ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3896/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Galați, secția penală, având pe rol spre soluționare recursurile declarate de inculpații B.D., M.I., L.O.V. și F.E. împotriva Deciziei penale nr. 259 din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Galați, la termenul din 13 noiembrie 2009 a fost învestită de inculpatul F.E., prin apărătorul ales, cu o cerere de sesizare a Curții Constituționale, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 356/2006 (privind modificarea C. proc. pen.), solicitându-se totodată și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Prin încheierea din aceeași dată, pronunțată în Dosarul nr. 206/121/2007, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins cererea formulată de inculpatul F.E., de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 356/2006, apreciind că excepția invocată este inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel Galați a reținut că, în vederea sesizării Curții Constituționale, instanța trebuie mai întâi să exercite un control de admisibilitate a cererii de sesizare, asupra următoarelor aspecte: excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, de către instanța de judecată; excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Constatând că excepția de neconstituționalitate invocată de inculpatul F.E. nu are legătură cu soluționarea cauzei în recurs, cu care a fost învestită, Curtea de Apel Galați a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, apreciind că excepția este inadmisibilă. Împotriva încheierii mai sus menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul F.E. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat casarea încheierii și sesizarea Curții Constituționale, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 356/2002, excepție invocată la termenul din 13 noiembrie 2009 în fața Curții de Apel Galați. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, încheierea atacată, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen. constată că recursul declarat de inculpatul F.E. este nefondat pentru următoarele considerente: Cauza aflată pe rolul Curții de Apel Galați, înregistrată sub nr. 206/121/2007 a avut ca obiect recursul declarat de inculpatul F.E., precum și de alți trei inculpați împotriva Deciziei penale nr. 259 din 08 mai 2008 a Tribunalului Galați, prin care s-a dispus condamnarea acestora, prin schimbarea încadrării juridice, la pedepse cu închisoarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 (C. vam. al României). În fața instanței de recurs, după ce anterior a invocat o altă excepție de neconstituționalitate, ce a fost respinsă de Curtea Constituțională, inculpatul F.E. a invocat o nouă excepție de neconstituționalitate ce a vizat Legea nr. 356/2006 (privind modificarea C. proc.

pen.), susținând că această lege încalcă prevederile art. 61 alin. (2) din Constituția României, care statuează principiul bicameralismului parlamentar în România. Analizând excepția de neconstituționalitate invocată de inculpat sub aspectul admisibilității, Înalta Curte reține că, potrivit art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 modificată și republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Din cele expuse mai sus rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale este necesar ca excepția să vizeze o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță, legea sau ordonanța ce conțin dispoziția în cauză, să fie în vigoare, iar dispoziția a cărei neconstituționalitate se invocă să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Altfel spus, în vederea sesizării Curții Constituționale instanța trebuie să constate existența unei puternice relații între situația juridică a părții și mijlocul procesual pe care aceasta a înțeles să-l utilizeze, precum și remedierea situației juridice a acesteia, prin soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Critica unui text de lege ca neconstituțional nu este o actio popularis, aceasta nefiind admisibilă dacă textul a cărui neconstituționalitate este invocată nu este de natură să provoace, într-o cauză pendinte pe rolul instanțelor, o restrângere a drepturilor părții, contrară principiilor enunțate de Constituție. O astfel de critică nu poate fi analizată formal și anume, dacă norma va fi folosită sau nu în soluționarea cauzei (în vederea trimiterii acesteia la Curtea Constituțională), ci trebuie verificată condiția prealabilă a interesului născut și actual, fiind necesar a se constata că, în mod real, soluționarea aspectului neconstituțional al textelor de lege conduce la respectarea drepturilor părții, în conformitate cu dispozițiile Constituției României și anume, la respectarea egalității în drepturi și respectiv, a accesului liber la justiție, drepturi garantate de textele legii fundamentale.

