cauză, nefiind
probat conținutul acestuia (atingerea adusă onoarei, demnității sau vieții
private a reclamantei), întrucât reclamanta a recunoscut prin răspunsurile la
interogatoriu, la întrebarea dacă publicarea imaginii sale este de natură să
aducă atingere demnității și reputației sale, că nu este vorba de imaginea și
reputația sa, iar faptul publicării nu este de natură a aduce atingere.
Reclamanta a mai arătat că prejudiciul constă în aceea că fotografia sa era
însoțită de un titlu care se referea la altă persoană, respectiv mama vitregă a
Andreei Marin, dar nu a considerat necesar nici un moment să se adreseze
redacției pentru rectificarea erorii.
Tribunalul a mai
constatat că nu se probează nici celelalte elemente ale răspunderii civile
delictuale, întrucât nu se poate reține fapta ilicită a pârâtei, având în
vedere că aceasta a publicat din eroare fotografia reclamantei din cauză,
intenția sa fiind aceea de a publica fotografia mamei vitrege a A.M., și nu a
reclamantei J.M., astfel că nu există nici vinovăția pârâtei și nici legătura
de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită.
În consecință,
tribunalul a reținut că nu au fost încălcate dispozițiile de la art. 88 din
Legea nr. 8/1996 modificată.
Judecata în apel
Prin decizia nr. 223/
A din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și de
proprietate intelectuală, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în
parte sentința, a admis în parte acțiunea, a constatat că reclamanta este
titulara dreptului de a autoriza utilizarea portretului său, a constatat că
pârâta a încălcat dreptul reclamantei la autorizarea utilizării portretului
prin publicarea fotografiei reclamantei în ziarul C. și pe site-ul web, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Curtea, constituită
în complet de divergență, în majoritate, prin încheierea de la data de 15
decembrie 2009, a respins, ca inadmisibilă, reiterarea în faza apelului a
excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Pentru a pronunța
această decizie, curtea de apel a reținut următoarele:
Considerentele
sentinței tribunalului sunt în sensul că nu ar fi îndeplinite condițiile art. 998
și 999 C. civ., pentru intervenirea răspunderii civile delictuale, iar nu ale art.
88 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, în sensul că reclamanta nu ar avea dreptul
la protejarea portretului său și că pârâta nu i-ar fi încălcat acest drept.
Or, cererea formulată
conținea și alte capete de cerere decât cel privind obligarea pârâtei la plata
unei sume de bani pentru repararea prejudiciului, și anume recunoașterea
drepturilor reclamantei de a autoriza utilizarea portretului și constatarea
încălcării acestor drepturi de către pârâtă, prin publicarea în ziarul C. și pe
site-ul web a fotografiei care o reprezintă, pe care instanța de apel le consideră
întemeiate.
Astfel, potrivit art.
88 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, utilizarea unei opere care conține un
portret necesită consimțământul persoanei reprezentate în acest portret.
Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă sau
să o utilizeze fără consimțământul persoanei reprezentate sau al succesorilor
acesteia, timp de 20 de ani după moartea persoanei reprezentate.
În lipsa unei clauze
contrare, consimțământul nu este necesar dacă persoana reprezentată în portret este
de profesie model sau a primit o remunerație pentru a poza.
Consimțământul
prevăzut la alin. (1) nu este necesar pentru utilizarea unei opere care conține
portretul: unei persoane general cunoscute, dacă portretul a fost executat cu
ocazia activităților sale publice; unei persoane a cărei reprezentare
constituie numai un detaliu al unei opere ce prezintă o adunare, un peisaj sau
o manifestare publică.
În speță, este de
necontestat că a fost publicat portretul reclamantei în revista pârâtei, fără
ca reclamantei să i se fi cerut acordul, astfel că se verifică ipoteza
prevăzută de art. 88 alin. (1) Legea nr. 8/1996.
Nu sunt îndeplinite
situațiile de excepție când nu este necesar consimțământul, prevăzute la alin.
(2) și (3) ale aceluiași articol, având în vedere că nu s-a susținut că
persoana reprezentată ar fi de profesie model sau a primit o remunerație pentru
a poza, nici persoană general cunoscută, pentru a se cerceta dacă portretul a
fost executat cu ocazia activităților sale publice.
De asemenea, nu sunt
îndeplinite nici condițiile lit. b) a alin. (3), întrucât portretul reclamantei
nu a fost prezentat într-o poză de grup, pentru a fi considerat un detaliu al
unei opere ce prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică, ci
singular.
