ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1660/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 8 iulie 2002 SC Electrica SA, filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei

Electrice Oltenia Craiova - sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei

Electrice Pitești a solicitat, în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990, anularea

deciziei nr. 367 din 16 mai 2002 emisă de Autoritatea Națională de Reglementare

în domeniul Energiei, cu privire la concilierea obiecțiunilor precontractuale

apărute la încheierea contractului de furnizare energie electrică nr. 199409/10

noiembrie 2000 cu SC Apă Canal 2000 SA Pitești.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că obiectul neînțelegerilor precontractuale supuse concilierii îl

constituie art. 14 din contractul de furnizare a energiei electrice de la data

intrării în vigoare a Legii nr. 326/2001 până la data de 14 mai 2002 dată la

care a intrat în vigoare Ordinul nr. 12/2002 al Autorității Naționale de

Reglementare în domeniul Energiei; că pârâta, prin decizia atacată a modificat

clauza penală, deși până la intrarea în vigoare a Ordinului nr. 12/2002 al

Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei privind modificarea

penalităților prevăzute în contractele cadru de furnizare a energiei electrice

și termice consumatorilor captivi, trebuiau respectate prevederile contractuale

cu clauza penală în conformitate cu decizia nr. 57/1999 a Autorității Naționale

de Reglementare în domeniul Energiei și O.U.G.nr. 29/1998.

De asemenea, reclamanta a mai

susținut și că Legea nr. 326/2001 cu modificările ulterioare nu își găsește

aplicabilitatea pentru SC Electrica SA, astfel cum rezultă în principal din

modificările aduse Legii nr. 326/2001 prin O.U.G. nr. 9/2002.

Un alt motiv de nelegalitate a

deciziei atacate îl constituie în opinia reclamantei și faptul că, la data de 9

mai 2002, cu ocazia efectuării concilierii, nu s-a întocmit proces-verbal

conform art. 20 alin. (5) și (6) din decizia nr. 22/2000 a Autorității

Naționale de Reglementare în domeniul Energiei în care să se menționeze punctul

de vedere al fiecărei părți, act care trebuia să stea la baza emiterii

deciziei.

În plus, reclamanta a precizat și

faptul că prin menținerea deciziei atacate este prejudiciată, întrucât

facturile de majorări emise conform clauzelor contractuale sunt refuzate la

plată de consumatori, făcând imposibilă recuperarea lor în condițiile în care

decizia respectivă nu se anulează.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1031 din 31 octombrie 2002 a

respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, reținând, în esență, că nu sunt

îndeplinite condițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990. Aceasta întrucât, pe de o

parte, după intrarea în vigoare a Legii nr. 326/2001 nu mai sunt aplicabile

dispozițiile deciziei nr. 57/1999, fiind aplicabile dispozițiile art. 25 din

lege. Pe de altă, instanța de fond a reținut și că procesul verbal în care să

se menționeze punctele de vedere ale fiecărei părți nu constituie o condiție a

legalității deciziei contestate, având în vedere și că ambele părți au depus

cererea de conciliere conform proceselor verbale anexate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, SC Electrica SA, filiala de Distribuție și

Furnizare a Energiei Electrice Oltenia Craiova - sucursala de Distribuție și

Furnizare a Energiei Electrice Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și invocând art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Printr-un prim motiv de recurs

societatea recurentă susține că sentința atacată este lipsită de temei legal,

fiind dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 326/2001 și fără a se avea în

vedere că prin art. 2 din această lege, astfel cum a fost modificat prin

O.U.G.nr. 9/2002 se definește sfera serviciilor publice de gospodărie comunală,

printre care, însă, nu se regăsește activitatea de distribuție și furnizare a

energiei electrice, iar iluminatul public care este un serviciu public de

gospodărie comunală nu se confundă cu activitatea de furnizare a energiei

electrice. Prin urmare, conchide recurenta, pornind de la considerentul greșit

că reclamanta desfășoară un serviciu de gospodărie comunală instanța de fond a

aplicat greșit dispozițiile art. 25 din Legea nr. 326/2001 când a reținut că

aceste prevederi modifică de drept contractul de furnizare energie electrică.

