ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5850/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele: Judecata în primă instanță Prin cererea înregistrată, la data de 24 septembrie 2008, reclamanta J.M. a chemat în judecată pe pârâta SC C.M.

SRL, solicitând următoarele: 1. recunoașterea drepturilor reclamantei de a autoriza utilizarea portretului și constatarea încălcării acestor drepturi de către pârâtă, prin publicarea în ziarul C. și pe site-ul web a fotografiei care o reprezintă; 2. înlăturarea fotografiilor care conțin portretul reclamantei publicate pe site-ul aflat la adresa menționată; 3. obligarea pârâtei la plata despăgubirilor estimate provizoriu la valoarea de 300.000 euro, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei prin încălcarea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 88 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe; 4. obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în valoare de 1000 RON/zi de întârziere în executarea sentinței pronunțate; 5. publicarea sentinței pronunțate în două ziare de largă răspândire pe cheltuiala pârâtei; 6. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 359 din 13 martie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă și, totodată, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, cu privire la capătul 1 al cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că reclamanta nu are calitatea de titular al dreptului de autor sau al vreunui drept conex, nefiind titularul dreptului patrimonial exclusiv de a autoriza utilizarea operei, așa cum se prevede expres la art. 12 și art. 13. De asemenea, se încearcă extrapolarea conținutului art. 88 din Legea nr. 8/1996, invocat de reclamantă, denaturându-se sensul acestui text privind necesitatea consimțământului persoanei reprezentate în opera fotografică.

Astfel, s-a interpretat greșit, în sensul existenței în patrimoniul persoanei reprezentate în portret a unui drept de autorizare a utilizării operei, în contradicție flagrantă cu dispozițiile art. 13, care prevăd expres că drepturile patrimoniale de utilizare aparțin exclusiv autorului. Cu privire la aceste susțineri, tribunalul a apreciat că dreptul de a utiliza orice operă aparține exclusiv autorului acesteia, așa cum afirmă pârâta, drept reglementat la art. 12, 13 și următoarele din Legea nr. 8/1996. Acțiunea reclamantei are însă ca temei nu un drept de autor propriu-zis, născut în urma creării unei opere, sau un drept conex reglementat de aceeași lege, ci un drept autonom, recunoscut de legea specială menționată persoanelor reprezentate într-un portret conținut de o operă.

Acest drept este dreptul la imagine, așa cum este prevăzut la art. 88 din Legea dreptului de autor nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, în redactarea introdusă prin O.G. nr. 123/2005, și prin care se prevede că utilizarea unei opere care conține un portret necesită consimțământul persoanei reprezentate în acel portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă sau să o utilizeze tară consimțământul persoanei reprezentate sau a succesorilor acesteia, timp de 20 de ani de la moartea sa. Din interpretarea textului legal rezultă în mod evident că titularul dreptului prevăzut este persoana reprezentată în portretul conținut de operă, astfel că, în speță, reclamanta justifică legitimarea procesuală activă de a formula prezenta acțiune, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor arătate, coroborat cu dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, excepția invocată de pârâta din cauză. Pe fondul cererii de chemare în judecată, tribunalul a reținut că dreptul a cărui încălcare se invocă de către reclamanta din cauză este dreptul recunoscut de legea română la propria imagine a oricărei persoane, care este îndreptățită să autorizeze folosirea imaginii sale, a portretului său, în situația în care acesta este conținut într-o operă, de regulă o operă fotografică, cu privire la utilizarea operei respective, dreptul fiind recunoscut pentru o perioadă de 20 de ani, așa cum s-a arătat mai înainte, potrivit dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 8/1996, modificată.

În același articol se reglementează [(alin. (2) și (3)] și cazurile în care nu este necesar consimțământul persoanei reprezentate în portret, în lipsa unei clauze contrare, respectiv situația persoanei care este de profesie model sau a primit o remunerație pentru a poza sau situația în care opera conține portretul unei persoane general cunoscute, dacă portretul a fost realizat cu ocazia activităților sale publice sau portretul persoanei constituire un detaliu al unei opere ce reprezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică.

Tribunalul a constatat că dispozițiile menționate în precedent nu sunt incidente în cauză, reclamanta nefiind în nici una dintre aceste situații, dar, pe de altă parte, nu sunt întrunite nici condițiile pentru aplicarea dispozițiilor de la alin. (1). Tribunalul a reținut că la 28 iulie 2008 și la 5 august 2008 au apărut în cotidianul C. și pe site-ul ziarului menționat două articole referitoare la E.M., mama vitregă a vedetei de televiziune A.M., acestea fiind însoțite de o poză care conținea imaginea reclamantei din cauză, poză despre care redacția ziarului credea că aparține E.M.

