ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1833/2010

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin decizia 265A din 15 octombrie 2008,

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții R.A. și

R.A.M. împotriva sentinței civile nr. 164 din 1 aprilie 2008 a Tribunalului Cluj, prin care le-a fost respinsă plângerea formulată împotriva dispoziției nr. 149

din 24 ianuarie 2008 emisă de Primăria municipiului Dej.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând

preluarea abuzivă a imobilului pretins în prezenta procedură au solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei curții de apel, constatarea existenței

dreptului lor de proprietate asupra imobilului în litigiu, în raport și de

constatările jurisdicționale ale deciziei nr. 959 din 21 mai 1999 pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, cu consecința constatării nulității actelor de vânzare

având ca obiect acest bun pentru cauză ilicită și restituirea acestuia în natură.

Recursul nu a fost motivat în drept.

Referitor la calea de atac dedusă

judecății, se constată următoarele:

În drept, recursul este o cale

extraordinară de atac iar soarta sa depinde, în primul rând, de modul în care

sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul evocat în scris și numai

în măsura în care acesta a fost dezvoltat poate fi cercetat de instanță.

Obligația părții de a arăta care sunt

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. ce

constituie temeiul recursului, precum și dezvoltarea acestor motive, este

prevăzut de lege sub sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu

dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

În consecință, în măsura în care recursul

este nemotivat și atunci când aspectele invocate nu pot fi încadrate în vreunul

dintre motivele de recurs prevăzute de lege, calea de atac este lovită de

nulitate.

În speță, prin declarația de recurs,

reclamantul R.A. s-a rezumat să evoce punctual pretențiile solicitate în

etapele procesuale anterioare, fără însă a indica motivul de recurs pe care se

întemeiază cererea sa și nici a dezvolta criticile de nelegalitate pe care se

întemeiază cu privire la considerentele de drept reținute de instanța de apel în

justificarea soluției recurate, motiv pentru care acestea nu pot fi calificate

ca motive de recurs.

Așa fiind, constatând și că, în cauză, nu

sunt date motive de ordine publică, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

se va constata nulitatea căii de atac exercitate de reclamantul R.A. și

neînsușite de reclamanta R.A.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamanții R.A. si R.A.M. împotriva deciziei nr. 265 A din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie

2010.