ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1128/2010

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 167/P din 30 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul E.C. împotriva Rezoluției din 30 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și a Rezoluției din 3 noiembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Au fost menținute rezoluțiile atacate. Petentul a fost obligat să plătească 100 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a hotărât următoarele: În luna iunie 2009, petentul E.C.

s-a adresat cu o plângere Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Generală Anticorupție, trimisă ulterior spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin care a solicitat cercetarea numiților M.F. - subcomisar de poliție în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța și P.D. - comisar-șef în cadrul Poliției Municipiului Constanța, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. Se susține că aceste fapte au fost săvârșite cu ocazia cercetării penale efectuate în Dosarul nr. 623/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța.

Prin Rezoluția din data de 30 septembrie 2009, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții M.F. și P.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. Împotriva acestei soluții, în termen legal, petentul a formulat plângere în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., soluționată prin Rezoluția din 3 noiembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, respinsă ca neîntemeiată. Nemulțumit de cele două rezoluții pronunțate în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, petentul, în baza art. 278 1 C. proc.

pen., s-a adresat instanței cu plângerea care face obiectul analizei de față. Verificând rezoluțiile atacate, actele premergătoare efectuate, instanța a constatat că subcomisarul de poliție M.F. și comisarul-șef P.D. au efectuat acte de cercetare penală în Dosarul nr. 623/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, în care s-a dispus începerea urmăririi penale față de petent, care urmare a plângerii formulată de acesta în anul 2005 împotriva numitei S.D., care în perioada respectivă îndeplinea funcția de președinte al SCM „M.S.” Constanța, petentul ocupând funcția de șef de atelier în aceiași societate meșteșugărească până la 1 septembrie 2003. Inițial, plângerea formulată a făcut obiectul Dosarului penal NR. 623/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța.

Ca urmare a verificărilor și actelor premergătoare administrate la data de 12 aprilie 2005, prin procesul-verbal încheiat de inspectorul de poliție judiciară M.F., ofițer la Inspectoratul Județean de Poliție Constanța, s-a început urmărirea penală față de: - S.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, fals în înscrisuri sub semnătură privată și complicitate la delapidare, prev. de art. 248 C. pen., art. 290 C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 215 1 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de președinte al SCM „M.S.” Constanța, nu a întocmit facturi pentru lucrările efectuate și nu a înregistrat veniturile obținute conform atribuțiunilor de serviciu, deși avea cunoștință despre asemenea lucrări, întocmind în fals o calculație de preț pentru o lucrare efectuată de A.F.

O., înregistrând suma de 430.000 ROL, deși, în realitate s-a încasat suma de 3.500.000 ROL; - E.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 215 1 alin. (1) C. pen. și art. 290 C. pen., întrucât în calitate de șef de atelier și gestionar la SCM „M.S.” Constanța, în cursul anului 2003, și-a însușit suma de 7.570.000 ROL, încasată de la beneficiar și nepredată societății. De asemenea, a semnat o calculație de preț pentru lucrarea efectuată de A.F. O. După confirmarea rezoluției de către procuror, dosarul a fost înaintat Inspectoratului de Poliție Constanța - Serviciul Cercetări Penale, fiind repartizat ofițerului P.D., care a efectuat actele de cercetare penală ce se impuneau.

În anul 2006, după promovarea acestuia în funcție, dosarul a fost preluat de comisarul N.G., fiind soluționat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța prin Ordonanța din 19 martie 2008, prin care s-a dispus: 1. față de învinuita S.D., scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiindu-i aplicată o amendă în cuantum de 1.000 RON; - scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 215 1 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu există; - neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 C. pen., art. 215 1 alin. (1) C. pen.

și Legea nr. 87/1994, întrucât faptele nu există; 2. față de învinuitul E.C. - scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 1 alin. (1) și art. 290 C. pen., întrucât faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii - latura subiectivă - intenția; 3. față de numitul T.Ș. - neînceperea urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215, art. 215 1 , art. 246, art. 290 C. pen. și Legea nr. 87/1994, întrucât faptele nu există. Atât S.D., cât și E.C. au formulat plângeri împotriva soluției pronunțate. Prin Sentința penală nr. 1000 din data 25 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul penal nr. 10781/212/2008 s-au respins plângerile formulate și s-au menținut soluțiile din ordonanța atacată.

Recursul formulat de petenți a fost respins prin Decizia penală nr. 1044 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța. Plângerea petentului este neîntemeiată întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat că cei doi lucrători de poliție și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu ocazia efectuării cercetărilor penale în Dosarul nr. 623/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, preluat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și înregistrat la nr. 728/P/2006. Este real că, pe parcursul cercetărilor penale, în vederea aflării adevărului, organul de cercetare penală este obligat să strângă probe atât în favoarea, cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului, însă admiterea unor probe în favoarea învinuitului nu poate conduce la concluzia de săvârșire a infracțiunii de favorizare a infractorului de către organele de cercetare penală.

Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că în cauză nu există elemente care să atragă răspunderea penală a celor doi intimați. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petentul E.C. fără a-l motiva și, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a-l susține oral. Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul formulat nu este fondat. Înalta Curte constată că soluția de neurmărire penală dată de parchet față de intimați, soluție menținută și de prima instanță, este legală și temeinică întrucât, după cum s-a menționat, pe larg, în hotărârea atacată, deoarece din actele premergătoare efectuate nu a rezultat niciun element care să conducă la concluzia că actele îndeplinite de către ofițerii de poliție reclamați au fost efectuate, prin încălcarea legii, în detrimentul petentului.

Împrejurarea că petentul este nemulțumit de soluțiile adoptate în cauzele în care a fost parte nu poate conduce la concluzia existenței infracțiunilor reclamate, în condițiile în care persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție în temeiul legii, fiind obligate să-și îndeplinească atribuțiile care le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunțarea unor soluții pe care le apreciază legale și temeinice în raport cu probele administrate, soluții care pot fi verificate și desființate, eventual, prin intermediul căilor legale de atac, căi de atac care nu pot fi îndreptate direct împotriva organelor judiciare, ci împotriva actelor emise de aceștia.

E drept că petentul a exercitat căile de atac împotriva soluțiilor pronunțate de intimați, însă după epuizarea acestora, a formulat plângere penală, pe care Înalta Curte o apreciază ca fiind o cale de atac paralelă, întrucât dacă s-ar admite că împotriva persoanelor care au pronunțat soluțiile se pot face plângeri penale, în absența unor elemente care să contureze o eventuală activitate infracțională (cum este și cazul în speță), ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil. În consecință, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimații și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petiționarul E.C. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul E.C. împotriva Sentinței penale nr. 167/P din 30 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul-petent la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 23 martie 2010.