ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1472/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 6920 din 19 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de reclamantul V.M. împotriva deciziei civile nr. 450 din 24 septembrie 2001 a Curții de Apel București, pe care a modificat-o în sensul admiterii apelului declarat de aceeași parte și, în consecință, a schimbat în tot sentința civilă nr. 164 din 13 februarie 2001 a Tribunalului București, în sensul admiterii acțiunii și a obligării pârâților, P.I. și Editura și Tipografia C. București, de a preda reclamantului câte 300 exemplare din fiecare dintre cele două lucruri ce fac obiectul convențiilor de editură.

În motivarea soluției, instanța supremă a reținut că instanțele au reținut greșit situația de fapt și probele administrate cauzei, care relevă natura relațiilor intervenite între părți. Astfel, reclamantul, în calitate de autor, și pârâtul P.I., în calitate de editor și patron al Editurii și Tipografiei C. București, au încheiat două contracte prin care pârâții s-au obligat, pe cheltuiala reclamantului, să tipărească și să difuzeze câte 1000 exemplare din lucrările comandate, obligație neîndeplinită. Împotriva deciziei date, a formulat contestație în anulare SC Editura și Galeriile de Artă C. SRL, criticile făcând referire la dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. l C. proc. civ., întrucât, pentru ziua când s-a judecat recursul, nu a fost legal citată, precum și la dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., în sensul că s-a admis un recurs care ar fi trebuit considerat nul. De asemenea, se apreciază că, prin hotărârea atacată, s-a produs o încălcare esențială a legii, acțiunea trebuind a fi respinsă ca inadmisibilă. Contestația în anulare este nefondată. Hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, care este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare. În speță, nu se poate reține nelegala citare, potrivit art. 317 pct. 1 C. proc. civ., din înscrisurile depuse la fond și apel, respectiv, contractul încheiat și corespondența purtată, rezultând denumirea societății pârâte cu sediul său.

Nu se poate imputa intimatului indicarea eronată a sediului și denumirii firmei din moment ce antetul contractului face referire la Tipografia și Editura C. Nu se pot reține nici celelalte motive, întrucât nu suntem în prezența unei erori materiale evidente și esențiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, susținerile contestatoarei făcând referire la greșeli de judecată și de interpretare a unor dispoziții legale ce nu pot fi analizate în cadrul acestei căi de atac. În consecință,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anularea deciziei nr. 6920 din 19 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, formulată de SC Editura Galeriile de Artă C. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2003.