ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1591/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul

C.D.și pârâta S.C.”C.P.G.”SRL împotriva deciziei nr.50 din 8 februarie 2002 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

La apelul nominal s-au prezentat

recurentul-reclamant personal, lipsind recurenta pârâtă S.C.”C.P.G.”SRL și

intimata pârâtă S.C.”N.M.”SRL

Procedura completă.

Recurentul reclamant C.D.solicită admiterea

recursului său așa cum a fost formulat în scris, depune concluzii scrise și

cere respingerea recursului pârâtei.

C U R T E A

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul C.D.domiciliat în Făgăraș str.Aurel

Vlaicu nr.44 a chemat în judecată civilă la 14 noiembrie 2000, pe pârâta

C.P.G., societate comercială pe acțiuni cu sediul în București Calea

Călărașilor nr.253 blocul 67 A, pentru a fi obligată prin hotărâre

judecătorească să-i recunoască dreptul de autor asupra unor fotografii pe care

le-a reprodus în publicația „Brașov Ce, Unde, Când” nr.4/1999 vol.II fără

acordul său, să-i plătească daune materiale în sumă de 2000 USD și daune morale

în sumă de 3000 USD la cursul de schimb din ziua plății și totodată să facă

publică recunoașterea dreptului de autor, faptul încălcării drepturilor sale și

hotărârea judecătorească ce se va pronunța.

Prin modificarea acțiunii, reclamantul a cerut

introducerea în cauză alături de pârâta inițială a S.C.”N.M.” SRLcu sediul în

Brașov str.Roșiorilor nr.4 și obligarea acestora în solidar la plata daunelor

și la recunoașterea drepturilor încălcate în modalitățile arătate în acțiunea

introductivă. Tototdată s-a precizat cuantumul daunelor materiale la suma de

200 USD.

Reclamantul a susținut în esență că prima pârâtă, a

procedat fără acordul său în calitate de autor, la publicarea unor fotografii

încălcând dreptul la reproducerea și difuzarea operei reglementate prin Legea

nr.8/1996 și producându-i totodată daunele materiale și morale pretinse.

Totodată s-a arătat că cea de a doua pârâtă i-a

încălcat aceleași drepturi, prin acordul încheiat cu prima pârâtă în sensul

încuviințării publicării fotografiilor, cesiunea producându-se fără

consimțământul său.

Prin întâmpinare, S.C. C.P.G. SRL a solicitat

respingerea acțiunii, arătând că publicarea fotografiilor revendicate ca fiind

opera reclamantului s-a realizat cu acordul și în temeiul contractului de

colaborare încheiat cu S.C. „N.M.” SRL ca și titulară a dreptului de autor.

Prin răspunsurile la interogator cea de a doua

pârâtă a confirmat acordul dat primei pârâte pentru publicarea fotografiilor

realizate de reclamant, susținând că acestea constituie proprietatea sa, fiind

produse de autor în calitate de salariat, contravaloarea prestațiilor fiindu-i

achitată pe ștate de plată în anul 1998.

Soluționând cauza în prima instanță prin sentința

civilă nr.548 din 16 mai 2001 Tribunalul București, Secția a III-a civilă a

respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a considerat

că reclamantul nu a făcut dovada pretențiilor, din probele administrate în

cauză nerezultând nici paternitatea fotografiilor, nici faptul că publicarea

lor     s-ar fi făcut fără consimțământul său.

Sentința menționată a fost schimbată prin decizia

civilă nr.50 din    8 februarie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București,

Secția a IV-a civilă, ca urmare a admiterii apelului declarat de reclamant.

Instanța de apel a admis în parte acțiunea cu

modificările ulterioare numai față de prima pârâtă S.C. C.P.G. SRL pe care a

obligat-o să publice în revista „Brașov” o notă prin care să „recunoască

dreptul de autor al reclamantului asupra fotografiilor reproduse în publicația

sa mai sus menționată nr.4 din octombrie-decembrie 1999 volumul 2 (prin

individualizarea fotografiilor) fila 74 „anexa foto”.

Pârâta a fost totodată obligată să plătească

reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 5.700.000 lei.

Prin aceiași hotărâre a fost respinsă ca

neîntemeiată acțiunea așa cum a fost modificată împotriva pârâtei S.C. „N.M.”

SRL.

Hotărând astfel instanța de apel a socotit că

potrivit dovezilor cauzei reclamantul este autorul necontestat al fotografiilor

în litigiu, pe care prima pârâtă le-a reprodus în publicația sa fără a indica

numele autorului, ceea ce reprezintă o atingere adusă dreptului de autor, a

cărei reparație este legal posibilă prin publicarea în aceiași revistă a

explicațiilor necesarei prin recunoașterea dreptului de autor.

