ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2724/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 10 iulie 2002,

reclamanta SC E. SA, F.D.F.E.E Pitești, a solicitat anularea deciziei nr. 366

din 16 mai 2002 emisă de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul

Energiei, cu privire la concilierea obiecțiunilor precontractuale apărute la

încheierea contractului de furnizare energie electrică nr. 199107 din 10

noiembrie 2000, cu SC C.G.A. SA Câmpulung.

În motivarea acțiunii s-a arătat că obiecțiunile se referă

la modificarea penalităților prevăzute în contractele cadru de furnizare a

energiei electrice și termice consumatorilor captivi, de la data intrării în

vigoare a Legii nr. 326/2001, până la 14 mai 2002, când a intrat în vigoare

Ordinul nr. 12 din 24 mai 2002 al Autorității Naționale de Reglementare în

domeniul Energiei. Reclamanta a precizat că nu sunt aplicabile dispozițiile

Legii nr. 326/2001, a serviciilor publice de gospodărire comunală.

Prin sentința civilă nr. 1006/2002 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, a fost respinsă

acțiunea ca nefondată, reținându-se că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.

326/2001.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

s-a arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 326/2001; că recurenta

este subordonată Ministerului Industriei și nu autorității administrației

publice locale; că trebuie aplicat principiul libertății contractuale și că

pârâta este cea care are competența să modifice contractul de furnizare a energiei

electrice conform O.U.G. nr. 29/1998.

Verificând cauza în funcție de

motivarea recursului, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată

că sentința este legală și temeinică.

Din actele dosarului rezultă că

reclamanta a contestat faptul că pentru clauzele referitoare la modul de plată,

termenul de scadență și valoarea penalităților, se aplică dispozițiilor art. 25

din Legea nr. 326/2001.

Instanța de fond a apreciat judicios

că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 326/2001, având în vedere că prin

art. 25 au fost modificate prevederile legale anterioare referitoare la modul

de facturare, termenul de scadență și cuantumul penalităților. Art. 28 din lege

a prevăzut că se aprobă orice alte dispoziții contrare Legii nr. 326/2001.

Drept urmare, clauzele din contractul-cadru sunt considerate abrogate și

înlocuite cu noile prevederi, în temeiul legii. Art. 25 din lege este explicit

și se aplică tuturor consumatorilor: beneficiarilor serviciilor de gospodărie

comunală și consumatorilor cu energie electrică și termică, gaze naturale și

combustibil. Chiar dacă Legea nr. 326/2001 a fost modificată prin O.U.G. nr.

9/2002, art. 25 din lege nu a fost modificat, astfel încât tuturor

consumatorilor de energie electrică li se aplică prevederile referitoare la

modalitățile de plată, termenul de achitare și cuantumul penalităților de

întârziere.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de

ordine publică a sentinței conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC E.

SA, F.D.F.E.E. Oltenia – S.D.F.E.E. Pitești, împotriva sentinței civile nr.

1006 din 28 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2003.