ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 218/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58/P din 29 aprilie 2009 a Curții

de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a

respins plângerea formulată de petentul S.B. împotriva ordonanței procurorului

din data de 27 noiembrie 2008 în dosarul 16/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Constanta ca nefondată.

Petentul S.B. încarcerat în Penitenciarul de

Maximă Siguranță Poarta Albă, în curs de judecare pentru infracțiunea de omor

deosebit de grav prev. de art. 174 - 176 lit. b) C. pen., a solicitat efectuarea

de cercetări față numiții D.D.L., subcomisar la secția 5 politie Constanța

C.A., - subcomisar la Politia Municipiului Mangalia pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen., art. 259 alin. (2) C. pen. art. 164

C. pen. și art. 246 C. pen., și C.A. - subcomisar Politia Municipiului Mangalia

pentru săvârșirea acelorași infracțiuni.

Totodată a mai solicitat efectuarea de

cercetări fată de N.Ș., N.M., M.N., pentru săvârșirea in fracțiunii prev. de

259 alin. (2) C. pen., iar pentru E.I. și E.L. pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 260 C. pen.

Petentul a arătat că subcomisarul C.A. a

comis o infracțiune de fals intelectual când a încheiat procesul verbal din

data de 15 noiembrie 200 consemnând în mod nereal că din apartamentul

victimelor I.A. și L., în prezența martorilor M.N. și N.M. a ridicat mai multe

obiecte de vestimentație aparținând victimelor, procesul verbal fiind semnat de

cei doi martori fără ca aceștia să fie prezenți la ridicarea obiectelor.

S-a mai susținut că lucrătorul de poliție

C.A. a săvârșit fapta prev. de art. 259 alin. (2) C. pen., deoarece ridicând un

pulover de la martorul A.A. nu a consemnat acest aspect într-un proces verbal

deși ulterior puloverul a fost supus unei expertize criminalistice; de asemenea

lucrătorul poliție ar fi ridicat mai multe obiecte de la familia E., care nu au

fost consemnate în niciun document, C.A. informându-1 pe inculpatul N.Ș. despre

mersul anchetei pentru ca aceasta să-și facă apărarea.

În ceea ce-1 privește pe subcomisarul D.D.L.,

petentul susține că acesta cu prilejul efectuării unei percheziții la data de

10 decembrie 2004, apartamentul petentului, în mod nereal ar fi constatat că în

apartament se aflau mai multe documente, inclusiv pașapoarte ale unor persoane,

pe care în realitate lucrătorul de poliție le-ar fi dus în apartament pentru a

demonstra că aceste documente s-ar fi găsit in locuință, anterior percheziției.

Se mai arată că, acest gen de inducere în

eroare ar fi fost caracteristica procurorului care a instrumentat ancheta.

Petentul învederează că subcomisarul D.D.L.

nu ar fi întocmit proces verbal de ridicare a unor telefoane de la familia E.,

care ar fi fost găsite apoi la petent întrucât lucrătorul de poliție ar fi

predat aceste telefoane lui N.Ș., care ulterior le-a dat petentului unde au

fost găsite.

Se impută intimatului D.D.L. că nu ar fi

consemnat în întregime aspectele constatate la fața locului în procesul verbal

încheiat cu acel prilej.

Petentul a arătat că subcomisarul D.D.L. ar

fi pus în dosarul cauzei o autorizație provizorie de circulație falsă, pentru

a-1 incrimina.

Prin ordonanța din 27 noiembrie 2008 dată în

dosarul nr. 16/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

subcomisarul D.D.L. și subcomisarul C.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.

de art. 289 C. pen., art. 259 alin. (2) C. pen., art. 264 C. pen., art. 246 C.

pen. Totodată s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei față de numiții N.Ș.,

N.M. si M.N. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 259 alin. (2) C.

pen., iar pentru E.I. și E.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.

260 C. pen. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, pentru a

se efectua acte premergătoare începerii urmăririi penale de către unitatea de

parchet competentă.

Î

n temeiul art. 278 C. proc. pen., petentul a

formulat plângere împotriva acestei ordonanțe soluționată de către Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța iar prin rezoluția

din 19 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 11/11/2/2009, a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Nemulțumit de soluția pronunțată de Parchet,

petentul s-a adresat instanței prin plângerea care formează obiectul cauzei,

respinsă ca nefondată.

