ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1591/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul C.D.și pârâta S.C.”C.P.G.”SRL împotriva deciziei nr.50 din 8 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurentul-reclamant personal, lipsind recurenta pârâtă S.C.”C.P.G.”SRL și intimata pârâtă S.C.”N.M.”SRL Procedura completă. Recurentul reclamant C.D.solicită admiterea recursului său așa cum a fost formulat în scris, depune concluzii scrise și cere respingerea recursului pârâtei.

C U R T E A Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.D.domiciliat în Făgăraș str.Aurel Vlaicu nr.44 a chemat în judecată civilă la 14 noiembrie 2000, pe pârâta C.P.G., societate comercială pe acțiuni cu sediul în București Calea Călărașilor nr.253 blocul 67 A, pentru a fi obligată prin hotărâre judecătorească să-i recunoască dreptul de autor asupra unor fotografii pe care le-a reprodus în publicația „Brașov Ce, Unde, Când” nr.4/1999 vol.II fără acordul său, să-i plătească daune materiale în sumă de 2000 USD și daune morale în sumă de 3000 USD la cursul de schimb din ziua plății și totodată să facă publică recunoașterea dreptului de autor, faptul încălcării drepturilor sale și hotărârea judecătorească ce se va pronunța.

Prin modificarea acțiunii, reclamantul a cerut introducerea în cauză alături de pârâta inițială a S.C.”N.M.” SRLcu sediul în Brașov str.Roșiorilor nr.4 și obligarea acestora în solidar la plata daunelor și la recunoașterea drepturilor încălcate în modalitățile arătate în acțiunea introductivă. Tototdată s-a precizat cuantumul daunelor materiale la suma de 200 USD. Reclamantul a susținut în esență că prima pârâtă, a procedat fără acordul său în calitate de autor, la publicarea unor fotografii încălcând dreptul la reproducerea și difuzarea operei reglementate prin Legea nr.8/1996 și producându-i totodată daunele materiale și morale pretinse. Totodată s-a arătat că cea de a doua pârâtă i-a încălcat aceleași drepturi, prin acordul încheiat cu prima pârâtă în sensul încuviințării publicării fotografiilor, cesiunea producându-se fără consimțământul său.

Prin întâmpinare, S.C. C.P.G. SRL a solicitat respingerea acțiunii, arătând că publicarea fotografiilor revendicate ca fiind opera reclamantului s-a realizat cu acordul și în temeiul contractului de colaborare încheiat cu S.C. „N.M.” SRL ca și titulară a dreptului de autor. Prin răspunsurile la interogator cea de a doua pârâtă a confirmat acordul dat primei pârâte pentru publicarea fotografiilor realizate de reclamant, susținând că acestea constituie proprietatea sa, fiind produse de autor în calitate de salariat, contravaloarea prestațiilor fiindu-i achitată pe ștate de plată în anul 1998. Soluționând cauza în prima instanță prin sentința civilă nr.548 din 16 mai 2001 Tribunalul București, Secția a III-a civilă a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a considerat că reclamantul nu a făcut dovada pretențiilor, din probele administrate în cauză nerezultând nici paternitatea fotografiilor, nici faptul că publicarea lor s-ar fi făcut fără consimțământul său. Sentința menționată a fost schimbată prin decizia civilă nr.50 din 8 februarie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, ca urmare a admiterii apelului declarat de reclamant. Instanța de apel a admis în parte acțiunea cu modificările ulterioare numai față de prima pârâtă S.C. C.P.G. SRL pe care a obligat-o să publice în revista „Brașov” o notă prin care să „recunoască dreptul de autor al reclamantului asupra fotografiilor reproduse în publicația sa mai sus menționată nr.4 din octombrie-decembrie 1999 volumul 2 (prin individualizarea fotografiilor) fila 74 „anexa foto”.

Pârâta a fost totodată obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 5.700.000 lei. Prin aceiași hotărâre a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea așa cum a fost modificată împotriva pârâtei S.C. „N.M.” SRL. Hotărând astfel instanța de apel a socotit că potrivit dovezilor cauzei reclamantul este autorul necontestat al fotografiilor în litigiu, pe care prima pârâtă le-a reprodus în publicația sa fără a indica numele autorului, ceea ce reprezintă o atingere adusă dreptului de autor, a cărei reparație este legal posibilă prin publicarea în aceiași revistă a explicațiilor necesarei prin recunoașterea dreptului de autor. S-a constatat totodată că pârâta obligată a reprodus fotografiile în baza unui acord valabil cu S.C.