Reclamanta nu a solicitat redacției ziarului rectificarea erorii după apariția fotografiei sale în ziar și pe site, formulând în schimb la data de 24 septembrie 2008 prezenta acțiune, prin care solicită să se constate încălcarea dreptului prevăzut la art. 88 citat, înlăturarea fotografiilor care conțin portretul său și obligarea pârâtei la 300 000 euro despăgubiri, arătând că există fapta ilicită a pârâtei care a utilizat portretul său fără a avea autorizare, iar reclamantei i-a fost cauzat un prejudiciu prin aceea că s-a adus atingere demnității, onoarei și reputației acesteia precum și dreptului la viața privată.

Cu privire la prejudiciu, tribunalul constată că acesta nu este dovedit în cauză, nefiind probat conținutul acestuia (atingerea adusă onoarei, demnității sau vieții private a reclamantei), întrucât reclamanta a recunoscut prin răspunsurile la interogatoriu, la întrebarea dacă publicarea imaginii sale este de natură să aducă atingere demnității și reputației sale, că nu este vorba de imaginea și reputația sa, iar faptul publicării nu este de natură a aduce atingere. Reclamanta a mai arătat că prejudiciul constă în aceea că fotografia sa era însoțită de un titlu care se referea la altă persoană, respectiv mama vitregă a Andreei Marin, dar nu a considerat necesar nici un moment să se adreseze redacției pentru rectificarea erorii.

Tribunalul a mai constatat că nu se probează nici celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale, întrucât nu se poate reține fapta ilicită a pârâtei, având în vedere că aceasta a publicat din eroare fotografia reclamantei din cauză, intenția sa fiind aceea de a publica fotografia mamei vitrege a A.M., și nu a reclamantei J.M., astfel că nu există nici vinovăția pârâtei și nici legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită. În consecință, tribunalul a reținut că nu au fost încălcate dispozițiile de la art. 88 din Legea nr. 8/1996 modificată.

Judecata în apel Prin decizia nr. 223/ A din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și de proprietate intelectuală, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentința, a admis în parte acțiunea, a constatat că reclamanta este titulara dreptului de a autoriza utilizarea portretului său, a constatat că pârâta a încălcat dreptul reclamantei la autorizarea utilizării portretului prin publicarea fotografiei reclamantei în ziarul C. și pe site-ul web, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Curtea, constituită în complet de divergență, în majoritate, prin încheierea de la data de 15 decembrie 2009, a respins, ca inadmisibilă, reiterarea în faza apelului a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut următoarele: Considerentele sentinței tribunalului sunt în sensul că nu ar fi îndeplinite condițiile art. 998 și 999 C. civ., pentru intervenirea răspunderii civile delictuale, iar nu ale art. 88 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, în sensul că reclamanta nu ar avea dreptul la protejarea portretului său și că pârâta nu i-ar fi încălcat acest drept. Or, cererea formulată conținea și alte capete de cerere decât cel privind obligarea pârâtei la plata unei sume de bani pentru repararea prejudiciului, și anume recunoașterea drepturilor reclamantei de a autoriza utilizarea portretului și constatarea încălcării acestor drepturi de către pârâtă, prin publicarea în ziarul C. și pe site-ul web a fotografiei care o reprezintă, pe care instanța de apel le consideră întemeiate.

Astfel, potrivit art. 88 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, utilizarea unei opere care conține un portret necesită consimțământul persoanei reprezentate în acest portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă sau să o utilizeze fără consimțământul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani după moartea persoanei reprezentate. În lipsa unei clauze contrare, consimțământul nu este necesar dacă persoana reprezentată în portret este de profesie model sau a primit o remunerație pentru a poza. Consimțământul prevăzut la alin. (1) nu este necesar pentru utilizarea unei opere care conține portretul: unei persoane general cunoscute, dacă portretul a fost executat cu ocazia activităților sale publice; unei persoane a cărei reprezentare constituie numai un detaliu al unei opere ce prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică.

În speță, este de necontestat că a fost publicat portretul reclamantei în revista pârâtei, fără ca reclamantei să i se fi cerut acordul, astfel că se verifică ipoteza prevăzută de art. 88 alin. (1) Legea nr. 8/1996. Nu sunt îndeplinite situațiile de excepție când nu este necesar consimțământul, prevăzute la alin. (2) și (3) ale aceluiași articol, având în vedere că nu s-a susținut că persoana reprezentată ar fi de profesie model sau a primit o remunerație pentru a poza, nici persoană general cunoscută, pentru a se cerceta dacă portretul a fost executat cu ocazia activităților sale publice. De asemenea, nu sunt îndeplinite nici condițiile lit. b) a alin. (3), întrucât portretul reclamantei nu a fost prezentat într-o poză de grup, pentru a fi considerat un detaliu al unei opere ce prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică, ci singular.