S-a constatat totodată că pârâta obligată a reprodus

fotografiile în baza unui acord valabil cu S.C. „N.M.” SRL care este

proprietara drepturilor patrimoniale asupra operei fotografice în discuție.

Pentru a constata calitatea temporară de proprietar

asupra drepturilor patrimoniale în privința S.C.” N.M.” SRL, s-a avut în vedere

că fotografiile au fost executate de reclamant la comanda acestei societăți

într-un cadru contractual confirmat de achitarea prețului lor prin state de plată,

cât și prezumția legală instituită prin art.86 alin.2 din Legea 8/1996 în

același sens.

În fine s-a constatat că reclamantul nu a făcut

dovada vreunui prejudiciu material întrucât contravaloarea fotografiilor

reproduse i-au fost achitate conform statelor de plată prezentate, la data

realizării lor de către și la comanda celei de a doua pârâte.

Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat

recurs în termen legal atât reclamantul C.D.cât și pârâta obligată S.C.

„C.P.G.” SRL care au invocat deopotrivă lipsa temeiniciei hotărârii prin

aplicarea greșită a legii.

Recurentul reclamant a susținut în esență că cele

reținute de instanța de apel în fapt și ca urmare în drept, privind inexistența

prejudiciului material și omisiunea indicării numelui său ca și autor cu

prilejul reproducerii fotografiilor sunt greșite, pe de o parte pentru că în

realitate fotografiile nu au fost plătite de către pârâta S.C.”N.M.” SRL, care

ar fi prezentat în acest sens un stat de plată semnat de o altă persoană, pe de

altă parte pentru că prima pârâtă nu a omis arătarea numelui său ca autor ci a

indicat un alt autor al operei fotografice în mod intenționat.

Critica nu este întemeiată.

statele de plată prezentate în fața primei instanțe,

privind plăți venituri pentru prestări-servicii pe lunile august-septembrie și

octombrie 1998, demonstrează pe de o parte faptul că între reclamant și

S.C.”N.M.” SRL au existat raporturi contractuale de prestări servicii pe bază

de comandă, pe de alta că reclamantul a încasat la 21 octombrie 1998

contravaloarea prestațiilor sale.

Simpla susținere privind semnarea statului de plată

de către o altă persoană, neurmată de declarația cerută de procedura falsului

reglementată de art.180-183 din codul de procedură civilă, este lipsită de

relevanță, înscrisul oficial prezentat bucurându-se de autenticitatea și

valoarea probatorie conferită de lege până la dovada contrarie.

Indicarea greșită a numelui altei persoane ca și

autor al operei fotografice cu prilejul reproducerii, dealtfel reală, a fost înlăturată

chiar prin măsura reparatorie dispusă constând în publicarea explicită a

recunoașterii dreptului de autor al reclamantului cu mențiunile de rigoare

pentru informarea publică a cititorilor asupra adevărului.

Recurenta pârâtă S.C. „C.P.G.” SRL a susținut la

rândul său că instanța de apel ar fi nesocotit faptul că între ea și reclamant

nu au existat raporturi juridice obligaționale, că reclamantul nu a făcut

dovada dreptului de proprietate asupra materialului fotografic și a suportului

magnetic și în fine că la stabilirea cheltuielilor de judecată nu   s-a ținut

seama că acțiunea a fost numai parțial admisă.

Susținerile sunt vădit nefondate.

Dreptul de autor al operei fotografice în litigiu a

fost probat netăgăduit de reclamant și recunoscut dealtfel fără rezerve de

pârâta S.C.” N.M.” SRL la comanda căreia a fost creată.

Obligațiile pârâtei recurente izvorăsc din

nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr.8/1996, întrucât a

omis cu prilejul reproducerii să publice numele reclamantului ca  autor al

operei fotografice, indicând sub acest titlu un singur autor dintre cei

publicați, îndatorire de care nu era și nici nu putea fi scutită prin acordul

încheiat cu S.C.”N.M.” SRL, care era numai proprietara drepturilor patrimoniale

și nu a operei fotografice înseși.

Cât privește cheltuielile de judecată ținând seama

de culpa procesuală a pârâtei obligate, instanța a aplicat corect disp.art.274

C.proc.civ. întru-cât a avut în vedere onorariu de avocat, nesusceptibil de

divizare și reducere pe capete de cerere.

În consecință, potrivit art.312 C.proc.civ. ambele

recursuri se vor respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de

reclamantul C.D.și pârâta S.C. „C.P.G.” SRL împotriva deciziei nr.50 din 8

februarie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

aprilie 2003.