„N.M.” SRL care este proprietara drepturilor patrimoniale asupra operei fotografice în discuție. Pentru a constata calitatea temporară de proprietar asupra drepturilor patrimoniale în privința S.C.” N.M.” SRL, s-a avut în vedere că fotografiile au fost executate de reclamant la comanda acestei societăți într-un cadru contractual confirmat de achitarea prețului lor prin state de plată, cât și prezumția legală instituită prin art.86 alin.2 din Legea 8/1996 în același sens. În fine s-a constatat că reclamantul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu material întrucât contravaloarea fotografiilor reproduse i-au fost achitate conform statelor de plată prezentate, la data realizării lor de către și la comanda celei de a doua pârâte.

Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs în termen legal atât reclamantul C.D.cât și pârâta obligată S.C. „C.P.G.” SRL care au invocat deopotrivă lipsa temeiniciei hotărârii prin aplicarea greșită a legii. Recurentul reclamant a susținut în esență că cele reținute de instanța de apel în fapt și ca urmare în drept, privind inexistența prejudiciului material și omisiunea indicării numelui său ca și autor cu prilejul reproducerii fotografiilor sunt greșite, pe de o parte pentru că în realitate fotografiile nu au fost plătite de către pârâta S.C.”N.M.” SRL, care ar fi prezentat în acest sens un stat de plată semnat de o altă persoană, pe de altă parte pentru că prima pârâtă nu a omis arătarea numelui său ca autor ci a indicat un alt autor al operei fotografice în mod intenționat.

Critica nu este întemeiată. statele de plată prezentate în fața primei instanțe, privind plăți venituri pentru prestări-servicii pe lunile august-septembrie și octombrie 1998, demonstrează pe de o parte faptul că între reclamant și S.C.”N.M.” SRL au existat raporturi contractuale de prestări servicii pe bază de comandă, pe de alta că reclamantul a încasat la 21 octombrie 1998 contravaloarea prestațiilor sale. Simpla susținere privind semnarea statului de plată de către o altă persoană, neurmată de declarația cerută de procedura falsului reglementată de art.180-183 din codul de procedură civilă, este lipsită de relevanță, înscrisul oficial prezentat bucurându-se de autenticitatea și valoarea probatorie conferită de lege până la dovada contrarie.

Indicarea greșită a numelui altei persoane ca și autor al operei fotografice cu prilejul reproducerii, dealtfel reală, a fost înlăturată chiar prin măsura reparatorie dispusă constând în publicarea explicită a recunoașterii dreptului de autor al reclamantului cu mențiunile de rigoare pentru informarea publică a cititorilor asupra adevărului. Recurenta pârâtă S.C. „C.P.G.” SRL a susținut la rândul său că instanța de apel ar fi nesocotit faptul că între ea și reclamant nu au existat raporturi juridice obligaționale, că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra materialului fotografic și a suportului magnetic și în fine că la stabilirea cheltuielilor de judecată nu s-a ținut seama că acțiunea a fost numai parțial admisă.

Susținerile sunt vădit nefondate. Dreptul de autor al operei fotografice în litigiu a fost probat netăgăduit de reclamant și recunoscut dealtfel fără rezerve de pârâta S.C.” N.M.” SRL la comanda căreia a fost creată. Obligațiile pârâtei recurente izvorăsc din nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr.8/1996, întrucât a omis cu prilejul reproducerii să publice numele reclamantului ca autor al operei fotografice, indicând sub acest titlu un singur autor dintre cei publicați, îndatorire de care nu era și nici nu putea fi scutită prin acordul încheiat cu S.C.”N.M.” SRL, care era numai proprietara drepturilor patrimoniale și nu a operei fotografice înseși. Cât privește cheltuielile de judecată ținând seama de culpa procesuală a pârâtei obligate, instanța a aplicat corect disp.art.274 C.proc.civ.

întru-cât a avut în vedere onorariu de avocat, nesusceptibil de divizare și reducere pe capete de cerere. În consecință, potrivit art.312 C.proc.civ. ambele recursuri se vor respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul C.D.și pârâta S.C. „C.P.G.” SRL împotriva deciziei nr.50 din 8 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2003.