În ceea ce privește condițiile răspunderii civile delictuale, Curtea a considerat că săvârșirea unei fapte ilicite a fost dovedită, aceasta constând tocmai în utilizarea portretului fără consimțământul persoanei reprezentate, fiind evidentă și culpa, atât timp cât avea această obligație pe care și-a încălcat-o. în cazul răspunderii civile delictuale nu este necesară existența vinovăției sub forma intenției, fiind suficientă săvârșirea faptei din neglijență. Or, chiar prima instanță reține că pârâta a publicat din eroare fotografia. Ceea ce nu s-a dovedit, în speță, situație reținută corect de către prima instanță, a fost existența prejudiciului și în ce constă acesta.

Chiar reclamanta în răspunsul la interogatoriu a recunoscut la întrebarea dacă publicarea imaginii sale este de natură să aducă atingere demnității și reputației sale, că nu este vorba de demnitatea, ci de imaginea și reputația sa, că ipostaza în care a fost surprinsă în fotografie nu îi prejudiciază imaginea. Reclamanta a mai arătat că prejudiciul constă în aceea că fotografia sa era însoțită de un titlu care se referea la altă persoană, respectiv mama vitregă a A.M., dar nu a arătat concret ce prejudiciu i-a provocat o asemenea asociere. În aceste condiții curtea de apel a considerat că simpla recunoaștere a drepturilor reclamantei reprezintă o reparație corespunzătoare a încălcării drepturilor menționate anterior, ținând cont și de faptul că pârâta a îndepărtat poza care se afla pe site-ul revistei și a publicat și o erată în ziar, cerând și scuze pentru eroarea produsă.

Judecata în recurs Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. 1. În dezvoltarea primului motiv de recurs invocat, recurenta susține că decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța de apel limitându-se să considere că săvârșirea faptei ilicite a fost dovedită. S-a reținut că atitudinea pârâtei a avut caracter ilicit, deși din toate probele administrate reiese că poza reclamantei a fost publicată din cauza erorii în care s-a aflat pârâta cu privire la identitatea persoanei în cauză. Or, caracterul ilicit al faptei este înlăturat, printre altele de exercitarea unui drept subiectiv, cu condiția ca acesta să nu fie exercitat abuziv.

Publicarea articolului incriminat a fost făcută în virtutea dreptului la liberă exprimare, fiind relatată o situație reală, cu menționarea punctelor d vedere ale persoanelor implicate, iar din imaginea publicată reiese că ipostaza în care a fost surprinsă reclamanta nu este de natură a-i aduce vreo atingere vieții private, demnității, onoarei sau reputației acesteia, ceea ce înseamnă că nu a avut loc o exercitare abuzivă a dreptului la exprimare. De asemenea, în măsura în care s-a reținut că reclamantei nu i s-a produs nici un prejudiciu, instanța de apel nu avea nici un temei pentru a recunoaște reclamantei o reparație a încălcării pretinsului său drept. 2. În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 cpt.9 C. proc.

civ., recurenta susține că art. 88 din Legea nr. 8/1996, pe care și-a întemeiat reclamanta acțiunea, este foarte clar, în sensul că legiuitorul pune în sarcina autorului, proprietarului sau posesorului unei opere, ca o condiție pentru utilizarea operei, necesitatea obținerii consimțământului persoanei reprezentate în portret; reclamanta interpretează această reglementare ca pe o recunoaștere în patrimoniul său a unui drept de utilizare a operei. Or, legea nu numai că nu recunoaște persoanei reprezentate în portret un atare drept, dar menționează expres în art. 12 că dreptul de utilizare a operei aparține exclusiv autorului acesteia. Persoanei reprezentate în portret îi este recunoscut doar dreptul de a pretinde respectarea integrității operei și de a se opune oricărei modificări.

