ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1050/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat

de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr.1259 A din 14 iunie 2001 a Tribunalului Brașov

precum și deciziei nr.1240 R din 17.09.2001 a Curții de Apel Brașov – Secția

civilă.

La apelul nominal s-au

prezentat intimatul-reclamant B.B.reprezentat de avocat I.I.și intimatul-pârât

Sindicatul Liber Independent S.C.” R.” S.A.Brașov reprezentat de consilier

juridic M.N.R..

Procedura completă.

Reprezentantul Ministerului

Public a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor

criticate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Consilier juridic M.N.R. a

pus concluzii de admitere a recursului în anulare, de casare a hotărârilor

criticate și de trimitere a cauzei în vederea rejudecării.

Avocat I.I.a solicitat

respingerea recursului în anulare ca nefondat și cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Asupra recursului în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 19 iunie 2000 sub nr.10916 pe rolul Judecătoriei Brașov, reclamantul

B.B.a chemat în judecată pe pârâtul Sindicatul Liber Independent S.C.” R.”

S.A.Brașov solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să

oblige pe pârât la plata sumei de 2.870 D.M., reprezentând contravaloarea

trusei foto (compusă din aparatul foto Canon, blitz, 2 obiective) și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamantul arată că la data de 5 noiembrie 1999, cu ocazia unei acțiuni de

protest, care nu a fost organizată corespunzător de către pârât, a fost victima

unei agresiuni, în timpul căreia i s-a distrus trusa foto (conținând aparatul

foto Canon, blitz și 2 obiective).

La termenul din 11

octombrie 2000, reclamantul își precizează acțiunea solicitând suma de

31.570.000 lei.

Judecătoria Brașov prin

sentința civilă nr.599 din 17 ianuarie 2001, a respins acțiunea formulată de

către reclamant.

Pentru a pronunța această

sentință instanța de fond a reținut că la data de 5 noiembrie 1999 pârâtul a

desfășurat o acțiune de protest în zona Prefecturii Brașov și ca urmare a stării

de tensiune creată în rândul manifestanților, reclamantul, care fotografia, a

fost atacat de persoane necunoscute care i-au distrus aparatul de fotografiat,

blitzul și 2 obiective.

Instanța a respins acțiunea

având în vedere două motive: primul că temeiul de drept al acțiunii este

art.998 C.civ., care se referă și se aplică persoanelor fizice iar pârâtul este

o persoană juridică, iar al doilea că prejudiciul nu a fost dovedit.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel reclamantul invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Tribunalul Brașov, prin

decizia civilă nr.1259/A din 14 iunie 2001 a admis apelul, a schimbat în tot

sentința apelată în sensul că a admis acțiunea formulată de către reclamant și

a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 2870 D.M., la cursul în

lei dinb ziua plății, reprezentând contravaloarea unei truse foto compusă din

aparat foto Canon, blitz și două obiective.

Pârâtul a mai fost obligat

și la plata sumei de 6.854.000 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.

Instanța de apel a reținut

că la data de 5 noiembrie 1999, cu ocazia unei acțiuni de protest a

Sindicatului S.C.” R.” S.A., reclamantul a fost victima unei agresiuni, în

timpul căreia i-au fost distruse aparatul foto,   2 obiective și blitzul.

A mai reținut că

manifestarea care a avut loc, deși autoizată, nu s-a desfășurat în mod

organizat, ceea ce constituie un fapt ilicit, care a dus la crearea unui

prejudiciu, prin distrugerea aparatului foto, reclamantului.

S-a reținut de

asemenea existența legăturii de cauzalitate între faptul ilicit și prejudiciu,

în sensul că neexistând măsuri de securitate și desfășurare civilizată a

manifestației asumate de sindicat, sindicaliștii au reacționat violent,

producându-i reclamantului un prejudiciu.

