ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2025/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1336 din 16 noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

admis cererea formulată de contestatoarea A.P.M. Cluj, în contradictoriu cu

intimatul Serviciul Român de Informații și pe cale de consecință: a anulat

decizia nr. 9920 din 14 mai 2004 emisă de Serviciul Român de Informații și a

dispus restituirea în natură către contestator a cotei de 29,7% din imobilul

reprezentând teren liber de construcții, situat în Cluj-Napoca înscris în C.F. 139325,

în respectarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că pe terenul în litigiu se află construcția

administrată de Ministerul de Interne, IPJ Cluj, iar reclamanta în calitate de

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii - în condițiile art. 3 din Legea

nr. 10/2001 va primi în natură cota de 29,7% din imobilul, reprezentând teren

liber de construcții situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 139325, în

condițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel

București prin decizia civilă nr. 341 din 15 mai 2007, a admis apelul declarat de Serviciul Român de Informații reprezentat prin UM 0198 - Oficiul

Juridic, împotriva sentinței civile nr. 1336 din 16 noiembrie 2005 pronunțată

de Tribunalul București, secția a III-a, în contradictoriu cu intimata contestatoarea

A.P.M. Cluj și pe cale de consecință: a schimbat sentința apelată în sensul că

a respins contestația ca nefondată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că intimata contestatoare nu a făcut dovada

calității de persoană juridică îndreptățită la măsuri reparatorii conform art. 3

și art. 22 din Legea nr. 10/2001, iar restituirea în natură a imobilului în

litigiu nu este posibilă deoarece este deținut de unitatea militară 0198 - Secția

Județeană de Informații Cluj, fiind afectat de utilități publice.

Împotriva deciziei

civile a declarat recurs A.P.M. Cluj, criticând-o ca fiind nelegală - invocând

art. 304 pct. 6, 7, 9 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1008

din 18 februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a

casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru a judeca

apelul.

Pentru a hotărî

astfel, Înalta Curte a reținut următoarele considerente:

Contestatoarea A.P.M.

Cluj a solicitat restituirea imobilului situat în municipiul Cluj-Napoca, care

a aparținut U.I. Cluj, în condițiile art. 21-22 din Legea nr. 10/2001

republicată.

Recurenta

contestatoare este continuatoarea în drepturi a U.I. Cluj, așa cum rezultă din

sentința civilă nr. 2283 din 5 martie 2004 pronunțată de Judecătoria

Cluj-Napoca - filele 76-77, dosar fond și este persoană juridică îndreptățită

la măsuri reparatorii în condițiile art. 3 și art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Cum instanța de

recurs nu poate hotărî asupra fondului pricinii, cauza se va trimite pentru

soluționarea apelului la instanța de apel, pentru administrarea de probe,

urmând ca instanța de trimitere să ordone și efectuarea unei expertize tehnice-judiciare

care să aibă ca obiectiv: dispunerea în teritoriu a terenului, configurația

proprie, semne exterioare, afectarea terenului în cauză de utilități publice

etc.

Prin încheierea de

ședință de la 14 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a IV a civilă, dosarul a fot trimis la Curtea de Apel Cluj pentru efectuarea expertizelor topografice și de construcții prin comisie rogatorie.

Prin încheierea nr. 33

A din 17 februarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale pentru familie și minori, ca urmare a depunerii la dosar a

rapoartelor de expertiză tehnică s-a constatat efectuată comisia rogatorie iar

cauza a fost trimisă pentru continuarea judecății.

La termenul din data

de 11 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, față de lipsa

nejustificată a părților a dispus suspendarea judecării apelului formulat de

Serviciul Român de informații - UM 0198 împotriva sentinței civile nr. 1336 din

16 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a III a civilă.

Împotriva acestei

încheieri de judecată, reclamanta A.P.M. Cluj a declarat în termen recurs prin

care a solicitat judecata cauzei în lipsă dar pe care nu la motivat.

Recursul este nul, în

considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

A motiva recursul

înseamnă, pe de o parte, indicarea unuia din cazurile reglementate de art. 304 C.

proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia să se circumscrie unor

critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs

invocat.

Conform art. 303 C.

proc. civ. recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul

termenului de recurs, iar art. 306 alin. (1) din același cod prevede că

recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția

cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

În consecință, în

măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în

cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, recurenta a

formulat doar declarația de recurs fără a indica vreun motiv care să permită

identificarea unei critici susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de

modificare ori de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora

se poate exercita controlul judiciar în recurs.

Pentru aceste

considerentele și constatând și că în speță nu sunt incidente motive de ordine

publică, Înalta Curte urmează a constata, în conformitate cu art. 306 alin. (1)

C. proc. civ., că recursul dedus judecății este lovit de nulitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamanta A.P.M. Cluj împotriva încheierii de ședință din 11 mai

2010 pronunțată în dosarul nr. 1911/2/2008 al Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 4 martie 2011.