În ceea ce privește
condițiile răspunderii civile delictuale, Curtea a considerat că săvârșirea
unei fapte ilicite a fost dovedită, aceasta constând tocmai în utilizarea
portretului fără consimțământul persoanei reprezentate, fiind evidentă și
culpa, atât timp cât avea această obligație pe care și-a încălcat-o. în cazul
răspunderii civile delictuale nu este necesară existența vinovăției sub forma
intenției, fiind suficientă săvârșirea faptei din neglijență. Or, chiar prima
instanță reține că pârâta a publicat din eroare fotografia.
Ceea ce nu s-a
dovedit, în speță, situație reținută corect de către prima instanță, a fost
existența prejudiciului și în ce constă acesta.
Chiar reclamanta în
răspunsul la interogatoriu a recunoscut la întrebarea dacă publicarea imaginii
sale este de natură să aducă atingere demnității și reputației sale, că nu este
vorba de demnitatea, ci de imaginea și reputația sa, că ipostaza în care a fost
surprinsă în fotografie nu îi prejudiciază imaginea. Reclamanta a mai arătat că
prejudiciul constă în aceea că fotografia sa era însoțită de un titlu care se
referea la altă persoană, respectiv mama vitregă a A.M., dar nu a arătat
concret ce prejudiciu i-a provocat o asemenea asociere.
În aceste condiții curtea
de apel a considerat că simpla recunoaștere a drepturilor reclamantei
reprezintă o reparație corespunzătoare a încălcării drepturilor menționate
anterior, ținând cont și de faptul că pârâta a îndepărtat poza care se afla pe
site-ul revistei și a publicat și o erată în ziar, cerând și scuze pentru
eroarea produsă.
Judecata în recurs
Împotriva deciziei a
declarat recurs pârâta, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea
primului motiv de recurs invocat, recurenta susține că decizia nu cuprinde
motivele pe care se sprijină, instanța de apel limitându-se să considere că
săvârșirea faptei ilicite a fost dovedită.
S-a reținut că
atitudinea pârâtei a avut caracter ilicit, deși din toate probele administrate
reiese că poza reclamantei a fost publicată din cauza erorii în care s-a aflat
pârâta cu privire la identitatea persoanei în cauză.
Or, caracterul ilicit
al faptei este înlăturat, printre altele de exercitarea unui drept subiectiv,
cu condiția ca acesta să nu fie exercitat abuziv.
Publicarea
articolului incriminat a fost făcută în virtutea dreptului la liberă exprimare,
fiind relatată o situație reală, cu menționarea punctelor d vedere ale
persoanelor implicate, iar din imaginea publicată reiese că ipostaza în care a
fost surprinsă reclamanta nu este de natură a-i aduce vreo atingere vieții
private, demnității, onoarei sau reputației acesteia, ceea ce înseamnă că nu a
avut loc o exercitare abuzivă a dreptului la exprimare.
De asemenea, în
măsura în care s-a reținut că reclamantei nu i s-a produs nici un prejudiciu,
instanța de apel nu avea nici un temei pentru a recunoaște reclamantei o
reparație a încălcării pretinsului său drept.
În dezvoltarea
motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 cpt.9 C. proc. civ.,
recurenta susține că art. 88 din Legea nr. 8/1996, pe care și-a întemeiat
reclamanta acțiunea, este foarte clar, în sensul că legiuitorul pune în sarcina
autorului, proprietarului sau posesorului unei opere, ca o condiție pentru
utilizarea operei, necesitatea obținerii consimțământului persoanei
reprezentate în portret; reclamanta interpretează această reglementare ca pe o
recunoaștere în patrimoniul său a unui drept de utilizare a operei.
Or, legea nu numai că
nu recunoaște persoanei reprezentate în portret un atare drept, dar menționează
expres în art. 12 că dreptul de utilizare a operei aparține exclusiv autorului
acesteia.
Persoanei
reprezentate în portret îi este recunoscut doar dreptul de a pretinde
respectarea integrității operei și de a se opune oricărei modificări. Faptul că
dispozițiile art. 88 alin. (1) prevăd pentru utilizarea operei necesitatea
existenței consimțământului persoanei din portret este expresia protecției
legale a dreptului la propria imagine, consfințit și garantat de Constituție.
O altă interpretare
vine în contradicție cu art. 90 coroborat cu art. 10 și 12 din Legea nr. 8/1996.
În sensul celor
susținute, invocă și sentința civilă nr. 1912 din 22 decembrie 2008, pronunțată
în dosarul nr. 31729/3/2008.
Recurenta solicită
admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei și respingerea în
întregime a acțiunii reclamantei.
Intimata nu a depus
la dosar întâmpinare.
Recursul este
nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Contrar
susținerilor recurentei, decizia atacată cuprinde motivele pe care se sprijină,
iar aceste motive nu sunt nici contradictorii și nici străine de natura
pricinii, astfel încât să atragă incidența art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
De fapt, criticile pe
care se întemeiază acest motiv sunt critici de nelegalitate, care se vor
analiza în cadrul motivului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pe de altă parte,
deși parte din critici au fost valorificate de pârâtă și în susținerea
excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție respinsă
de tribunal și pe care curtea de apel a decis să nu o examineze, ele vor fi
examinate de Înalta Curte.
