ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1768/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 iulie 2002, reclamanta SC E. SA – S.D.F.E.E. Pitești a solicitat în contradictoriu cu A.N.R.E., anularea deciziei nr. 362 din 16 mai 2002, prin care au fost soluționate neînțelegerile întocmite la încheierea contractelor de furnizare a energiei electrice între SC E.O. SA și SC T. 2000 SA Pitești. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că decizia atacată contravine reglementărilor în materie, în speță nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 326/2001, a serviciilor publice de gospodărire comunală, art. 25, întrucât astfel, în mod justificat se modifică prevederile contractuale.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1004 din 28 octombrie 2002, a respins acțiunea, ca nefondată. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta SC E. SA - F.D.F.E.E. Oltenia Craiova, sucursala Pitești, susținând nelegalitatea acesteia, determinată de aplicarea greșită de către instanță a prevederilor Legii nr. 326/2001, întrucât SC E. SA, cu filialele și sucursalele sale, nu se află sub autoritatea administrației publice locale, fiind sub autoritatea Ministerului Industriei, iar activitatea de distribuire și furnizare a energiei electrice este de interes național și nu este prevăzută în Legea nr. 326/2001.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată, recuenta-reclamantă a contestat faptul că pentru clauzele referitoare la modul de plată, termenul de ședință și valoarea penalităților se aplică prevederile art. 25 din Legea nr. 326/2001, a serviciilor publice de gospodărire comunală, cu modificările ulterioare. Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 25 din Legea nr. 326/2001, a serviciilor publice de gospodărire comunală în ceea ce privește modul de facturare, termenul de plată și cuantumul penalităților de întârziere. Nu se poate susține că acest act normativ se aplică retroactiv, cât timp, potrivit contractului-cadru de furnizare a energiei electrice, aprobat prin decizia A.N.R.E.

nr. 57/1999, contractul încheiat între furnizor și consumator intră în vigoare, în caz de divergențe, numai după soluționarea definitivă a neînțelegerilor, în cauză aceasta având loc prin decizia contestată. Nu este fondată nici critica privind greșita interpretare a statutului juridic al furnizorului, reclamanta pretinzând că nefiind în subordinea unei autorități administrative locale, nu i se pot aplica prevederile Legii serviciilor publice de gospodărire comunală. Art. 25 din Legea nr. 326/2001, care instituie modalitățile de plată, termenul de achitare a facturilor și cuantumul penalităților de întârziere, este aplicabil tuturor consumatorilor, respectiv persoanelor fizice și juridice, beneficiare ale serviciilor de gospodărire comunală, precum și persoanelor juridice, consumatoare de energie electrică.

Așadar, legea nu distinge în raport cu statutul juridic al furnizorului, dacă este sau nu subordonat autorității administrative locale, prevederile art. 25 aplicându-se tuturor consumatorilor de energie electrică. Având în vedere cele mai sus arătate, recursul declarat de reclamantă se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC E. SA – F.D.F.E.E. Oltenia – S.D.F.E.E. Pitești, împotriva sentinței civile nr. 1004 din 28 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2003.