ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 777/2003

La 18 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de SC”Electrica Oltenia”SA Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Târgu Jiu împotriva sentinței civile nr.713 din 27 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 18 februarie 2003 iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 25 februarie 2003. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 10 iunie 2002, Societatea comercială „Electrica Oltenia”Sa Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Târgu Jiu a chemat în judecată Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, solicitând să se dispună anularea deciziei nr.284 din 16 aprilie 2002, emisă de pârâtă, ca nelegală.

In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prevederile art.8 alin.1 și art.15 alin.1 din contractul cadru de furnizare a energiei electrice, cu privire la care s-a decis că vor fi stabilite în conformitate cu dispozițiile art.25 din Legea nr.326/2001 nu sunt clauze negociabile și ca atare, este necesară respectarea contractului aprobat prin decizia nr.57/1999, în vigoare la data de 16 aprilie 2002. S-a precizat totodată, că prin emiterea actului administrativ supus controlului jurisdicțional au fost încălcate dispozițiile imperative ale art.22 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.63/1998 privind energia electrică și termică potrivit cărora, contractul de furnizare se încheie între furnizor și client și trebuie să cuprindă cel puțin clauzele minimale stabilite de autoritatea competentă prin contracte – model elaborate pentru categorii de clienți.

In sfârșit, reclamanta a arătat că, fiind o societate comercială de interes național, având ca principal obiect de activitate distribuția și furnizarea energiei electrice, nu este supusă regimului juridic instituit de Legea nr.326/2001. Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.713 din 27 iulie 2002 a respins acțiunea ca neîntemeiată. Instanța a reținut că soluția respectivă se impune deoarece reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile art.25 din Legea nr.326/2001 în ceea ce privește modul de facturare, termenul de plată și cuantumul penalităților de întârziere. Prin punerea în aplicare a acestei legi, clauzele din contractul cadru sunt considerate abrogate, astfel cum recunoaște autoritatea publică pârâtă prin întâmpinare.

Hotărârea a fost atacată cu recurs de către reclamanta Societatea comercială „Electrica Oltenia”SA, Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Târgu Jiu. Recurenta a susținut că prima instanță a soluționat cauza fără a analiza toate motivele din acțiune. Este vorba despre apărările sale în legătură cu caracterul clauzelor din contractul de furnizare a energiei electrice, soluționate prin decizia nr.284/2002 cu depășirea competențelor legale care revin ANRE. Că în realitate, numai instanța comercială era competentă să hotărască asupra divergențelor legate de executarea contractului încheiat cu Regia Autonomă Apă Craiova. Pe de altă parte, curtea de apel a reținut greșit că regimul juridic al recurentei – societate comercială de interes național – se supune reglementării instituite prin Legea nr.326/2001 și nu celei conținute în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.63/1998 privind energia electrică și termică.

Recursul este nefondat sub ambele aspecte invocate. Așa cum rezultă din însuși preambulul deciziei nr.284 din 16 aprilie 2002, președintele Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei a emis acest act administrativ pentru concilierea neînțelegerilor apărute la încheierea contractului de furnizare a energiei elecrice nr.20.24.74.1/2000 dintre reclamanta Societatea comercială”Electrica Oltenia”SA Craiova, SDFEE Târgu Jiu și Regia Autonomă Apă Craiova. Emiterea deciziei s-a făcut cu respectarea normelor juridice în vigoare care atribuie autorității publice emitente această competență. S-a precizat că, condițiile prevăzute la art.8 alin.1 și 15 alin.1 din contractul cadru de furnizare a energiei electrice la marii consumatori finali, industriali și similari se vor stabili în conformitate cu dispozițiile art.25 ale Legii nr.326/2001.

Acest text legal instituie modalitățile de plată, termenul de achitare a facturilor și cuantumul penalităților de întârziere aplicabile inclusiv persoanelor juridice consumatoare de energie electrică și termică, gaze naturale și combustibili. Prin urmare, noua reglementare legală este aplicabilă tuturor consumatorilor, părți ale contractelor încheiate cu furnizorii de servicii și nu are relevanță statutul lor juridic. Potrivit art.28 din aceeași lege, la data intrării sale în vigoare se abrogă orice dispoziții contrare. Având în vedere că prevederile contractului cadru menționate în decizia președintelui ANRE erau contrare normelor legale mai sus enunțate, fără temei se susține în recurs că actul administrativ de autoritate trebuia anulat.

Referitor la afirmația recurentei conform căreia pot fi supuse concilierii numai neînțelegerile ce au ca obiect clauzele negociabile din contractele- cadru, se cuvine menționat că prin Decizia ANRE nr.22 din 8 februarie 2000 (pentru aprobarea procedurii de soluționare a neînțelegerilor apărute la încheierea contractelor în sectorul energiei electrice și termice) s-a stabilit că pot face obiectul unor atari neînțelegeri și clauzele minimale din contractele- cadru, cărora părțile le dau interpretări diferite.

In fine, prezintă relevanță și faptul că prin Ordinul nr.12 din 24 aprilie 2002, președintele aceleiași autorități a administrației publice centrale de specialitate a modificat cuantumul penalităților prevăzute în contractele - cadru de furnizare a energiei electrice și termice, conform dispozițiilor art.25 din Legea serviciilor publice de gospodărire comunală nr.326/2001, cu modificările ulterioare, penalități valabile însă, de la data intrării în vigoare a legii. Având în vedere considerentele expuse și inexistența unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de SC”Electrica Oltenia”SA Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Târgu Jiu împotriva sentinței civile nr.713 din 27 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.