ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4020/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamanta Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale, să se constate refuzul nejustificat de a i se recunoaște

caracterul de uniune de creație și pe cale de consecință să fie obligat de a

recunoaște dreptul membrilor Uniunii Ziariștilor Profesioniști de a beneficia

de prevederile Legii nr. 8/2006.

A mai solicitat

obligarea pârâtului la plata daunelor morale ce reprezintă prejudiciul creat

prin această nerecunoaștere și la cheltuieli de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că prin H.G. nr. 472 din 7 mai 2008, Uniunea Ziariștilor

Profesioniști din România a fost recunoscută ca asociație de utilitate publică.

În temeiul acestei

recunoașteri s-a adresat Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale,

solicitând aplicarea prevederilor Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației

pentru pensionarii sistemului public de pensii, membrii ai uniunilor de

creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate

publică, cerere soluționată prin Adresa din 26 iunie 2008, când s-a comunicat

refuzul de a recunoaște aplicarea prevederilor Legii nr. 8/2006 considerând că

nu s-ar încadra în prevederile art. 3 ale H.G. nr. 1650/2006 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 8/2006.

Pârâtul, prin

întâmpinare, a invocat excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

b) Sentința primei

instanțe

Prin Sentința nr.

3858 din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel București a respins excepția

invocată de pârât referitoare la lipsa procedurii prealabile și a admis în

parte acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâtul să-i acorde acesteia

drepturile prevăzute de Legea nr. 8/2006. Instanța de fond a respins cererea

privind daunele morale ca neîntemeiată și a obligat pârâtul la plata sumei de

1043 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință s-a reținut:

Cu privire la

excepția invocată de pârât, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada că

în luna iunie 2008, s-a adresat pârâtului, solicitând recunoașterea dreptului

de a se aplica și membrilor săi prevederile Legii nr. 8/2006, iar prin Adresa

din 26 iunie 2008 pârâtul a comunicat răspunsul său, prin care a refuzat

recunoașterea dreptului de aplicare a prevederilor Legii nr. 8/2006.

Pe fondul cauzei,

Curtea de Apel a apreciat că potrivit art. 1 din Legea nr. 8/2006, dreptul de

autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra

altor opere de creație intelectuală este recunoscut și garantat în condițiile

legii, iar conform dispozițiilor art. 2 recunoașterea drepturilor prevăzute în

această lege nu prejudiciază și nu exclude protecția acordată prin alte legi

speciale.

În speță, reclamanta

a făcut dovada că se încadrează în dispozițiile Legii nr. 8/2006, iar prin

refuzul pârâtului de a-i recunoaște dreptul solicitat, sunt îndeplinite

condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, așa cum rezultă din înscrisurile

aflate la dosarul cauzei.

În ceea ce privește

cererea referitoare la acordarea daunelor morale, Curtea a reținut că

reclamanta nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a susținut că reclamanta este o asociație profesională cu atribuții în

domeniul dezvoltării jurnalismului, reprezentarea comunității de presă în

relațiile cu instituțiile publice și autoritățile statului.

S-a precizat că

noțiunea de uniune de creator a fost definită legal în cuprinsul art. 3 din

H.G. nr. 1650/2006 și cuprinde domeniile creației muzicale, interpretative,

cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale și al artelor plastice, prin

aceasta legiuitorul limitând sfera de aplicare a beneficiului Legii nr. 8/2006.

b) Examinarea

motivelor de recurs

Înalta Curte

examinând motivele de recurs, legislația aplicabilă și situația de fapt

existentă în cauză reține:

Situația de fapt

Reclamanta Uniunea

Ziariștilor Profesioniști din România este o asociație profesională de creație

publicistică și jurnalistică a instituțiilor de presă și a ziariștilor din

România, având statut de utilitate publică.

A solicitat să se

recunoască membrilor săi dreptul de a beneficia de indemnizația lunară

prevăzută de Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii

din sistemul public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal

constituite și cu statut de utilitate publică.

Legislația aplicabilă

Legea nr. 8/2006,

art. 1 - Prezenta lege reglementează dreptul la o indemnizație lunară în

beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai

uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de

utilitate publică, potrivit dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu

privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări prin Legea nr.

246/2005.

(2) Cuantumul

indemnizației reprezintă echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului

sau, după caz, aflată în plată la data solicitării.

