ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2225/2010

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Reclamantul Consiliul Local al Comunei Dor Mărunt, a chemat în

judecată pe pârâta SC E.E. SA și a solicitat anularea facturii de

energie electrică și obligarea pârâtei la recalcularea consumului la

punctul de iluminat Dor Mărunt Gară, în perioada 20 noiembrie 2007 –

9 februarie 2008.

Judecătoria Lehliu Gară, prin sentința

civilă nr. 981 din 6 noiembrie 2008, a admis excepția

necompetenței materiale a instanței și a declinat

competența de soluționare în favoarea Tribunalului

Călărași, constatând că litigiul are caracter comercial.

Prin sentința civilă nr. 19 din 14 ianuarie

2009, Tribunalul Călărași a respins acțiunea ca prematur

introdusă, reținând că litigiul are natură comercială

iar obiectul acțiunii este evaluabil în bani, însă reclamanta a

introdus acțiunea fără încercarea de conciliere prealabilă,

prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.

Curtea de Apel București, prin decizia

comercială nr. 366 din 27 septembrie 2009, a respins ca nefundat apelul.

Instanța a reținut că litigiul are

caracter comercial, conferit de statutul societății intimate care nu

este o autoritate publică, iar cauza a fost soluționată de

tribunal respectând competența funcțională a acestuia, așa încât

neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe nu poate fi

acoperită.

Împotriva deciziei astfel pronunțate,

reclamantul a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recurenta a susținut că, litigiul are

caracter administrativ întrucât este întemeiat pe art. 8 din Legea serviciului

de iluminat public 230/2006 în raport de care este incidența Legii nr. 554/2004,

iar instanța de apel nu s-a pronunțat pe această excepție

și nu și-a verificat competența.

Mai susține recurenta că procedura

prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. a fost

îndeplinită, intimata pârâtă comunicând clar refuzul de a

soluționa pe cale amiabilă litigiul.

Recursul este fondat și va fi admis pentru

considerentele ce se vor expune:

Interpretarea dispozițiilor art. 7201 C. proc.

civ., ca o condiție a accesului la justiție, are în vedere scopul instituirii

procedurii concilierii, acela de a evita desfășurarea unui proces

judiciar.

Faptul că, începând cu 14 martie 2008 până

la 1 august 2008 între părți s-a purtat o corespondență

care viza soluționarea amiabilă a litigiului legat de emiterea facturii

din 26 februarie 2008, iar răspunsul ferm al pârâtei – prin adresa din 22

iulie 2008 – a fost de a fi plătită factura, înlătură orice

dubiu că părțile nu ar fi încercat pe cale amiabilă să

soluționeze diferendul lor.

Nu se poate susține că reclamantul nu a

comunicat pretențiile sale pârâtei, cât timp prin 10 adrese părțile

și-au comunicat punctele de vedere fără a ajunge la

înțelegere.

Formalismul cerut de art. 7201 C. proc. civ. nu

împiedică părțile să-și manifeste disponibilitatea de

conciliere în negocieri mai active pe termene mai lungi decât cele determinate

de textul de lege citat, dar în același scop: de a încerca

soluționarea amiabilă a conflictului.

În privința competenței materiale a

instanței comerciale, în mod judicios instanțele de fond au constatat

că raportul juridic litigios s-a născut în derularea contractului de

furnizare de energie electrică care nu implică din partea niciunui

cocontractant exercițiul puterii de stat.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va

admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 366 din 29 septembrie 2009, va

casa decizia atacată pe care o va modifica în sensul că va

desființa sentința nr. 19 din 14 ianuarie 2009 a Tribunalului

Călărași și va trimite cauza spre soluționare pe fond

tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul

Local Dor Mărunt împotriva deciziei nr. 366 din 29 septembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Casează decizia recurată și în

consecință admite apelul declarat de reclamant împotriva

sentinței nr. 19 din 14 ianuarie 2009 a Tribunalului

Călărași, pe care o desființează și dispune

trimiterea cauzei pentru soluționare pe fond, în primă

instanță, Tribunalului Călărași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 iunie 2010.