Excepția lipsei
calității procesuale active putea fi reiterată de pârâtă în apelul reclamantei,
în condițiile art. 136 și 292 C. proc. civ., fără a fi obligată ea însăși să
declare apel, din moment ce câștigase în fața primei instanțe.
În legătură cu
criticile de nelegalitate formulate de recurentă, Înalta Curte constată
următoarele:
Acțiunea reclamantei
s-a întemeiat pe dispozițiile art. 88 al Legii nr. 8/1996 privind drepturile de
autor și drepturile conexe.
Acest act normativ
reglementează nu doar drepturile autorilor de opere și pe cele ale artiștilor
interpreți sau executanți, ci și drepturi aparținând altor persoane, care intră
în raporturi juridice cu aceștia.
Este de necontestat
că art. 10 prevede drepturile morale care aparțin autorului operei, iar art. 12
reglementează cu valoare de principiu dreptul patrimonial exclusiv al autorului
de a utiliza opera.
Numai că, în cazul
operei care conține un portret, dreptul autorului însuși cunoaște o limitare
impusă de lege și constă în aceea că utilizarea unei astfel de opere este
condiționată de consimțământul persoanei reprezentate în respectiva operă sau
al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani după moartea persoanei reprezentate,
așa cum se prevede în art. 88 alin. (1), cu excepția situațiilor prevăzute
expres în alin. (2) și (3) al aceluiași articol.
Aceeași limitare este
impusă proprietarului sau posesorului operei respective.
În speță, s-a
susținut, și s-a reținut ca fiind dovedit, faptul că pârâta a utilizat o
fotografie, care conținea portretul reclamantei, fără a obține în prealabil
acordul acesteia.
Nu s-a contestat, în
speță, că respectiva fotografie ar fi o operă de creație intelectuală originală
și că, prin urmare, nu ar beneficia de protecția dreptului de autor, caz în
care nu ar fi fost incidente nici dispozițiile art. 88 din Legea nr. 8/1996.
În atare situație, în
mod corect curtea de apel, verificând condiția impusă de text pentru utilizarea
fotografiei de către pârâtă, a constatat neîndeplinirea acesteia, respectiv
lipsa consimțământului reclamantei la utilizarea fotografiei prin publicarea sa
în ilustrarea unui articol.
Conform art. 88 din
Legea nr. 8/1996 obligația de a obține acordul persoanei a cărei imagine apare
în fotografie îi incumba pârâtei, indiferent că aceasta din urmă avea calitatea
de autor al fotografiei, de proprietar al acesteia sau de posesor, câtă vreme a
decis să o utilizeze.
Sub acest aspect,
faptul că pârâta nu are calitatea de autor al operei fotografice la care se
referă art. 7 lit. f), în sensul art. 3 și, prin urmare nu este titularul
drepturilor de autor conferite de art. 10 și 12 din aceeași lege, nu are nicio
relevanță, iar decizia instanței de apel nu poate fi considerată nelegală, așa
cum susține recurenta.
Aceasta deoarece
reclamanta nu a pretins că ar avea calitatea de autor al fotografiei și că i
s-ar fi încălcat dreptul patrimonial de a decide asupra utilizării acesteia,
prevăzut de art. 12 al Legii nr. 8/1996.
Reclamanta a invocat
aplicabilitatea art. 88 al legii, în raport de care nu trebuie să se verifice
în persoana reclamantei calitatea de autor al operei.
În ceea ce privește
faptul că utilizarea fotografiei s-ar fi datorat unei erori cu privire la
identitatea persoanei fotografiate, nici acesta nu este de natură să atragă
modificarea deciziei pentru nelegalitate.
Indiferent de scopul
în care a acționat pârâta, care susține că nu a făcut decât să-și exercite
dreptul la liberă exprimare, aceasta avea obligația, impusă de art. 88 alin.
(1) din Legea nr. 8/1996, să obțină acordul persoanei care apărea în
fotografie, indiferent cine ar fi crezut pârâta că este aceasta.
De asemenea,
împrejurarea că instanța de apel nu a considerat că s-a produs reclamantei și
un prejudiciu evaluabil pecuniar și că recunoașterea încălcării dreptului
reclamantei printr-o hotărâre judecătorească îi este suficientă acesteia nu
poate conduce la concluzia că utilizarea fotografiei s-a făcut cu respectarea
legii.
Pentru toate aceste
considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menține decizia
și va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.M. SRL împotriva deciziei nr. 223/ A
din 15 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și
pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 noiembrie 2010.