ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3503/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 25 mai 1999, cu precizările aduse la 7 octombrie 1999, reclamanta E.V. SRL București a chemat în judecată pârâta, E.L. SRL București, solicitând recunoașterea dreptului exclusiv de a publica lucrarea „Dicționar de omonime” de autorii Gh.B. și N.F., constatarea încălcării dreptului, obligarea la plata prejudiciului de 80.000.000 lei, încetarea publicării și vânzării lucrării, retragerea exemplarelor din tipografii și librării, suspendarea difuzării, obligarea pârâtei la publicarea hotărârii pronunțate de instanță.

Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 4172 din 22 iunie 20900, a respins acțiunea ca neîntemeiată, fiind respinse și excepțiile invocate de pârâtă, privind lipsa calității procesuale active și a nulității contractului nr. 40 din 26 august 1997. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că, atât reclamanta, cât și pârâta au încheiat succesiv contracte de editare cu autorii dicționarului de omonime, respectiv, ediția a II-a cu reclamanta și ediția a V-a cu pârâta, contracte valabile, astfel că pretențiile la daune nu sunt justificate.

Apelul declarat de reclamantă, împotriva hotărârii de respingere a acțiunii, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția VI-a comercială, cu decizia nr. 1460 din 14 decembrie 2001. În pronunțarea acestei hotărâri, s-a reținut că, potrivit expertizei contabile efectuate în apel, a rezultat că, la data editării lucrării de către pârâtă, reclamanta mai avea în stoc 5.260 exemplare din cele tipărite în baza contractului nr. 40/1997, încheiat cu autorii. Că, prin contract s-a prevăzut în art. 2 alin. (2) ca autorii să nu încheie un alt contract înainte de epuizarea stocului, dar nerespectarea acestei condiții nu poate fi imputabilă pârâtei, ci autorilor. Instanța a reținut că pretențiile pentru daune sunt fără temei, dat fiind faptul că reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu imputabil pârâtei.

Împotriva deciziei menționate, reclamanta a declarat recurs, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și anume, pronunțarea hotărârii fără temei legal, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Recurenta susține culpa pârâtei în editarea lucrării, doar cu acordul prof. Gh.B., nu și al coautorului F.N. și fără a verifica dacă stocul din ediția anterioară a fost epuizat. În ce privește prejudiciul suferit, acesta rezultă din probele administrate, din existența stocului de 5.260 exemplare, iar conform expertizei, prejudiciul s-a creat prin editarea lucrării de către pârâtă, obținându-se un beneficiu de 63.090.520 lei, care i se cuvenea. Recursul este nefondat. Reclamanta își întemeiază toate capetele de cerere pe prevederile contractului nr. 40/1997, încheiat cu autorii Gh.B.

și F.N., privind editarea dicționarului de omonime, în 20.000 exemplare, ediția II. Acest contract, care naște drepturi și obligații numai între părțile contractante, nu este opozabil pârâtei, fiind un terț ce nu poate fi răspunzător de neepuizarea stocului deținut de reclamantă. Autorii „Dicționarului de omonime”, nu erau îngrădiți în a contracta editarea unei noi ediții, cu o altă editură, iar dacă reclamanta, în temeiul contractului invocat, s-a considerat prejudiciată, pretențiile sale puteau fi îndreptate numai împotriva autorilor. Ca urmare, atâta timp cât, potrivit contractului nr. 40/1997, nu-și avea temei o răspundere în daune a pârâtei, expertiza contabilă nu-și avea justificare.

Beneficiile obținute de pârâtă prin noua editare a lucrării, stabilite prin expertiză, fără temei au fost pretinse de reclamantă, care nu și-a sprijinit pretențiile în daune, în condițiile art. 1084 C. civ., existența unui prejudiciu, a culpei și a legăturii de cauzalitate dintre aceste două elemente. Ca urmare, hotărârile pronunțate în fond și apel fiind temeinice și legale, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC E.V. SRL București, împotriva deciziei nr. 1460 din 14 decembrie 2001 a Curții de Apel București, secția VI a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2003.