ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1818/2010

Asupra recursului

penal de față;

Pe baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată:

Prin Încheierea de ședință din data de 9

aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4/121/2005, Curtea de Apel Galați,

secția penală, a respins ca inadmisibilă cererea inculpatului S.D.C. de

sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 128 C. pen. raportat la art. 16, 20, 21, 24 din Constituție

și a art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 raportat la dispozițiile art. 20,

21, 24, 40 din Constituție.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin cererile conexe

inculpatul S.D., prin apărător ales, a invocat în ședința publică din 09

aprilie 2010 excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1)

din Legea nr. 241/2005 raportat la dispozițiile art. 20, 21, 24, 40 din

Constituție și a art. 128 C. pen. raportat la art. 16, 20, 21, 24 din

Constituție.

Analizând excepțiile

invocate, Curtea a apreciat că acestea nu întrunesc cerințele prevăzute de art.

29 alin. (2), (3) din Legea nr. 47/1992, din următoarele motive:

privitoare la neconstituționalitate a dispozițiilor art. 128 C. pen. raportat

la art. 16, 20, 21, 24 din Constituție nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Inculpatul a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 din

Legea nr. 87/1994, ulterior încadrarea juridică a faptei fiind schimbată în

art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Dispozițiile art. 128

C. pen. nu au aplicabilitate, până în prezent asupra situației juridice a

inculpatului și nu au legătură cu soluționarea cauzei.

privitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 9 din Legea nr.

241/2005 raportat la dispozițiile art. 20, 21, 24, 40 din Constituție nu

întrunește cerințele prevăzute de art. 29 alin. (2), (3) din Legea nr. 47/1992.

Inculpatului nu îi

sunt aplicabile prevederile art. 9 din Legea nr. 241/2005. Acesta a fost trimis

în judecată și condamnat prin Sentința penală nr. 841/2005 a Judecătoriei

Galați pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994.

Ulterior, în

apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați și al inculpatului,

Tribunalul Galați a dispus prin Decizia penală nr. 185 din 11 aprilie 2007 a

Tribunalului Galați schimbarea încadrării juridice în dispozițiile art. 13 din

Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Inculpatul dorește în

mod evident, pe lângă tergiversarea soluționării cauzei, încadrare sa în

situația vizată de Decizia nr. 8/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Secțiile Unite pronunțată în recurs în interesul legii, vizând situația celor

care au achitat prejudiciul.

Acest aspect nu este

posibil, deoarece excepția de neconstituționalitate poate avea ca obiect doar

tratamentul diferențiat, discriminatoriu față de persoane aflate în aceeași

situație juridică, nu pentru persoane aflate în situații juridice diferite.

De asemenea, prin

combinarea dispozițiilor mai favorabile, din diferitele legi penale succesive

în timp, în domeniul evaziunii fiscale, s-ar ajunge la crearea unei alte legi

„lex terția" lucru neadmis în dreptul penal.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul S.D.C. care, prin apărătorul desemnat

din oficiu, a susținut că în mod greșit Curtea de Apel Galați a respins cererea

de sesizare a Curții Constituționale, în opinia sa fiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Examinând încheierea

atacată în baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei precum și prin

prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este

legală și temeinică, recursul fiind nefondat.

Astfel, potrivit art.

29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, admisibilitatea cererii

de sesizare a Curții Constituționale este condiționata de îndeplinirea

cumulativă a următoarelor condiții:

a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de

neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui

judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

b) activitatea legii,

în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în

vigoare;

c) prevederile care

fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale

printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d) interesul

procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate.

Stabilirea existenței

acestui interes se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu

procesul în care a intervenit. Astfel, decizia Curții Constituționale în

soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret

asupra conținutului hotărârii din procesul principal. Aceasta presupune, pe de

o parte, necesitatea existenței unei legături directe dintre norma contestată

și soluționarea procesului principal, iar pe de altă parte, rolul concret pe

care îl va avea decizia sa în acest proces, ea trebuind să aibă efecte

materiale asupra conținutului deciziei judecătorului.

În cauză, în mod

corect instanța de recurs a constatat că excepțiile de neconstituționalitate

invocate, privind dispozițiile art. 128 C. pen. și art. 9 alin. (1) din Legea

nr. 241/2005 vizează texte de lege care sunt în vigoare și nu s-au constatat

neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, nefiind

însă îndeplinită condiția existenței unei legături directe dintre normele

contestate și soluționarea cauzei.

Astfel, dispozițiile

art. 128 C. pen., reglementează suspendarea cursului prescripției răspunderii

penale și, în mod evident, nu au nicio legătură cu soluționarea cauzei, aflată

în faza recursului declarat de către inculpați împotriva Deciziei nr. 185 din

11 aprilie 2007 a Tribunalului Galați.

Așa cum rezultă din

actele dosarului, inculpatul S.D.C. a fost trimis în judecată și condamnat prin

Sentința penală nr. 841/2005 a Judecătoriei Galați pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994, în apel fiind

schimbată încadrarea juridică în dispozițiile art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu

aplicarea art. 13 C. pen.

Prin urmare, nici

art. 9 din Legea nr. 241/2005 nu are legătură cu soluționarea cauzei, în

situația unei succesiuni de legi penale în timp aplicându-se legea mai

favorabilă, în întregul ei, nefiind posibilă combinarea dispozițiilor mai

favorabile din aceste legi, întrucât s-ar ajunge, așa cum corect a observat și

Curtea de Apel Galați, la o "lex terția", soluție neadmisă în dreptul

penal.

În consecință,

constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte va

respinge recursul inculpatului S.D.C. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D.C. împotriva Încheierii din 9

aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat Ia plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 6 mai 2010.