(3) Indemnizația nu

se acordă persoanelor prevăzute la alin. (1) care beneficiază de indemnizația

acordată potrivit Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit,

cu modificările ulterioare.

H.G. nr. 1650/2006,

art. 1 - Beneficiază de indemnizația lunară prevăzută de Legea nr. 8/2006

privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de

pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca

persoane juridice de utilitate publică, denumită în continuare lege,

pensionarii sistemului public de pensii care sunt membri ai uniunilor de

creatori legal constituite și recunoscute, potrivit legii, ca persoane juridice

de utilitate publică, cetățeni români, străini sau apatrizi cu domiciliul sau

reședința în România ori, după caz, în străinătate.

Art. 3 - În înțelesul

legii, prin uniuni de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane

juridice de utilitate publică se înțelege persoanele juridice române de drept

privat, fără scop patrimonial, din domenii precum cel al creației muzicale,

interpretative, cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale și al

artelor plastice, care sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică.

Înalta Curte, din

analiza legislației aplicabile, reține că prin Legea nr. 8/2006 s-a instituit o

indemnizație lunară pentru pensionarii din sistemul public de pensii, care sunt

membrii ai uniunilor de creatori legal constituite și care au statut de

utilitate publică.

Această indemnizație

are caracterul unei prestații sociale necontributive, pe care statul a înțeles

să o acorde unor categorii de creatori, care au avut contribuție la dezvoltarea

și îmbogățirea patrimoniului cultural național, situație care rezultă din

economia Legii nr. 8/2006.

În executarea Legii

nr. 8/2006, a fost adoptată de Guvernul României, Hotărârea nr. 1650/2006, care

în art. 3 a enumerat categoriile de persoane juridice, domeniile care

constituie obiect al uniunilor de creatori.

În acest sens, s-a

prevăzut că se înscriu în categoria creatorilor, persoanele juridice declarate

de utilitate publică din domeniul creației muzicale, interpretative,

cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale și al artelor plastice.

Pentru a efectua

enumerarea, legiuitorul a folosit conjuncția „precum”, care ar putea fi de

natură să inducă concluzia că textul are caracter enunțiativ.

Însă, interpretarea integrală

a art. 3 din H.G. nr. 1650/2006, respectiv faptul că la sfârșitul enumerării se

folosește conjuncția „și al artelor plastice”, demonstrează că enumerarea are

caracter limitativ.

Dacă legiuitorul ar

fi înțeles ca enumerarea să fie exemplificativă, ar fi trecut în loc de „și al

artelor plastice”, „și alte domenii”.

În cazul de față s-a

avut în vedere o noțiune restrânsă a domeniului creației, respectiv categoriile

de creatori care au contribuit la dezvoltarea și îmbogățirea patrimoniului

cultural național.

O abordare exhaustivă

a noțiunii de uniune de creatori ar contraveni scopului reglementării, pentru

că orice domeniu al activității umane presupune o activitate de creație, în

sens larg.

Ori, legiuitorul a

înțeles să acorde un beneficiu, ca prestație socială numai unor categorii

restrânse de persoane, care prin activitatea lor au contribuit la dezvoltarea

patrimoniului cultural național.

Uniunea Ziariștilor

Profesioniști din România este o asociație profesională, în al cărui statut s-a

prevăzut ca obiect creația jurnalistică și publicistică a instituțiilor de

presă și a ziariștilor.

Însă folosirea

sintagmei „creație jurnalistică” nu atrage incidența Legii nr. 8/2006 și

acordarea unor prestații sociale membrilor acestei asociații profesionale.

De altfel, și în H.G.

nr. 472/2008 privind recunoașterea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din

România ca persoană juridică de drept privat ca fiind de utilitate publică, nu

s-a avut în vedere caracterul de uniune de creație, motivele fiind explicate în

adresa Ministerului Culturii și Cultelor (Dosarul nr. 2114/2/2009).

Caracterul de uniune

de creație se stabilește de instituțiile abilitate, respectiv Ministerul

Culturii, ori această instituție a comunicat că asociația se încadrează în

categoria uniunilor de creatori avute în vedere de Legea nr. 8/2006.

Având în vedere

considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., se va admite

recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

motivele de recurs fiind fondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva

Sentinței nr. 3858 din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 1 octombrie 2010.