ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3897/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3897/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față,
În baza actelor și lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
I.
Prin încheierea de ședință de la 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția
penală, pronunțată în dosarul nr. 5740/121/2006 s-a respins cererea de sesizare
a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 356/2006
invocată de inculpatul G.I.
S-a
reținut că,
cauza de față are ca obiect recursul declarat de inculpații G.I. și E.(B.)S.
împotriva deciziei penale nr. 487 din 16 noiembrie 2007 a Tribunalului Galați
prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.I. împotriva
sentinței penale nr. 456 din 22 februarie 2006 a Judecătoriei Galați.
În ceea ce îl
privește pe inculpatul G.I. Curtea reține că acesta a fost condamnat la o
pedeapsă de 4 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.
În fața instanței de
recurs, după ce anterior a invocat alte două excepții de neconstituționalitate,
ce au fost pe rând respinse de Curtea Constituțională, inculpatul G.I. a
invocat o nouă excepție de neconstituționalitate vizând Legea nr. 356/2006
susținând că aceasta încalcă prevederile art. 61 alin. (2) din Constituția
României care statuează principiul bicameralismului parlamentar în România.
Analizând
excepția de
neconstituționalitate invocată de inculpat sub aspectul admisibilității, Curtea
de Apel Galați reține că potrivit art. 29 alin. (1), (3) din Legea nr. 47/1992
modificată și republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor
ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind
neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o
lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei
în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Nu pot face
obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o
decizie anterioară a Curții Constituționale.
Din cele mai sus
expuse rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale este necesar ca
excepția să vizeze o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță, legea sau
ordonanța ce conțin dispoziția în cauză este în vigoare iar dispoziția a cărei
neconstituționalitate se invocă are legătură cu soluționarea cauzei în orice
fază litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Raportat la aceste criterii Curtea apreciază că în speța de
față legea a cărei neconstituționalitate s-a invocat nu are legătură cu
soluționarea cauzei așa încât excepția invocată apare ca fiind inadmisibilă.
Astfel Curtea reține
că Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură
penală, precum și pentru modificarea altor legi a intrat în vigoare la data de
07 septembrie 2006, când prezenta cauză se afla deja în faza judecării apelului,
situație în care trebuie examinată legătura dintre textele de procedură penală
modificate prin legea mai sus arătată și soluționarea prezentei cauze în apel
și în recurs.
Din această
perspectivă se constată că în fața instanței de apel nu au fost invocate și
nici nu au fost incidente dispozițiile din Codul de procedură penală
referitoare la judecata apelului care au fost modificate prin Legea nr. 356/2006
[
art. 361, art. 362, lit. a), c), d) și e), art. 365,
alin.
(
1), art. 377, alin. (2), art. 378, art. 378, art. 379 pct. 2
lit. b), art. 380, art. 381 și art. 383 C. proc. pen.].
Cât privește judecata
în recurs Curtea reține că până la acest termen inculpatul G.I. nu a formulat
motivele de recurs, apărătorul acestuia mărginindu-se doar la invocarea de excepții
de neconstituționalitate, situație în care nu se poate aprecia că vreuna dintre
dispozițiile referitoare la judecarea recursului ce au fost modificate prin
Legea nr. 356/2006 [
art. 385
1
, lit. a) și
b), art. 385
1
, art. 385
1
, art. 385
1
, art. 385
9
,
pct. 7 și 12, art. 385
9
, pct. 18, art. 385
9
, alin. 3, art.
385
12
, art. 385
14
, art. 385
14
, art. 385
15
,
lit. c) și d), art. 385
16
C. proc. pen.]
vor fi incidente în
cauză.
Pe de altă parte
Curtea constată că Legea nr. 356/2006 a făcuț în întregul ei obiectul examenului
de constituționalitate, încă înainte de promulgare și publicare în M.Of., prin
decizia nr. 564 din 06 iulie 2006 a Curții Constituționale constatându-se că
dispozițiile din cuprinsul ei, criticate prin sesizarea formulată în temeiul
art. 146 lit. a) din Constituție sunt constituționale.
