ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4488/2011

Asupra cererii de

revizuire de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Hotărârea instanței

de primă jurisdicție.

Prin sentința nr.

3858 din 11 noiembrie 2009 Curtea de Apel București a respins excepția invocată

de pârâtul

Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale

referitoare la lipsa procedurii prealabile

și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta U.Z.P.R., obligând pârâtul

să-i acorde acesteia drepturile prevăzute de Legea nr. 8/2006. Instanța de fond

a respins cererea privind daunele morale ca neîntemeiată și a obligat pârâtul

la plata sumei de 1.043 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că excepția invocată de pârât,

referitoare la lipsa procedurii prealabile, nu este întemeiată, întrucât

reclamanta a făcut dovada că, în luna iunie 2008, s-a adresat pârâtului

solicitând recunoașterea dreptului de a se aplica și membrilor săi prevederile

Legii nr. 8/2006, iar prin adresa din 26 iunie 2008 pârâtul a comunicat

răspunsul său, prin care a refuzat recunoașterea dreptului de aplicare a

prevederilor actului normativ arătat.

Pe fondul cauzei,

Curtea de apel a apreciat că potrivit art. 1 din Legea nr. 8/2006, dreptul de

autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra

altor opere de creație intelectuală este recunoscut și garantat în condițiile

legii, iar conform dispozițiilor art. 2 recunoașterea drepturilor prevăzute în

această lege nu prejudiciază și nu exclude protecția acordată prin alte legi

speciale.

În speță, reclamanta

a făcut dovada că se încadrează în dispozițiile Legii nr. 8/2006, iar prin

refuzul pârâtului de a-i recunoaște dreptul solicitat, sunt îndeplinite

condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, așa cum rezultă din înscrisurile

aflate la dosarul cauzei.

În ceea ce privește cererea

referitoare la acordarea daunelor morale, Curtea a reținut că reclamanta nu a

făcut dovada existenței unui prejudiciu.

de recurs.

Prin decizia nr. 4020

din 1 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul

declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva

sentinței nr. 3858 din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal și a fost modificată sentința

atacată, în sensul că a fost respinsă acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de control judiciar a reținut că reclamanta U.Z.P.R.

este o asociație profesională de creație publicistică și jurnalistică a

instituțiilor de presă și a ziariștilor din România, având statut de utilitate

publică.

Solicitarea

reclamantei este de a se recunoaște membrilor săi dreptul de a beneficia de

indemnizația lunară prevăzută de Legea nr. 8/2006 privind instituirea

indemnizației pentru pensionarii din sistemul public de pensii, membri ai

uniunilor de creatori legal constituite și cu statut de utilitate publică.

Înalta Curte, din

analiza legislației aplicabile, a reținut că prin Legea nr. 8/2006 s-a

instituit o indemnizație lunară pentru pensionarii din sistemul public de

pensii, care sunt membrii ai uniunilor de creatori legal constituite și care au

statut de utilitate publică.

Această indemnizație

are caracterul unei prestații sociale necontributive, pe care Statul a înțeles

să o acorde unor categorii de creatori, care au avut contribuție la dezvoltarea

și îmbogățirea patrimoniului cultural național, situație care rezultă din

economia Legii nr. 8/2006.

În executarea Legii

nr. 8/2006, a fost adoptată de Guvernul României, H.G. nr. 1650/2006, care în

art. 3 a enumerat categoriile de persoane juridice, domeniile care constituie

obiect al uniunilor de creatori.

În acest sens, s-a

prevăzut că se înscriu în categoria creatorilor, persoanele juridice declarate

de utilitate publică din domeniul creației muzicale, interpretative,

cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale și al artelor plastice.

Pentru a efectua

enumerarea legiuitorul a folosit conjuncția precum, care ar putea fi de natură

să inducă concluzia că textul are caracter enunțiativ.

Însă, interpretarea

integrală a art. 3 din H.G. nr. 1650/2006, respectiv faptul că la sfârșitul

enumerării se folosește conjuncția „și al artelor plastice”, demonstrează că

enumerarea are caracter limitativ.

Dacă legiuitorul ar

fi înțeles ca enumerarea să fie exemplificativă, ar fi trecut în loc de și al

artelor plastice, și alte domenii.

În cazul de față s-a

avut în vedere o noțiune restrânsă a domeniului creației, respectiv categoriile

de creatori care au contribuit la dezvoltarea și îmbogățirea patrimoniului

cultural național.

O abordare exhaustivă

a noțiunii de uniune de creatori ar contraveni scopului reglementării, pentru

că orice domeniu al activității umane presupune o activitate de creație, în

sens larg.

Ori, legiuitorul a

înțeles să acorde un beneficiu, ca prestație socială numai unor categorii

restrânse de persoane, care prin activitatea lor au contribuit la dezvoltarea

patrimoniului cultural național.

U.Z.P.R. este o

asociație profesională, în al cărui statut s-a prevăzut ca obiect creația

jurnalistică și publicistică a instituțiilor de presă și a ziariștilor.