O cerere de declarare a unui text de lege ca neconstituțional, bazată pe un interes trecut sau eventual ori pe salvgardarea legii în general, cum este cazul în speța de față, nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată (privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale) referitoare la existența unei legături cu soluționarea cauzei. Raportat la aceste criterii, Înalta Curte constată că legea a cărei neconstituționalitate s-a invocat de către inculpatul F.E. nu are legătură cu soluționarea cauzei, excepția fiind astfel corect respinsă de Curtea de Apel Galați ca inadmisibilă. Înalta Curte reține că Legea nr. 356/2006, pentru modificarea și completarea C. proc.

pen., precum și pentru modificarea altor legi, a intrat în vigoare la data de 7 septembrie 2006, când cauza ce face obiectul Dosarului nr. 206/121/2007 al Curții de Apel Galați se afla în faza judecării apelului, la Tribunalul Galați, situație în care trebuie examinată legătura dintre textele de procedură penală modificate prin legea mai sus menționată și soluționarea acestei cauze în apel și în recurs. Din această perspectivă se constată că în fața instanței de apel nu au fost invocate și nici nu au fost incidente dispozițiile C. proc. pen. referitoare la judecata apelului, care au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 [ art. 361, art. 362 lit. a), c), d) și e), art. 365 alin. (1), art. 377 alin. (2), art. 378, art. 379 pct. 2 lit. b), art. 380, art. 381 și art. 383 C. proc.

pen. ] . În plus, Înalta Curte apreciază că, legătura cu soluționarea cauzei a modificărilor aduse de Legea nr. 356/2006, C. proc. pen., trebuie să fie concretă și nu generală ori pur ipotetică, astfel cum este ea în prezenta cauză. În concret, inculpatul F.E. nu a invocat care anume dintre dispozițiile procedurale penale modificate prin Legea nr. 356/2006 au fost incidente la judecata în apel sau în recurs, pentru a se putea analiza apoi efectele pe care le-ar putea produce asupra cauzei eventuala declarare a neconstituționalității legii mai sus arătate. De asemenea, Înalta Curte constată că eventuala declarare ca neconstituțională a acestei legi, urmată de suspendarea și apoi abrogarea modificărilor aduse C. proc.

pen. în anul 2006, nu pot avea efecte concrete în prezenta cauză, întrucât niciuna dintre aceste modificări nu se referă la dispoziții procedural penale care să atragă nulitatea absolută ori casarea hotărârii pronunțate de instanța de apel. Cât privește judecata în recurs a cauzei la Curtea de Apel Galați, Înalta Curte reține că, până la termenul din 13 noiembrie 2009, inculpatul F.E. nu a formulat motivele de recurs, apărătorul acestuia mărginindu-se doar la invocarea de excepții de neconstituționalitate, situație în care nu se poate aprecia că vreuna dintre dispozițiile referitoare la judecarea recursului, ce au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 [ art. 385 1 lit. a) și b), art. 385 9 pct. 7 și 12, art. 385 9 pct. 18, art. 385 9 alin. (3), art. 385 12 , art. 385 14 , art. 385 15 lit. c) și d), art. 385 16 C. proc.

pen. ] ar putea fi incidente în cauză. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că Legea nr. 356/2006 a făcut, în întregul ei, obiectul examenului de constituționalitate, încă înainte de promulgare și publicare în M. Of., prin Decizia nr. 564 din 06 iulie 2006 a Curții Constituționale constatându-se că dispozițiile din cuprinsul ei, criticate prin sesizarea formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție, sunt constituționale. Această împrejurare, coroborată cu faptul că inculpatul F.E. a invocat anterior, în aceeași cauză o altă excepție de neconstituționalitate, conduce la concluzia că noua excepție nu a urmărit, în mod real, soluționarea cauzei, ci a vizat doar tergiversarea judecății.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect Curtea de Apel Galați a respins, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul F.E., excepția invocată fiind inadmisibilă, întrucât nu are o legătură concretă cu soluționarea cauzei. Față de cele mai sus arătate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.E. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 206/121/2007. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.E. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 206/121/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 noiembrie 2009.