Î

n continuare a inițiat calea de atac a

recursului de față arătându-se nemulțumit de soluția propusă, cu reiterarea

acelorași doleanțe.

Din verificarea ordonanței procurorului din

27 noiembrie 2008 dată în dosarul nr. 16/PO/2008 și a rezoluției Procurorului

General care a confirmat ordonanța, precum și a întregului material probator

existent la dosar, instanța de control judiciar constată că recursul formulat

de petent este nefondat.

Din actele premergătoare a rezultat că, prin

rechizitoriul nr. 16611P/2004 din 6 iunie 2005, inculpații S.B. și N.Ș. au fost

trimiși in judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav,

tâlhărie și furt calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. a) și c) C.

pen. și art. 176 lit. a), b) și d) C. pen., art. 211 alin. (2

1

) lit.

a), și c) C. pen. si art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.

toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. pentru primul și prev. de art. 174 rap.

la art. 175 lit. a) C. pen. și art. 176 lit. a), b) și d) C. pen., art. 211

alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen. și art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1)

lit. a) C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. pentru al doilea.

Î

n fapt s-a reținut că la data de 29

septembrie 2004, N.Ș. și S.B. prin acțiuni conjugate i-au ucis în scop de jaf

pe I.A. și I.L., fiica acestora A.V. de 8 ani, după care au îngropat cele trei

cadavre, legate de mâini și picioare, primele două în liziera de pe marginea DN

39, lângă comuna 23 August, iar ultimul in pădurea Valul lui Traian.

La aceeași dată, inculpații au sustras din

locuința familiei I. din Mangalia, mai multe bunuri, valori, pașapoartele și

certificatele de căsătorie ale celor doi soți, certificatele de naștere ale

tuturor victimelor, cartea de identitate pe numele I.A., permisul de conducere

pe numele I.L., actele de proprietate ale apartamentului și autoturismului

marca Opel Astra Caravan, două telefoane mobile marca LG, obiecte de

îmbrăcăminte și geamantane, iar în iunie 2004 au sustras din locuința părții

vătămate A.S. cu concursul fiicei acesteia, sumele de 4600 dolari, 100 Euro,

34.000.000 lei vechi și multe bijuterii.

N.Ș. a mai contrafăcut adeverințe de

component al Clubului Sportiv ITC pe care a aplicat o ștampilă corespunzătoare

cu cea a Regiei Autonome de Transport in Comun Constanța.

Î

n baza dispozițiilor primite de la șefii

ierarhici, subcomisarul C.A. a făcut parte din echipa completă de cercetare a

faptelor penale săvârșite de inculpații N.Ș. si S.B. sub coordonarea

procurorului S.Z. desfășurând mai multe activități de cercetare specifice, fără

a participa la activitatea de cercetare la fața locului.

La data de 15

noiembrie 2004, C.A. în prezența martorilor asistenți M.N. și N.M. a ridicat

mai multe obiecte aparținând victimelor, procesul verbal fiind semnat de către

cei doi martori, care ulterior au relatat că nu ar fi fost prezenți la momentul

ridicării acelor obiecte. Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea

dispozițiilor legale în vigoare, privitoare la conținut și mențiunile cuprinse,

neexistând niciun fel de indiciu că lucrătorul de poliție a încercat să

consemneze altă situație de fapt decât cea constatată.

În ceea ce privește

ridicarea unui pulover de la martorul A.A., s-a constatat că acest obiect a

fost fotografiat, ambalat într-un plic de hârtie împreună cu procesul verbal de

ridicare.

Împrejurarea că în

cursul cercetării judecătorești martorul A.A. când i s-au prezentat

fotografiile judiciare ale acestui pulover ar fi susținut că din fotografia

prezentată rezultă că nu ar fi puloverul ridicat de la el, nu este relevantă,

având un caracter relativ, câtă vreme martorul este o persoană în vârstă, cu

deficiențe grave de vedere care în mod obiectiv nu ar fi putut identifica un

obiect pe care 1-a predat cu mult timp în urmă doar după fotografii. Din

cercetarea efectuată nu a rezultat că lucrătorul de politie C.A. ar mai fi

ridicat obiecte de la familia E. și rudele acestora care nu ar fi fost

consemnate în niciun document. Necunoscându-i pe inculpatul N.Ș., familia

acestuia și familia E. înainte de începerea anchetei, acesta a purtat discuții

cu inculpatul N.Ș. înregistrate autorizat în scopul supravegherii și în

interesul strict al anchetei, fără a depăși atribuțiile sale de lucrător de

poliție.