Însă folosirea

sintagmei creație jurnalistică nu atrage incidența Legii nr. 8/21006 și

acordarea unor prestații sociale membrilor acestei asociații profesionale.

De altfel, și în H.G.

nr. 472/2008 privind recunoașterea U.Z.P.R. ca persoană juridică de drept

privat, ca fiind de utilitate publică nu s-a avut în vedere caracterul de

uniune de creație, motivele fiind explicate în adresa Ministerului Culturii și

Cultelor (Dosar nr. 2114/2/2009).

Caracterul de uniune

de creație se stabilește de instituțiile abilitate, respectiv Ministerul

Culturii, ori această instituție a comunicat că asociația se încadrează în

categoria uniunilor de creatori avute în vedere de Legea nr. 8/2006.

Cererea de revizuire

exercitată în cauză.

Împotriva acestei

decizii, intimata-reclamantă U.Z.P.R. a formulat cerere de revizuire,

întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în care a invocat,

drept înscris nou în sensul textului de lege menționat, adresa din 7 mai 2011,

emisă de Academia Română Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „S.P.”.

În motivarea cererii,

revizuenta a arătat că din înscrisul doveditor pe care se fundamentează calea

de atac pe care a exercitat-o rezultă că enumerarea conținută în art. 3 din H.G.

nr. 1650/2006 care vine să pună în aplicare prevederile Legii nr. 8/2006 este

exemplificativă și nu limitativă așa cum s-a reținut în decizia nr. 4020 din 1

octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a cărei revizuire a fost

solicitată.

Precizează că

Ministerul Muncii și Înalta Curte de Casație și Justiție nu au avut în vedere

nici în formularea și susținerea nici în admiterea recursului o probă

științifică în raport de care să se fi născut necesitatea unei apărări din

partea revizuentei.

intimatei.

Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale a depus la dosar întâmpinare prin care a

solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată iar prin concluziile

orale formulate în ședința publică din 30 septembrie 2011 a susținut că cererea

de revizuire este inadmisibilă deoarece înscrisul pe care se întemeiază

revizuirea nu întrunește condițiile expres prevăzute de dispozițiile art. 322

pct. 5 C. proc. civ.

Considerentele

Înaltei Curții asupra revizuirii.

și de drept relevante

Examinând cauza prin

prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora

dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care

se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele:

Admisibilitatea

revizuirii

În temeiul art. 322

pct. 5 teza I C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, dacă, după darea

hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea

potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților.

Prima condiție impusă

de textul legal menționat privește, așadar, hotărârea supusă revizuirii care,

în situația în care este pronunțată de o instanță de recurs, trebuie să evoce

fondul.

Decizia nr. 4020 din

1 octombrie 2010 îndeplinește această cerință pentru că Înalta Curte de Casație

și Justiție a admis recursul și a modificat sentința atacată, în sensul că a

fost respinsă acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată efectuând o proprie

apreciere asupra situației de fapt și a prevederilor legale incidente pricinii.

Cât privește

înscrisul nou invocat în revizuire, acesta trebuie să aibă forță probantă prin

el însuși, să fie descoperit după darea hotărârii, să fi existat la data

hotărârii revizuirii, să fie determinant și să nu fi putut fi înfățișat în

proces pentru că a fost reținut de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare

mai presus de voința părții.

Adresa din 7 mai 2011

nu întrunește toate aceste cerințe întrucât deși a fost obținută după darea

hotărârii nu poate fi reținută, ca act nou în sensul art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., respectiv nu a putut fi înfățișată în proces pentru că a fost reținută de

partea potrivnică sau „dintr-o împrejurare mai presus de voința părții”.

Aceasta cu atât mai mult cu cât revizuenta a avut calitatea de reclamantă și

putea face demersurile necesare inclusiv solicitarea probelor științifice în

dovedirea cererii deduse judecății.

Cererea de revizuire

este o cale extraordinară de atac, de retractare, care spre deosebire de

recurs, are în vedere în primul rând erorile de drept, revizuirea vizează

îndreptarea erorilor de fapt.

Cu alte cuvinte, prin

această cale de atac se urmărește retractarea hotărârii în care starea de fapt

stabilită nu corespunde adevărului obiectiv și nu starea de drept astfel cum se

încerca a se antama de către revizuentă, prin prezenta cerere de revizuire.

Interpretarea legii

nu este o chestiune de fapt care poate fi pusă în discuție pe calea revizuirii,

motiv pentru care având în vedere că revizuirea este o cale de atac admisibilă

numai în condițiile limitativ prevăzute de lege, de strictă interpretare,

Înalta Curte reține că se impune respingerea cererii ca inadmisibilă.

2.Soluția pronunțată

în recurs.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 326 și art. 328 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de U.Z.P.R. împotriva deciziei nr. 4020 din 1 octombrie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

septembrie

2011.