Pârâtul, în calitatea sa de

organizator, avea obligația să asigure prin prepușii săi desfășurarea în bune

condiții a manifestației de protest întrucât în art.25 din Legea 60/1991 se

menționează expres că nesocotirea normelor sale, atrage răspunderea civilă.

Instanța de apel a

înlăturat apărarea pârâtei, potrivit căreia prejudiciul ar fi fost cauzat din

culpa reclamantului pentru faptul că acesta ar fi pătruns în rândurile

manifestanților, încălcând prevederile art.14 din Legea 60/1991, deoarece

conform art.1 și 2 din aceeași lege adunările publice trebuie să se desfășoare

în mod pașnic și civilizat fără să degenereze în acțiuni turbulente.

Prin deczia civilă

nr.1240/R din 17 septembrie 2001, Curtea de Apel Brașov a respins ca nefondat

recursul declarat de către pârâtul Sindicatul Liber Independent S.C.” R.”

S.A.Brașov împotriva acestei decizii.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de recurs a reținut că instanța de apel a făcut o

justă interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii 60/1991, apreciind corect

că scopul reclamantului a fost acela de a fotografia secvențe din desfășurarea

manifestației și nicidecum tulburarea acesteia și, în consecință, nu se poate

reține culpa reclamantului.

S-a reținut de

asemenea că pârâta a fost în culpă, prin modul defectuos cum a organizat

manifestația care a degenerat în acte de violență, producătoare de prejudicii

materiale.

În ceea ce privește temeiul

de drept reținut de către tribunal, a fost apreciat de către instanța de recurs

ca fiind corect, având în vedere răspunderea civilă delictuală specială

prevăzută de dispozițiile art.25 din Legea 60/1991 coroborate cu cele ale

art.998 C.civ..

Referitor la criticile

formulate în legătură cu interpretarea probelor, s-a reținut că ele nu pot fi

analizate ca urmare a abrogării punctului 11 din art.304

C.proc.civ .prin O.G.138/2000.

În conformitate cu art.27

lit.f din Legea 92/1992 și ale art.330 pct.2 C.proc.civ.Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare

împotriva deciziei civile nr.1259 din 14 iunie 2001 pronunțată de Tribunalul

Brașov și a deciziei civile nr.1240 din 17 septembrie 2001 pronunțată de Curtea

de Apel Brașov, considerând că aceste hotărâri au fost pronunțate cu încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond,

totodată acestea sunt vădit netemeinice.

Se susține că Sindicatul,

ca persoană juridică, răspunde, în calitate de organizator, numai în temeiul

art.25 din Legea 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice.

În consecință, se arată în

continuare, răspunderea civilă a pârâtului (Sindicatul Liber Independent)

pentru pagubele produse s-ar putea declanșa în măsura în care s-ar dovedi că

acesta nu a respectat obligațiile ce-i reveneau, potrivit art.12 din Legea

60/1991 în calitate de organizator. Se mai susține că din actele depuse la

dosar rezultă că Sindicatul și-a respectat obligația prevăzută de art.12 lit.c

din legea mai înainte menționată, asigurând un dispozitiv propriu de ordine.

Se concluzionează în

legătură cu acest aspect că din  ansamblul probelor administrate în cauză nu

rezultă o legătură de cauzalitate între organizarea întregului de către pârât

și prejudiciul suferit de către reclamant.

O altă critică este în

legătură cu faptul că instanțele de apel și de recurs nu au stabilit corect

realitatea și întinderea prejudiciului, existând contradicții între

declarațiile  martorilor și celelalte probe.

Recursul în anulare este

fondat.

Astfel este de reținut în

primul rând că deși îm recursul în anulare se invocă prevederile art.330 alin.2

C.proc.civ.cu referire la ambele ipoteze prevăzute de acest articol, întreaga

motivare se referă la ipoteza a doua a textului, respectiv la vădita

netemeinicie a hotărârilor criticate.