Din probe rezultă că

lucrătorul de poliție nu a participat la descoperirea, transportul,

necropsierea cadavrelor victimelor, astfel că în mod obiectiv nu ar fi putut să

producă urme asupra cadavrelor.

În ceea ce privește

percheziția efectuată la data de 10 decembrie 2004 la apartamentul petentului a

rezultat că acest act de urmărire s-a efectuat cu respectarea normelor

procesual penale, sub coordonarea unui procuror din cadrul D.I.I.C.O.T.

Constanța în prezența unor martori asistenți, consemnându-se mod real poziția

inculpatului S.B. în legătură cu percheziția. Cu acest prilej s-a constatat că

documentele ridicate se găseau în apartamentul inculpatului în mod obiectiv și

real, acestea fiind descoperite într-o noptieră din apartament, împrejurare

confirmată și cu prilejul audierii mai multor lucrători de poliție,

participanți la această activitate.

În ceea ce privește

telefoanele mobile ale dispăruților, ulterior s-a observat că acestea au fost

identificate, localizate fizic și recuperate pe parcursul cercetărilor, cu

respectarea dispozițiilor legale referitoare la activitatea de cercetare,

demonstrându-se științific că aparatele telefonice au fost în posesia

petentului la scurt timp după dispariția și uciderea celor trei victime.

Ridicarea mai multor

obiecte din apartamentul dispăruților și ulterior victimelor infracțiunii de

omor deosebit de grav s-a efectuat cu respectarea normelor legale, fiind întocmite

documente justificative.

Ridicarea celor două

rachete de tenis de câmp de la martora S.C. s-a făcut în prezența acesteia,

încheindu-se proces-verbal, iar în ceea ce privește autorizația provizorie de

circulație a autoturismului victimelor a rezultat că nu este reală afirmația

petentului în sensul că ar fi fost atașată la dosar in mod intenționat de către

cei doi intimați, pentru a-l defavoriza pe petent.

Nereală s-a constatat

a fi și afirmația privitoare la lovirea cadavrului cu cuțitul de către cei doi

lucrători de poliție pentru a induce în mod eronat implicarea lui S.B. în

infracțiunea de omor, neexistând o dată sau o informație că loviturile de cuțit

de pe cadavru au fost produse post-mortem, probele științifice confirmând

natura, numărul, timpul producerii leziunilor.

Mai mult, aspect de

ordin procesual esențial, cu prilejul judecării cauzei de către Tribunalul

Constanța și Curtea de Apel Constanța, în cursul procesului penal s-a constatat

că toate mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei au fost legal

administrate, nu sunt contradictorii, se coroborează între ele și susțin

săvârșirea faptei deduse judecății. Probele în apărare precum și cele dispuse

din oficiu în cursul cercetării judecătorești nu relevă elemente noi ori

împrejurări în favoarea inculpați lor și nu au modificat starea de fapt

reținută. Față de aceste considerente, Tribunalul Constanța a dispus aplicarea

unei pedepse rezultante cu detențiunea pe viață față de S.B., precum și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 10 ani, soluția confirmată de Curtea

de Apel Constanța.

În aceste condiții,

și I.C.C.J. constată că, lucrătorii de politie D.D.L. și C.A. și-au exercitat

atribuțiunile de serviciu cu prilejul cercetării penale față de S.B. în mod

legal și corect, nu au cu încălcat dispozițiile legale în materie, nerezultând

împrejurări care să se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunilor

reclamate.

Pentru toate aceste

considerente se constată că, ordonanța procurorului atacată este legală și

temeinică, fiind menținută cu deplin temei de către instanța de judecată.

Așa fiind, pe

considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul de față

urmează a fi respins ca nefondat.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul S.B. împotriva sentinței penale nr. 58/P din 29

aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2010.