ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 647/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 647/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 3 august 2005,

reclamanții D.I.M., D.E. și D.P. au chemat în judecată pârâta SC E.M. SA, sucursala

Iași, solicitând: anularea notei de constatare nr. 20022 din 22 iunie 2005, a

procesului - verbal de analiză a abaterilor nr. 201160 din 24 iunie 2005, a procesului

– verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 101586 din 24 iunie 2005 și a

facturii fiscale, emisă de pârâtă; exonerarea de la plata sumei de 118.491.200

lei ROL și obligarea pârâtei la rebranșarea lor la sistemul central de

furnizare a energiei electrice.

Pârâta a depus întâmpinare

și a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 4183/

E din 14 septembrie 2006, Tribunalul Iași, secția comercială contencios administrativ:

- a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanți;

- a anulat în parte nota de

constatare nr. 20022 din 22 iunie 2005, respectiv în privința mențiunilor

referitoare la 1 frigider ARCTIC 180 l; 1 congelator ARCTIC mic (4 sertare); 1

polizor unghiular (FAI) 1800 W și 1 polizor;

- a respins cererea privind

anularea procesului – verbal de analiză a abaterilor nr. 201160 din 24 iunie

2005, ca nefondată; - a anulat procesul – verbal de stabilire a despăgubirilor nr.

101586 din 24 iunie 2005 și factura fiscală seria BCXKQ nr. 3206511 din 24

iunie 2005;

- a exonerat reclamanții de

plata sumei de 118.491.200 lei ROL, reprezentând contravaloarea a 2876 Kw

considerați consumați în perioada 22 iunie 2004 – 22 iunie 2005;

- a respins, ca nefondată,

cererea privind rebranșarea la sistemul central de furnizare a energiei

electrice;

- a obligat pârâta să

plătească reclamanților suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel reclamanții D.I.M., D.E. și D.P. și pârâta SC E.M. SA, sucursala

Iași, criticând soluția primei instanțe, pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 49 din 30

aprilie 2007, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a admis apelul formulat

de D.I.M., D.E. și D.P. și a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat

pe pârâta SC E.M. SA, sucursala Iași să rebranșeze reclamanții la sistemul

central de furnizare a energiei electrice; a păstrat restul dispozițiilor

sentinței apelate;

- a respins apelul formulat

de SC E.M. SA, sucursala Iași și a obligat-o pe aceasta să plătească

reclamanților suma de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că, avându-se în vedere

modalitatea de soluționare a capetelor de cerere și prin prisma criticilor

aduse de apelanți, măsura de debranșare a reclamanților de la sistemul central

de furnizare a energiei electrice este abuzivă, așa încât în mod greșit prima

instanță a respins această cerere a reclamanților, ca nefondată, hotărârea

primei instanțe urmând a fi schimbată numai sub acest aspect.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții D.I.M., D.E. și D.P. și pârâta SC E.M. SA, sucursala

Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Un prim motiv de recurs invocat

de pârâta SC E.M. SA, sucursala Iași este acela că în mod total nelegal

contestația formulată a fost soluționată în baza dispozițiilor Legii nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, precizând că a ridicat excepția

inadmisibilității acțiunii pe calea contenciosului administrativ, excepție

asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un fel și, în mod total

eronat, instanța de control judiciar a soluționat contestația formulată în baza

dispozițiilor legii contenciosului administrativ.

Printr-o altă critică adusă

deciziei instanței de apel, s-a arătat că această soluție contravine în mod

flagrant dispozițiilor legislației în materia furnizării energiei electrice,

dispoziții ce stabilesc în mod clar și fără echivoc procedura de constatare și

calcul a despăgubirilor în situația unui consum fraudulos de energie electrică.

Astfel, deși în cauză s-au

considerat aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, există o procedură

specială de constatare în astfel de situații; actele contestate nu pot fi

considerate acte administrative, având un caracter de pură constatare,

singurele organe abilitate să dispună măsuri fiind cele penale, în conformitate

cu art. 62 alin. (2) din Legea nr. 318/2003, legea energiei electrice (în

vigoare la data constatării faptei săvârșite de intimați), iar în ceea ce

privește latura civilă, unitatea are dreptul intentării unei acțiuni civile în

cadrul căreia poate uza de toate probele necesare.

De altfel, actele încheiate

de unitatea sa au la bază legislația specială, derogatorie de la normele

generale, în domeniul furnizării energiei electrice, respectiv art. 78 din O.U.G.

nr. 63/1998.

Concluzionând, solicită

admiterea cererii de recurs formulate, modificarea deciziei nr. 49 din 30

aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași și respingerea acțiunii.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

În ce privește primul motiv

de recurs invocat, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un

fel asupra excepției inadmisibilității acțiunii pe calea contenciosului

administrativ și că dispozitivul deciziei Curții de Apel Iași nu conține nici o

referire asupra excepției ridicate, Înalta Curte constată că este nefondat.

Este de observat că, în

cuprinsul deciziei recurate, instanța de apel analizează excepția invocată de

pârâtă cu privire la inadmisibilitatea acțiunii pe calea contenciosului

administrativ, reținând că motivul de apel invocat este nefondat, în condițiile

în care instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C.

proc. civ., raportat la dispozițiile art. 4 și 56 C. com., dispoziții în baza

cărora a și soluționat cauza în primă instanță.

Și cel de-al doilea motiv de

recurs invocat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este

nefondat.

Deși pârâta critică decizia

instanței de apel, susținând că cererea s-a soluționat în mod nelegal în baza

dispozițiilor legii contenciosului administrativ, Înalta Curte constată că și

această critică este nefondată, întrucât, nefiind aplicate aceste dispoziții,

ci ale Legii nr. 318/2003, nu se poate reține nici încălcarea lor.

Cu privire la pretinsa

încălcare a dispozițiilor legale incidente, se constată, de asemenea, că

recurenta nu arată care sunt dispozițiile din Legea nr. 318/2003 încălcate,

respectiv O.U.G. nr. 63/1998, în realitate făcând referire la interpretarea

probelor, ceea ce excede acestui motiv de recurs.

Pentru cele ce preced,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

declarat de pârâtă, ca nefondat.

În ce privește recursul

declarat de reclamanții D.I.M., D.E. și D.P., Înalta Curte constată că acesta

este tardiv.

Potrivit dispozițiilor art. 301

C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii,

dacă legea nu dispune astfel”, iar motivarea recursului se va face „prin însăși

cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”, conform dispozițiilor art.

303 alin. (1) C. proc. civ.

Termenul de recurs este un

termen legal imperativ, așa încât nerespectarea lui va atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac, cu consecința respingerii recursului ca

tardiv introdus.

În cauza de față, astfel cum

rezultă din înscrisurile de la dosar, hotărârea recurată a fost comunicată

reclamanților la data de 23 iunie 2007, dată înscrisă pe dovezile de primire și

procesul – verbal de predare, iar recursul a fost declarat la data de 10 iulie

2007, cu depășirea termenului legal.

Față de această împrejurare,

Înalta Curte, în temeiul art. 301 C. proc. civ., va respinge recursul declarat

de reclamanți, ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul formulat de reclamanții D.I.M., D.E. și D.P. împotriva deciziei nr. 49

din 30 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC E.M. SA, sucursala Iași împotriva aceleiași

hotărâri.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 februarie 2008.