ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 647/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 3 august 2005, reclamanții D.I.M., D.E. și D.P. au chemat în judecată pârâta SC E.M. SA, sucursala Iași, solicitând: anularea notei de constatare nr. 20022 din 22 iunie 2005, a procesului - verbal de analiză a abaterilor nr. 201160 din 24 iunie 2005, a procesului – verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 101586 din 24 iunie 2005 și a facturii fiscale, emisă de pârâtă; exonerarea de la plata sumei de 118.491.200 lei ROL și obligarea pârâtei la rebranșarea lor la sistemul central de furnizare a energiei electrice. Pârâta a depus întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 4183/ E din 14 septembrie 2006, Tribunalul Iași, secția comercială contencios administrativ: - a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți; - a anulat în parte nota de constatare nr. 20022 din 22 iunie 2005, respectiv în privința mențiunilor referitoare la 1 frigider ARCTIC 180 l; 1 congelator ARCTIC mic (4 sertare); 1 polizor unghiular (FAI) 1800 W și 1 polizor; - a respins cererea privind anularea procesului – verbal de analiză a abaterilor nr. 201160 din 24 iunie 2005, ca nefondată; - a anulat procesul – verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 101586 din 24 iunie 2005 și factura fiscală seria BCXKQ nr. 3206511 din 24 iunie 2005; - a exonerat reclamanții de plata sumei de 118.491.200 lei ROL, reprezentând contravaloarea a 2876 Kw considerați consumați în perioada 22 iunie 2004 – 22 iunie 2005; - a respins, ca nefondată, cererea privind rebranșarea la sistemul central de furnizare a energiei electrice; - a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții D.I.M., D.E. și D.P. și pârâta SC E.M. SA, sucursala Iași, criticând soluția primei instanțe, pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 49 din 30 aprilie 2007, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a admis apelul formulat de D.I.M., D.E. și D.P. și a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pe pârâta SC E.M. SA, sucursala Iași să rebranșeze reclamanții la sistemul central de furnizare a energiei electrice; a păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate; - a respins apelul formulat de SC E.M. SA, sucursala Iași și a obligat-o pe aceasta să plătească reclamanților suma de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că, avându-se în vedere modalitatea de soluționare a capetelor de cerere și prin prisma criticilor aduse de apelanți, măsura de debranșare a reclamanților de la sistemul central de furnizare a energiei electrice este abuzivă, așa încât în mod greșit prima instanță a respins această cerere a reclamanților, ca nefondată, hotărârea primei instanțe urmând a fi schimbată numai sub acest aspect. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții D.I.M., D.E. și D.P. și pârâta SC E.M. SA, sucursala Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Un prim motiv de recurs invocat de pârâta SC E.M.

SA, sucursala Iași este acela că în mod total nelegal contestația formulată a fost soluționată în baza dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, precizând că a ridicat excepția inadmisibilității acțiunii pe calea contenciosului administrativ, excepție asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un fel și, în mod total eronat, instanța de control judiciar a soluționat contestația formulată în baza dispozițiilor legii contenciosului administrativ. Printr-o altă critică adusă deciziei instanței de apel, s-a arătat că această soluție contravine în mod flagrant dispozițiilor legislației în materia furnizării energiei electrice, dispoziții ce stabilesc în mod clar și fără echivoc procedura de constatare și calcul a despăgubirilor în situația unui consum fraudulos de energie electrică.

Astfel, deși în cauză s-au considerat aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, există o procedură specială de constatare în astfel de situații; actele contestate nu pot fi considerate acte administrative, având un caracter de pură constatare, singurele organe abilitate să dispună măsuri fiind cele penale, în conformitate cu art. 62 alin. (2) din Legea nr. 318/2003, legea energiei electrice (în vigoare la data constatării faptei săvârșite de intimați), iar în ceea ce privește latura civilă, unitatea are dreptul intentării unei acțiuni civile în cadrul căreia poate uza de toate probele necesare. De altfel, actele încheiate de unitatea sa au la bază legislația specială, derogatorie de la normele generale, în domeniul furnizării energiei electrice, respectiv art. 78 din O.U.G.

nr. 63/1998. Concluzionând, solicită admiterea cererii de recurs formulate, modificarea deciziei nr. 49 din 30 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași și respingerea acțiunii. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În ce privește primul motiv de recurs invocat, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un fel asupra excepției inadmisibilității acțiunii pe calea contenciosului administrativ și că dispozitivul deciziei Curții de Apel Iași nu conține nici o referire asupra excepției ridicate, Înalta Curte constată că este nefondat. Este de observat că, în cuprinsul deciziei recurate, instanța de apel analizează excepția invocată de pârâtă cu privire la inadmisibilitatea acțiunii pe calea contenciosului administrativ, reținând că motivul de apel invocat este nefondat, în condițiile în care instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., raportat la dispozițiile art. 4 și 56 C. com., dispoziții în baza cărora a și soluționat cauza în primă instanță. Și cel de-al doilea motiv de recurs invocat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondat. Deși pârâta critică decizia instanței de apel, susținând că cererea s-a soluționat în mod nelegal în baza dispozițiilor legii contenciosului administrativ, Înalta Curte constată că și această critică este nefondată, întrucât, nefiind aplicate aceste dispoziții, ci ale Legii nr. 318/2003, nu se poate reține nici încălcarea lor. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor legale incidente, se constată, de asemenea, că recurenta nu arată care sunt dispozițiile din Legea nr. 318/2003 încălcate, respectiv O.U.G.

nr. 63/1998, în realitate făcând referire la interpretarea probelor, ceea ce excede acestui motiv de recurs. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat. În ce privește recursul declarat de reclamanții D.I.M., D.E. și D.P., Înalta Curte constată că acesta este tardiv. Potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune astfel”, iar motivarea recursului se va face „prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”, conform dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. Termenul de recurs este un termen legal imperativ, așa încât nerespectarea lui va atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecința respingerii recursului ca tardiv introdus.

În cauza de față, astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar, hotărârea recurată a fost comunicată reclamanților la data de 23 iunie 2007, dată înscrisă pe dovezile de primire și procesul – verbal de predare, iar recursul a fost declarat la data de 10 iulie 2007, cu depășirea termenului legal. Față de această împrejurare, Înalta Curte, în temeiul art. 301 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanți, ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul formulat de reclamanții D.I.M., D.E. și D.P. împotriva deciziei nr. 49 din 30 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC E.M. SA, sucursala Iași împotriva aceleiași hotărâri. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2008.