Printr-o altă critică a sentinței

atacate recurenta-reclamantă susține că instanța de fond a reținut greșit că

prevederile art. 25 din Legea nr. 326/2001 modifică de drept contractul de

furnizare a energiei electrice încheiat cu SC Apă Canal 2000 pe motiv că legea

are forță juridică superioară față de Decizia nr. 57/1999 a Autorității

Naționale de Reglementare în domeniul Energiei, fără să aibă însă în vedere

principiul libertății contractuale prevăzut de C. com. și de C. civ. și lipsa

unei decizii a Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei de

modificare a contractului cadru, (contrar deciziei Autorității Naționale de

Reglementare în domeniul Energiei nr. 318/29 septembrie 2002 și a O.U.G.nr.

29/1998).

Totodată, recurenta-reclamantă arată

și faptul că ulterior deciziei atacate, Autoritatea Națională de Reglementare

în domeniul Energiei a emis Decizia nr. 12/22 aprilie 2002 și Decizia nr. 22/21

august 2002 prin care modifică contractul cadru de furnizare a energiei

electrice aprobat prin Decizia nr. 57/1999 cu privire la cuantumul

penalităților datorate pentru neplata la termen a facturilor.

Examinând sentința atacată în raport

cu toate criticile formulate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile

legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 225 alin. (1) din

Legea nr. 326/2001, (M. Of., nr. 359/04.07.2001) și intrată în vigoare la 30 de

zile de la publicare, nu doar persoanele fizice și juridice beneficiare ale

serviciilor de gospodărie comunală, ci și persoanele juridice consumatoare de

energie electrică, gaze naturale și combustibili sunt obligate să achite

contravaloarea facturilor reprezentând serviciile prestate, respectiv

utilitățile furnizate în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii, iar

prin alin. (2)-(5) al aceluiași articol se instituie atât modalitățile de

calcul și de achitare a sumelor datorate, cât și a majorărilor de întârziere și

a penalităților.

Așadar, contrar celor susținute în

motivele de recurs, legea nu distinge în raport cu statutul juridic al

furnizorului, dacă este sau nu subordonat autorității administrative,

prevederile art. 25 aplicându-se tuturor consumatorilor de energie electrică,

deci și contractelor încheiate de recurenta-reclamantă cu SC Apă Canal 2000 SA

Pitești.

De altfel, Ordinul nr. 12 din 24

aprilie 2002 a Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în domeniul

Energiei privind modificarea penalităților prevăzute în contractele-cadru de

furnizare a energiei electrice (M. Of, nr. 317/14.05.2002) a fost emis anterior

deciziei atacate și în baza dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 326/2001, iar

prin O.U.G.nr. 9/2002 au fost modificate dispozițiile art. 2 din Legea nr.

326/2001 nu cele ale art. 25 din lege.

În plus, având în vedere succesiunea

actelor normative aplicabile, ierarhia și forța lor juridică se constată că în

mod corect a reținut instanța de fond că sunt incidente pricinii dispozițiile

art. 28 din Legea nr. 326/2001 potrivit cărora orice alte dispoziții contrare

prezentei legi, deci inclusiv cele contrare art. 25 din lege se abrogă. De

asemenea, motivul de recurs privind nerespectarea principiului libertății

contractuale nu poate fi primit în condițiile în care ne aflăm în prezența unui

contract administrativ, care printre alte caracteristici ce îl diferențiază de

celelalte tipuri de contracte are și pe aceea referitoare la existența unor

clauze exorbitante prevăzute de lege și stabilite prin diverse acte normative

(decizii, ordine) sau prin contracte-cadru.

Prin urmare, constatându-se că

sentința atacată este legală și temeinică se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de SC

Electrica SA, filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Oltenia

Craiova - sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Pitești

împotriva sentinței civile nr. 1031 din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 mai 2003.