Faptul că dispozițiile art. 88 alin. (1) prevăd pentru utilizarea operei necesitatea existenței consimțământului persoanei din portret este expresia protecției legale a dreptului la propria imagine, consfințit și garantat de Constituție. O altă interpretare vine în contradicție cu art. 90 coroborat cu art. 10 și 12 din Legea nr. 8/1996. În sensul celor susținute, invocă și sentința civilă nr. 1912 din 22 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 31729/3/2008. Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei și respingerea în întregime a acțiunii reclamantei. Intimata nu a depus la dosar întâmpinare. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: 1. Contrar susținerilor recurentei, decizia atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, iar aceste motive nu sunt nici contradictorii și nici străine de natura pricinii, astfel încât să atragă incidența art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. De fapt, criticile pe care se întemeiază acest motiv sunt critici de nelegalitate, care se vor analiza în cadrul motivului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pe de altă parte, deși parte din critici au fost valorificate de pârâtă și în susținerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție respinsă de tribunal și pe care curtea de apel a decis să nu o examineze, ele vor fi examinate de Înalta Curte. Excepția lipsei calității procesuale active putea fi reiterată de pârâtă în apelul reclamantei, în condițiile art. 136 și 292 C. proc. civ., fără a fi obligată ea însăși să declare apel, din moment ce câștigase în fața primei instanțe. 2. În legătură cu criticile de nelegalitate formulate de recurentă, Înalta Curte constată următoarele: Acțiunea reclamantei s-a întemeiat pe dispozițiile art. 88 al Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe.

Acest act normativ reglementează nu doar drepturile autorilor de opere și pe cele ale artiștilor interpreți sau executanți, ci și drepturi aparținând altor persoane, care intră în raporturi juridice cu aceștia. Este de necontestat că art. 10 prevede drepturile morale care aparțin autorului operei, iar art. 12 reglementează cu valoare de principiu dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a utiliza opera. Numai că, în cazul operei care conține un portret, dreptul autorului însuși cunoaște o limitare impusă de lege și constă în aceea că utilizarea unei astfel de opere este condiționată de consimțământul persoanei reprezentate în respectiva operă sau al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani după moartea persoanei reprezentate, așa cum se prevede în art. 88 alin. (1), cu excepția situațiilor prevăzute expres în alin. (2) și (3) al aceluiași articol.

Aceeași limitare este impusă proprietarului sau posesorului operei respective. În speță, s-a susținut, și s-a reținut ca fiind dovedit, faptul că pârâta a utilizat o fotografie, care conținea portretul reclamantei, fără a obține în prealabil acordul acesteia. Nu s-a contestat, în speță, că respectiva fotografie ar fi o operă de creație intelectuală originală și că, prin urmare, nu ar beneficia de protecția dreptului de autor, caz în care nu ar fi fost incidente nici dispozițiile art. 88 din Legea nr. 8/1996. În atare situație, în mod corect curtea de apel, verificând condiția impusă de text pentru utilizarea fotografiei de către pârâtă, a constatat neîndeplinirea acesteia, respectiv lipsa consimțământului reclamantei la utilizarea fotografiei prin publicarea sa în ilustrarea unui articol.

Conform art. 88 din Legea nr. 8/1996 obligația de a obține acordul persoanei a cărei imagine apare în fotografie îi incumba pârâtei, indiferent că aceasta din urmă avea calitatea de autor al fotografiei, de proprietar al acesteia sau de posesor, câtă vreme a decis să o utilizeze. Sub acest aspect, faptul că pârâta nu are calitatea de autor al operei fotografice la care se referă art. 7 lit. f), în sensul art. 3 și, prin urmare nu este titularul drepturilor de autor conferite de art. 10 și 12 din aceeași lege, nu are nicio relevanță, iar decizia instanței de apel nu poate fi considerată nelegală, așa cum susține recurenta. Aceasta deoarece reclamanta nu a pretins că ar avea calitatea de autor al fotografiei și că i s-ar fi încălcat dreptul patrimonial de a decide asupra utilizării acesteia, prevăzut de art. 12 al Legii nr. 8/1996.

Reclamanta a invocat aplicabilitatea art. 88 al legii, în raport de care nu trebuie să se verifice în persoana reclamantei calitatea de autor al operei. În ceea ce privește faptul că utilizarea fotografiei s-ar fi datorat unei erori cu privire la identitatea persoanei fotografiate, nici acesta nu este de natură să atragă modificarea deciziei pentru nelegalitate. Indiferent de scopul în care a acționat pârâta, care susține că nu a făcut decât să-și exercite dreptul la liberă exprimare, aceasta avea obligația, impusă de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, să obțină acordul persoanei care apărea în fotografie, indiferent cine ar fi crezut pârâta că este aceasta.

De asemenea, împrejurarea că instanța de apel nu a considerat că s-a produs reclamantei și un prejudiciu evaluabil pecuniar și că recunoașterea încălcării dreptului reclamantei printr-o hotărâre judecătorească îi este suficientă acesteia nu poate conduce la concluzia că utilizarea fotografiei s-a făcut cu respectarea legii. Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menține decizia și va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.M. SRL împotriva deciziei nr. 223/ A din 15 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2010.