ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3134/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 5 noiembrie 2001, reclamanta SC E. SA, sucursala D.F.E.E. Iași, a solicitat

anularea deciziei nr. 831 din 17 septembrie 2001, emisă de A.N.R.E., ca

nelegală și netemeinică, solicitându-se, totodată, suspendarea aplicării deciziei

,conform art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Prin decizia atacată s-au conciliat

neînțelegerile apărute la încheierea contractelor de furnizare a energiei

electrice, dintre SC E. SA, sucursala D.F.E.E. Iași și S.N.I.F, sucursala Iași.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin decizia nr. 831/2001, pârâta a obligat-o să modifice art. 15

alin. (1) din contractul de furnizare a energiei electrice, în sensul că modul

de facturare a energiei electrice efectiv consumate va fi efectuat conform H.G.

nr. 668/2000, iar pentru termenul de plată a facturilor și cuantumul

penalităților de întârziere a plății se aplică prevederile art. 25 din Legea

nr. 326/2001.

Reclamanta a susținut că plata

energiei electrice se face lunar pentru unitățile S.N.I.F., prin decontare de

la buget și contesta faptul că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 25 din

Legea nr. 326/2001, a serviciilor publice de gospodărire comunală, cu motivarea

că nu este în subordinea autorității administrative locale.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 128 din 11 februarie 2002, a

respins acțiunea reclamantei ca nefondată.

Pentru a soluționa astfel, instanța

a reținut că reclamanta este o sucursală de distribuție care furnizează energie

electrică într-o anumită zonă, prestând unul din serviciile de gospodărire

comunală, în folosul comunității și îi sunt aplicabile dispozițiile art. 25 din

Legea nr. 326/2001.

Instanța a mai reținut că A.N.R.E. a

interpretat corect dispozițiile H.G. nr. 668/2000, în sensul că hotărârea

prevede un singur termen de plată lunar și anume, plata energiei efectiv

consumate, ceea ce exclude posibilitatea plății anticipate, dispoziție care se

aplică cu prioritate față de decizia Președintelui A.N.R.E. nr. 57/1999.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs SC E. SA, sucursala D.F.E.E. Iași, considerând-o nelegală și

netemeinică.

În motivarea cererii de recurs s-a

arătat, în esență, că nu reclamanta a fost cea care a formulat obiecțiuni la

contractul de furnizare a energiei electrice, ci S.N.I.F., sucursala Iași, care

este consumatoare și care a contestat prevederile deciziei nr. 57/1999 a

A.N.R.E., ce constituie contractul-cadru de furnizare.

Prin al doilea motiv de recurs,

recurenta critică hotărârea instanței, în sensul că a tratat cu

superficialitate fondul cauzei, reținând că pârâta a început procedura de

modificare a contractelor-cadru, deși nu s-a administrat nici o probă în acest

sens.

Recurenta susține că Legea nr.

326/2001 nu i se aplică și că în mod greșit instanța a reținut că este o

unitate de gospodărire comunală, SC E. SA București este o societate de interes

național, rețelele de distribuție a energiei electrice fiind în proprietatea

reclamantei și nu a Consiliilor Județene.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Obiectul de necontestat al cererii

este anularea deciziei nr. 831 din 17 septembrie 2001, emisă de Președintele

A.N.R.E., prin care au fost soluționate neînțelegerile ivite la încheierea

contractelor de furnizare a energiei electrice dintre SC E. SA, sucursala

D.F.E.E. Iași și S.N.I.F., sucursala Iași.

Emiterea deciziei s-a făcut cu

respectarea normelor juridice în vigoare, care atribuie autorității publice

emitente această competență.

Recurenta-reclamantă a contestat

faptul că pentru clauzele referitoare la modul de plată, termenul de scadență

și valoarea penalităților, se aplică dispozițiile art. 25 din Legea nr.

326/2001, a serviciilor publice de gospodărire comunală.

Instanța de fond a reținut corect că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 25 din Legea nr. 326/2001, a serviciilor de

gospodărire comunală, în ce privește modul de facturare, termenul de plată și

cuantumul penalităților de întârziere. Aceasta, deoarece legea în discuție, ca

act normativ special, are forță juridică superioară deciziei A.N.R.E. nr.

57/1999, iar conform art. 29 din Legea nr. 326/2001, la data intrării în

vigoare se abrogă orice alte dispoziții contrare ei, deci implicit și

dispozițiile contrare din decizia nr. 57/1999.

Prevederile Legii nr. 326/2001 îi mai sunt aplicabile

recurentei-reclamante și pentru că fiind un serviciu de gospodărire comunală,

alimentarea cu energie electrică, se desfășoară sub autoritatea administrației

publice locale.

Chiar dacă recurenta nu este sub autoritatea consiliului

local, îi sunt aplicabile dispozițiile legii, întrucât serviciul de gospodărire

comunală este un serviciu de utilitate publică.

Având în vedere considerentele expuse și inexistența unor

motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu,

urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC E.

SA, sucursala D.F.E.E. Iași, împotriva sentinței civile nr. 128 din 11

februarie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 octombrie 2003.