ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 777/2003

La

18 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de SC”Electrica

Oltenia”SA Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice

Târgu Jiu împotriva sentinței civile nr.713 din 27 iunie 2002 a

Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea cu data de 18 februarie 2003 iar

pronunțarea deciziei s-a amânat la 25 februarie 2003.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea introdusă la data de 10 iunie 2002, Societatea

comercială „Electrica Oltenia”Sa Sucursala de Distribuție și

Furnizare a Energiei Electrice Târgu Jiu a chemat în judecată Autoritatea

Națională de Reglementare în domeniul Energiei, solicitând să se

dispună anularea deciziei nr.284 din 16 aprilie 2002, emisă de pârâtă,

ca nelegală.

In

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prevederile art.8

alin.1 și art.15 alin.1 din contractul cadru de furnizare a energiei

electrice, cu privire la care s-a decis că vor fi stabilite în

conformitate cu dispozițiile art.25 din Legea nr.326/2001 nu sunt clauze

negociabile și ca atare, este necesară respectarea contractului

aprobat prin decizia nr.57/1999, în vigoare la data de 16 aprilie 2002.

S-a

precizat totodată,  că prin emiterea actului administrativ supus

controlului jurisdicțional au fost încălcate dispozițiile

imperative ale art.22 alin.1 din Ordonanța de Urgență a

Guvernului nr.63/1998 privind energia electrică și termică

potrivit cărora, contractul de furnizare se încheie între furnizor și

client și trebuie să cuprindă cel puțin clauzele minimale

stabilite de autoritatea competentă prin contracte – model elaborate

pentru categorii de clienți.

In

sfârșit, reclamanta a arătat că, fiind o societate

comercială de interes național, având ca principal obiect de

activitate distribuția și furnizarea energiei electrice, nu este

supusă regimului juridic instituit de Legea nr.326/2001.

Curtea

de Apel București, Secția de contencios administrativ, prin

sentința civilă nr.713 din 27 iulie 2002 a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

Instanța

a reținut că soluția respectivă se impune deoarece

reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile art.25 din Legea nr.326/2001

în ceea ce privește modul de facturare, termenul de plată și cuantumul

penalităților de întârziere. Prin punerea în aplicare a acestei legi,

clauzele din contractul cadru sunt considerate abrogate, astfel cum recunoaște

autoritatea publică pârâtă prin întâmpinare.

Hotărârea

a fost atacată cu recurs de către reclamanta Societatea

comercială „Electrica Oltenia”SA, Sucursala de Distribuție și

Furnizare a Energiei Electrice Târgu Jiu.

Recurenta

a susținut că prima instanță a soluționat cauza

fără a analiza toate motivele din acțiune.

Este

vorba despre apărările sale în legătură cu caracterul clauzelor

din contractul de furnizare a energiei electrice, soluționate prin decizia

nr.284/2002 cu depășirea competențelor legale care revin ANRE.

Că în realitate, numai instanța comercială era competentă

să hotărască asupra divergențelor legate de executarea

contractului încheiat cu Regia Autonomă Apă Craiova.

Pe

de altă parte, curtea de apel a reținut greșit că regimul

juridic al recurentei – societate comercială de interes național – se

supune reglementării  instituite prin Legea nr.326/2001 și nu celei

conținute în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.63/1998

privind energia electrică și termică.

Recursul

este nefondat sub ambele aspecte invocate.

Așa

cum rezultă din însuși preambulul deciziei nr.284  din 16 aprilie

2002, președintele Autorității Naționale de Reglementare în

domeniul Energiei a emis acest act administrativ pentru concilierea

neînțelegerilor apărute la încheierea contractului de furnizare a

energiei elecrice nr.20.24.74.1/2000 dintre reclamanta Societatea

comercială”Electrica Oltenia”SA Craiova, SDFEE Târgu Jiu și Regia

Autonomă Apă Craiova.

Emiterea

deciziei s-a făcut cu respectarea normelor juridice în vigoare care

atribuie autorității publice emitente această

competență.

S-a

precizat că, condițiile prevăzute la art.8 alin.1 și 15

alin.1 din contractul cadru de furnizare a energiei electrice la marii

consumatori finali, industriali și similari se vor stabili în conformitate

cu dispozițiile art.25 ale Legii nr.326/2001.

Acest

text legal instituie modalitățile de plată, termenul de achitare

a facturilor și cuantumul penalităților de întârziere aplicabile

inclusiv persoanelor juridice consumatoare de energie electrică și

termică, gaze naturale și combustibili.

Prin

urmare, noua reglementare legală este aplicabilă tuturor

consumatorilor, părți ale contractelor încheiate cu furnizorii de

servicii și nu are relevanță statutul lor juridic.

Potrivit

art.28 din aceeași lege, la data intrării sale în vigoare se

abrogă  orice dispoziții contrare.

Având

în vedere că prevederile contractului cadru menționate în decizia

președintelui ANRE erau contrare normelor legale mai sus enunțate,

fără temei se susține în recurs că actul administrativ de

autoritate trebuia anulat.

Referitor

la afirmația recurentei conform căreia pot fi supuse concilierii

numai neînțelegerile ce au ca obiect clauzele negociabile din contractele-

cadru, se cuvine menționat că prin Decizia ANRE nr.22 din 8 februarie

2000 (pentru aprobarea procedurii de soluționare a neînțelegerilor

apărute la încheierea contractelor în sectorul energiei electrice și

termice) s-a stabilit că pot face obiectul unor atari neînțelegeri

și clauzele minimale din contractele- cadru, cărora părțile

le dau interpretări diferite.

In

fine, prezintă relevanță și faptul că prin Ordinul

nr.12 din 24 aprilie 2002, președintele aceleiași

autorități a administrației publice centrale de specialitate a

modificat cuantumul penalităților prevăzute în contractele - cadru

de furnizare a energiei electrice și termice, conform dispozițiilor

art.25 din Legea  serviciilor publice de gospodărire comunală

nr.326/2001, cu modificările ulterioare, penalități valabile

însă, de la data intrării în vigoare a legii.

Având

în vedere considerentele expuse și inexistența unor motive de casare,

de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, urmează a se

respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de SC”Electrica Oltenia”SA Sucursala de Distribuție

și Furnizare a Energiei Electrice Târgu Jiu împotriva sentinței

civile nr.713 din 27 iunie 2002 a Curții de Apel București –

Secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.