În consecință verificarea

temeiniciei recursului trebuie să pornească de la această constatare, motiv

pentru care analiza cauzei trebuie să pornească de la cadrul juridic al

acesteia și anume a răspunderii civile delictuale – speciale – prevăzută de

art.25 din Legea 60/1991 coroborate cu cele prevăzute de art.998 și următorii

C.civ..

Astfel instanțele trebuiau

să verifice dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea

răspunderii civile delictuale, respectiv existența: faptei ilicite, a

prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapte și prejudiciu și a

vinovăției sub forma de culpă.

Aceste repere absolut

necesare a fi verificate nu au fost avute în vedere de către instanțe; astfel

instanța de fond a respins acțiunea apreciind că răspunderea civilă delictuală

pentru temeiurile de drept invocate de către reclamant, nu privește persoanele

juridice și, în speță, pârâtul este persoană juridică.

Al doilea considerent al

sentinței instanței de fond, care este în contradicție cu primul, este că

reclamantul nu ar fi dovedit că a fost prejudiciat.

Instanța de apel, care a

stabilit cadrul juridic în care cauza trebuie soluționată în mod corect, a

motivat hotărârea pronunțată în mod generic pe aspecte general teoretice, fără

să analizeze probele administrate în cauză.

În sfârșit, instanța de

recurs nu a făcut nici o analiză cu privire la temeinicia soluționării cauzei

întrucât punctul 11 al art.304 C.proc.civ., a fost abrogat prin O.G.

nr.138/2000 și, ca atare, nu mai avea competența să verifice aspectele de

netemeinicie ale hotărârii.

Astfel fiind, având în

vedere că instanțele nu au analizat condițiile cumulative care trebuie

îndeplinite pentru angajarea răspunderii civile delictuale – speciale, urmează

a admite recursul în anulare și a casa sentințele criticate pronunțate de către

tribunal și curtea de apel și a trimite cauza pentru rejudecarea apelului

formulat de către reclamant la același tribunal.

Cu ocazia rejudecării,

instanța urmează să aibă în vedere considerentele mai înainte arătate și să

verifice în concret dacă pârâtul și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în

calitate de organizator al unei adunări publice prevăzute de art.12 din Legea

60/1991 și totodată dacă au verificat dacă participanții au respectat

prevederile art.13 din aceeași lege.

De asemenea urmează să

stabilească dacă reclamantul avea acreditări legale din partea publicației

unde-și desfășura activitatea și dacă a încălcat fără drept restricțiile

prevăzute de art.14 din Legea 60/1991.

Instanța de rejudecare este

necesar să stabilească în mod concret realitatea și întinderea prejudiciului,

existând contradicție între declarațiile martorilor propuși de către reclamant

și actele aflate la dosar, cu privire la tipul aparatului, anul de fabricație

și valoarea acestuia în funcție și de uzura sa.

De reținut că reclamantul,

în dovedirea pretențiilor sale, a depus la dosar un contract de

vânzare-cumpărare încheiat la data de 17 august 2988 (fila 47 dosar) prin care

reclamantul a cumpărat o trusă foto.

Este evident că dacă se

apreciază că acest contract este real, nu poate să se rețină doar vânzarea

trusei foto și a componentelor acesteia precum și prețul și să se considere că

anul încheierii convenției este altul decât cel înscris în contract.

În consecință, este necesar

să se suplimenteze probele pe acest aspect al cauzei – respectiv prejudiciul –

în sensul de a se stabili tipul aparatului distrus (dacă este acela din actul

de vânzare sau altul) valoarea prejudiciului în raport de anul de fabricație al

aparatului și uzură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul  în anulare declarat  de Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia civilă

nr.1240 R din 17 septembrie 2001 a Curții de Apel Brașov – Secția civilă precum

și decizia civilă nr.1259 A din 14 iunie 2001 a Tribunalului Brașov și trimite

cauza acestei din urmă instanțe pentru judecarea apelului formulat de

reclamantul B.B.împotriva sentinței civile nr.599 din 17 ianuarie 2001 a

Judecătoriei Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2003.