ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1818/2010

Asupra recursului penal de față; Pe baza actelor și lucrărilor din dosar, constată: Prin Încheierea de ședință din data de 9 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4/121/2005, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins ca inadmisibilă cererea inculpatului S.D.C. de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 128 C. pen. raportat la art. 16, 20, 21, 24 din Constituție și a art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 raportat la dispozițiile art. 20, 21, 24, 40 din Constituție. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Prin cererile conexe inculpatul S.D., prin apărător ales, a invocat în ședința publică din 09 aprilie 2010 excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 raportat la dispozițiile art. 20, 21, 24, 40 din Constituție și a art. 128 C. pen.

raportat la art. 16, 20, 21, 24 din Constituție. Analizând excepțiile invocate, Curtea a apreciat că acestea nu întrunesc cerințele prevăzute de art. 29 alin. (2), (3) din Legea nr. 47/1992, din următoarele motive: 1. Excepția privitoare la neconstituționalitate a dispozițiilor art. 128 C. pen. raportat la art. 16, 20, 21, 24 din Constituție nu are legătură cu soluționarea cauzei. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994, ulterior încadrarea juridică a faptei fiind schimbată în art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. Dispozițiile art. 128 C. pen. nu au aplicabilitate, până în prezent asupra situației juridice a inculpatului și nu au legătură cu soluționarea cauzei.

2. Excepția privitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 241/2005 raportat la dispozițiile art. 20, 21, 24, 40 din Constituție nu întrunește cerințele prevăzute de art. 29 alin. (2), (3) din Legea nr. 47/1992. Inculpatului nu îi sunt aplicabile prevederile art. 9 din Legea nr. 241/2005. Acesta a fost trimis în judecată și condamnat prin Sentința penală nr. 841/2005 a Judecătoriei Galați pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994. Ulterior, în apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați și al inculpatului, Tribunalul Galați a dispus prin Decizia penală nr. 185 din 11 aprilie 2007 a Tribunalului Galați schimbarea încadrării juridice în dispozițiile art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Inculpatul dorește în mod evident, pe lângă tergiversarea soluționării cauzei, încadrare sa în situația vizată de Decizia nr. 8/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite pronunțată în recurs în interesul legii, vizând situația celor care au achitat prejudiciul. Acest aspect nu este posibil, deoarece excepția de neconstituționalitate poate avea ca obiect doar tratamentul diferențiat, discriminatoriu față de persoane aflate în aceeași situație juridică, nu pentru persoane aflate în situații juridice diferite. De asemenea, prin combinarea dispozițiilor mai favorabile, din diferitele legi penale succesive în timp, în domeniul evaziunii fiscale, s-ar ajunge la crearea unei alte legi „lex terția" lucru neadmis în dreptul penal.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.D.C. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a susținut că în mod greșit Curtea de Apel Galați a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, în opinia sa fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată. Examinând încheierea atacată în baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.

Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționata de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului; b) activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare; c) prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; d) interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate.

Stabilirea existenței acestui interes se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit. Astfel, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. Aceasta presupune, pe de o parte, necesitatea existenței unei legături directe dintre norma contestată și soluționarea procesului principal, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia sa în acest proces, ea trebuind să aibă efecte materiale asupra conținutului deciziei judecătorului. În cauză, în mod corect instanța de recurs a constatat că excepțiile de neconstituționalitate invocate, privind dispozițiile art. 128 C. pen.

și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 vizează texte de lege care sunt în vigoare și nu s-au constatat neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, nefiind însă îndeplinită condiția existenței unei legături directe dintre normele contestate și soluționarea cauzei. Astfel, dispozițiile art. 128 C. pen., reglementează suspendarea cursului prescripției răspunderii penale și, în mod evident, nu au nicio legătură cu soluționarea cauzei, aflată în faza recursului declarat de către inculpați împotriva Deciziei nr. 185 din 11 aprilie 2007 a Tribunalului Galați. Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul S.D.C. a fost trimis în judecată și condamnat prin Sentința penală nr. 841/2005 a Judecătoriei Galați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994, în apel fiind schimbată încadrarea juridică în dispozițiile art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Prin urmare, nici art. 9 din Legea nr. 241/2005 nu are legătură cu soluționarea cauzei, în situația unei succesiuni de legi penale în timp aplicându-se legea mai favorabilă, în întregul ei, nefiind posibilă combinarea dispozițiilor mai favorabile din aceste legi, întrucât s-ar ajunge, așa cum corect a observat și Curtea de Apel Galați, la o "lex terția", soluție neadmisă în dreptul penal. În consecință, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul inculpatului S.D.C. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D.C. împotriva Încheierii din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul inculpat Ia plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 6 mai 2010.