ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2211/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2211/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 8
iunie 2002 la Tribunalul Dolj, reclamanta SC E.O. SA, sucursala Craiova, a
chemat în judecată pe pârâta A.N.R.E., pentru ca prin hotărâre judecătorească,
să se dispună anularea deciziei nr. 360 din 10 mai 2002, emisă de pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 2362 din 9
septembrie 2002, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios
administrativ, și-a declinat competența judecării cauzei în favoarea Curții de
Apel București.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că decizia emisă de pârâtă este nelegală, întrucât art. 8 și 15 din
Contractul de furnizare a energiei electrice nu sunt clauze negociabile.
Decizia a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 22 alin.
(1) din O.U.G. nr. 63/1998 și ale art. 4 lit. a) din decizia nr. 22/2000 a
A.N.R.E; astfel, a fost încălcată procedura de soluționare a neînțelegerilor
apărute la încheierea contractelor în sectorul energiei electrice și termice,
aprobată prin decizia nr. 22/2000. A mai arătat reclamanta că este o societate
de interes național și că nu este supusă regimului juridic reglementat de Legea
nr. 326/2001, dispozițiile acestui act normativ fiind aplicabile doar
unităților al căror scop este furnizarea energiei electrice necesară
iluminatului public. Legea nr. 326/2001, privind serviciile publice de
gospodărie comunală, nu se aplică și contractelor de furnizare a energiei
electrice. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 29/1990 și
Decizia nr. 22/2000 a A.N.R.E.
Curtea de Apel București, secția de
contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1225 din 17 decembrie 2002,
a respins acțiunea formulată de reclamanta SC E.O. SA, sucursala Craiova, în
contradictoriu cu pârâta A.N.R.E.
În motivarea soluției s-a reținut că
reclamanta nu a făcut dovada că i-a fost vătămat un drept recunoscut de lege,
potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990.
S-a reținut, de asemenea, că sunt
întrunite caracteristicile serviciului de gospodărie comunală, ca serviciu de
utilitate publică, chiar dacă reclamanta se află sub autoritatea consiliului
local, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 326/2001, iar nu ale deciziei nr.
22/2000 emisă de A.N.R.E., deoarece Legea nr. 326/2001 are forță juridică
superioară deciziei A.N.R.E.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs în termen, reclamanta SC E.O. SA, sucursala Craiova,
criticând-o pentru netemeinicie, susținând, în esență, că pentru clauzele
referitoare la modul de plată, termenul de scadență și valoarea penalităților
nu se aplică art. 25 din Legea nr. 326/2001, a serviciilor publice de
gospodărie comunală, cu modificările ulterioare și că sfera de aplicabilitate
în prezent a Legii nr. 326/2001, este pentru serviciile de gospodărie comunală,
iar nu penru energia electrică.
Examinând sentința atacată în raport
cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile
legale incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat, pentru
considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Decizia nr. 360 din 10 mai 2002 a
fost emisă de A.N.R.E. în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv cu
prevederile Legii nr. 326/2001, a serviciilor publice de gospodărie comunală,
cu modificările ulterioare.
Se reține că reclamantei îi sunt
aplicabile dispozițiile Legii nr. 326/2001, întrucât alimentarea cu energie
electrică se desfășoară sub autoritatea administrației publice locale.
Împrejurarea că reclamanta nu se află sub autoritatea administrației locale, nu
are relevanță, întrucât alimentarea cu energie electrică este un serviciu de
utilitate publică și întrunește caracteristicile serviciului de gospodărie
comunală.
În cauză nu sunt aplicabile
prevederile O.U.G. nr. 197/2002, aceasta neavând efect retroactiv. Decizia nr.
360/2002, a cărei anulare s-a solicitat, a fost emisă de pârâtă la data de 16
mai 2002, iar O.U.G. nr. 197/2002 după cum chiar recurenta menționează în
motivele de recurs, a fost publicată în Monitorul Oficial.
Așa fiind, recursul declarat de
reclamantă nu este fondat și urmează a fi respins ca atare, instanța făcând o
apreciere corectă a probelor administrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC
E.O. SA, sucursala Craiova, împotriva sentinței civile nr. 1225 din 17
decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,
ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 5 iunie 2003.