ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1358/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 29 martie 2010 Curtea de Apel Galați, secția penală,

a luat în examinare apelul declarat de inculpata V.T. împotriva sentinței

penale nr. 449 din 23 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul

nr. 4077/121/2007.

În timpul ședinței de judecată,

apărătorul inculpatei a invocat neconstituționalitatea prevederilor art. 215 alin.

(3), (4) C. pen. care intră în interdicție cu dispozițiile art. 20 din

Constituția României și art. 11 din Pactul internațional cu privire la

drepturile civile și politice, art. 6 alin. (2) din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și art. 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Analizând excepția de

neconstituționalitate invocată, sub aspectul admisibilității, Curtea de Apel

Galați nu a constatat existența vreunuia din cazurile de inadmisibilitate

prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1991, privind

organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, textele de

lege a căror neconstituționalitate s-a invocat având o evidentă legătură cu

soluționarea cauzei.

Invocarea dispozițiilor

constituționale și a celor privitoare la interzicerea privării de libertate

pentru datorii, apare ca nefondată, infracțiunea de înșelăciune neputând fi

confundată cu neexecutarea unei obligații contractuale.

În baza art. 29 alin. (5) din Legea nr.

47/1992 s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 215 alin. (3), (4) C. pen. invocată

de inculpata V.T., iar în baza art. 303 alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus

suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de

neconstituționalitate.

Împotriva încheierii sus-menționată

inculpata V.T. a declarat recurs, solicitând casarea încheierii de ședință din

29 martie 2010 și sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată.

Recursul declarat este inadmisibil.

Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale republicată,

instituie calea de atac a recursului împotriva încheierilor prin care este

respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, pentru a se decide

asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanței de

judecată în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Dând eficiența textului de lege

menționat care se referă în mod expres la încheierile prin care este respinsă

cererea de sesizare a Curții Constituționale și împotriva cărora există calea

de atac a recursului, Înalta Curte trecând la examinarea cauzei constată că

prima instanță respectând formulele de procedură și dispozițiile legale în

materie prevăzute de lege a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, nesupusă

nici unei căi de atac.

În consecință, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatei V.T. va fi respins ca

inadmisibil.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata V.T.

împotriva încheierii din 29 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 4077/121/2007.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2010.