ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1784/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

2052/2001, reclamanta SC Electrica SA, sucursala de Distribuție și Furnizare a

Energiei Electrice Dobrogea, în contradictoriu cu Autoritatea Națională de

Reglementare în Domeniul Energiei Electrice a contestat decizia nr. 867/27 septembrie

2001 a pârâtei. S-a solicitat, totodată, și suspendarea executării deciziei și

pe fond anularea acesteia cu privire la art. 2.

În motivarea acțiunii s-au arătat

următoarele:

Conform art. 2 - decizia atacată -

„termenul de achitare a contravalorii facturilor și cuantumul penalităților de

întârziere sunt cele stabilite prin art. 25 din Legea nr. 326/2001.”

SC L.C. SA a formulat obiecțiuni la

încheierea contractului de furnizare a energiei electrice nr. 200269/20 iunie

2001, fapt ce a determinat declanșarea concilierilor conform normelor legale în

materie.

Decizia nr. 867/27 septembrie 2001 a

fost emisă după realizarea concilierii neînțelegerilor apărute la contractele

de furnizare a energiei electrice, iar reclamanta a apreciat-o ca netemeinică

în ce privește art. 2, deoarece:

- consumatorul SC L.C. SA este așezat într-o poziție

favorizată față de ceilalți consumatori ai reclamantei, ale căror cheltuieli se

decontează tot de la bugetul de stat. Această situație poate genera litigii și

daune întrucât reclamantei nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr. 326/2001,

atâta vreme cât unitatea reclamantă este de utilitate și interes național,

aflându-se în subordinea Ministerului Industriei și Resurselor (deci nu a

autorității administrației publice locale), fiind înființată prin hotărâre a

Guvernului și beneficiind de o legislație specială - respectiv O.U.G.nr.

63/1998 privind energia electrică și termică, Legea nr. 92/2000 privind

O.U.G.nr. 29/1998 pentru înființarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul

Energiei Electrice.

De asemeni, nu s-a avut în vedere în

ceea ce o privește pe reclamantă aplicarea Legii nr. 326/2001.

Prevederile art. 2 din decizia

contestată contravin prevederilor legale din domeniul energiei – O.U.G. nr.

63/1998 și decizia nr. 57/1999 a Autorității Naționale de Reglementare în

Domeniul Energiei Electrice. Modul de facturare, termenul de plată și cuantumul

penalităților se efectuează conform art. 8 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (1),

respectiv art. 7 alin. (1) și (3), art. 14 alin. (1) din contractul cadru

aprobat (M. Of., nr. 623/1999).

Prin sentința civilă nr. 68/29

ianuarie 2002, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

Cererea de suspendare a actului

administrativ atacat a fost respinsă ca neîntemeiată în ședința publică de la

29 ianuarie 2001, nefiind îndeplinite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Cu privire la acțiune, reclamanta nu

a făcut dovada unui drept recunoscut de lege și vătămat prin emiterea deciziei

nr. 867/27 septembrie 2001 de către președintele Autorității Naționale de

Reglementare în Domeniul Energiei Electrice, mai exact prin art. 2.

Actul contestat a fost emis în procedura de

conciliere a neînțelegerilor apărute la încheierea contractului de furnizare a energiei

electrice nr. 200269/2001, dintre reclamantă și SC L.C. SA.

Articolul 2 prevede că: termenul de

achitare a contravalorii facturilor și cuantumul penalităților de întârziere

sunt cele stabilite prin art. 25 din Legea nr. 326/2001.

Chiar dacă reclamanta nu se află sub

autoritatea Consiliului Local, acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii

nr. 326/ 2001, deoarece furnizarea energiei electrice este un serviciu de

utilitate publică, iar reclamanta ca titulară a licenței de furnizare a

energiei electrice are obligația de respectare a tuturor actelor normative în

materie, deci și a legii citate mai sus.

Art. 25 din Legea nr. 326/2001, îi

este aplicabil reclamantei întrucât se referă la modalitățile de plată,

termenul de achitare a facturilor și cuantumul penalităților de întârziere

aplicabil tuturor consumatorilor de energie electrică, termică, gaze naturale

și combustibil.

Legea nr. 326/2001 în art. 28 a

precizat că la data intrării în vigoare a altei legi, se abrogă toate

dispozițiile contrare acesteia, deci implicit cele cuprinse în contractul cadru

de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Decizia Președintelui

Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei Electrice nr.

57/1999.

Împotriva sentinței a formulat

recurs SC Electrica SA, sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei

Electrice Dobrogea, criticând-o astfel:

În mod eronat instanța de fond a

considerat că deși nu se află sub autoritatea Consiliului local îi sunt

aplicabile dispozițiile Legii nr. 326/2001, alimentarea cu energie electrică

neputând fi calificată drept serviciu de gospodărie comunală.

Instanța nu a avut în vedere

argumentele recurentei privind vătămarea suferită conform art. 1 din Legea nr.

29/1990.

Autoritatea Națională de

Reglementare în Domeniul Energiei Electrice a susținut că va modifica

contractele cadru, astfel încât s-ar impune să se scadă penalitățile de la 0,3%

la 0,10%, pentru a se corela cu cele datorate de recurentă. De asemeni, se

impune stabilirea unui alt termen de scadență pentru energia electrică

respectiv 30 de zile de la emiterea facturilor cu prelungirea cu încă 30 de

zile până când se suspendă furnizarea energiei, existând în acest mod

posibilitatea de încasare și recuperare a producției marfă livrată.

Interpretarea legii trebuie să se facă

în sensul în care ar fi produs efecte, nu pentru că este neaplicabilă.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată:

Instanța de fond în mod judicios a

constatat aplicabilitatea Legii nr. 326/2001, întrucât prin art. 26 s-a

prevăzut abrogarea oricăror dispoziții contrare legii, referitoare la modul de

facturare, termenul de scadență și cuantumul penalităților care s-au modificat

prin art. 25 din Legea nr. 326/2001, astfel încât clauzele din contractul cadru

sunt abrogate și înlocuite automat, în temeiul legii, cu noile prevederi.

Chiar dacă Legea nr. 326/2001 a fost

modificată prin O.U.G.nr. 9/2002, art. 25 din lege a rămas în vigoare și ca

atare aplicabil așa cum s-a menționat mai sus.

Instanța a analizat apărările

reclamantei iar în ceea ce privește eventualele modificări ale contractelor

cadru ce le va iniția Autoritatea Națională de Reglementare in Domeniul

Energiei Electrice, acestea nu sunt de actualitate și ca atare nu formează

obiect de analiză, neconstituind motive de recurs.

S-a interpretat în mod corect

aplicabilitatea Legii nr. 326/2001, nu inaplicabilitatea acesteia.

Față de cele menționate mai sus,

constatându-se recursul nefondat, se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de SC

Electrica SA, sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice

Dobrogea împotriva sentinței civile nr. 68 din 29 ianuarie 2002 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 mai 2003.