Această împrejurare,
coroborată cu faptul că inculpatul a invocat în prezenta cauză alte două
excepții de neconstituționalitate, conduce la concluzia că noua excepție nu
urmărește în mod real soluționarea cauzei și vizează doar tergiversarea
judecății.
Față de cele mai sus
arătate Curtea constată că excepția de neconstituționalitate invocată de
inculpatul G.I. apare ca inadmisibilă întrucât nu are vreo legătură concretă cu
soluționarea prezentei cauze situație în care urmează ca cererea de sesizare a
Curții Constituționale să fie respinsă în conformitate cu prevederile art. 29 alin.
(6)
din
Legea nr.
47/1992.
II. Împotriva acestei încheieri de
ședință a declarat recurs inculpatul G.I. criticând-o ca netemeinică solicitând
casarea ei și pe cale de consecință, admiterea cererii de sesizare a Curții
Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată la termenul din
13 noiembrie 2009 de inculpatul G.I. prin apărătorul ales.
Examinând actele și lucrările dosarului ,
încheierea recurată în raport de motivul de critică invocat cât și din oficiu
sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385/6 alin. (3) C. proc.
pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de față se privește ca nefondat și
urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b)
C. proc. pen.
Aceasta întrucât în mod legal s-a
statuat de către instanța de recurs a Curții de Apel Galați inadmisibilitatea
cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de
neconstituționalitate a Legii nr. 356/2000 de modificare și completare a
Codului de procedură penală.
Se are în vedere cu titlu de premiză
că
potrivit art. 29 alin. (1), (3) din Legea nr. 47/1992
modificată și republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor
ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind
neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o
lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei
în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Nu pot face
obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o
decizie anterioară a Curții Constituționale.
Din cele mai sus
expuse rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale este necesar ca
excepția să vizeze o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță, legea sau
ordonanța ce conțin dispoziția în cauză este în vigoare iar dispoziția a cărei
neconstituționalitate se invocă are legătură cu soluționarea cauzei în orice
fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Or, în speța de față
legea a
cărei neconstituționalitate s-a invocat nu are legătură cu soluționarea cauzei
așa încât excepția invocată apare ca fiind inadmisibilă.
Astfel, Înalta Curte
reține că Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de
procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi a intrat în vigoare
la data de 07 septembrie 2006, când prezenta cauză se afla deja în faza
judecării apelului, situație în care trebuie examinată legătura dintre textele
de procedură penală modificate prin legea mai sus arătată și soluționarea
prezentei cauze în apel și în recurs.
Din această
perspectivă se constată că în fața instanței de apel a Tribunalului Galați nu
au fost invocate și nici nu au fost incidente dispozițiile din Codul de
procedură penală referitoare la judecata apelului care au fost modificate prin
Legea nr. 356/2006
[art. 361, art. 362, lit. a), c),
d) și e), art. 365,
alin. (
1),
art. 377, alin. (2), art. 378, art. 378, art. 379 pct. 2 lit. b), art. 380, art.
381 și art. 383 C. proc. pen].
C
ât privește judecata
în recurs Înalta Curte reține că până la acest termen inculpatul G.I. nu a
formulat motivele de recurs, apărătorul invocând doar excepții de
neconstituționalitate, situație în care nu se poate aprecia că vreuna dintre
dispozițiile referitoare la judecarea recursului ce au fost modificate prin
Legea nr. 356/2006 [
art. 385
1
, lit. a) și
b), art. 385
1
, art. 385
1
, art. 385
1
, art. 385
9
,
pct. 7 și 12, art. 385
9
, pct. 18, art. 385
9
, alin. (3), art.
385
12
, art. 385
14
, art. 385
14
, art. 385
15
,
lit. c) și d), art. 385
16
C. proc. pen.]
vor fi incidente în
cauză.
Pe
de altă parte, Înalta Curte constată că Legea nr. 356/2006 a făcut în întregul
ei obiectul examenului de constituționalitate, încă înainte de promulgare și
publicare în M.Of., prin decizia nr. 564 din 06 iulie 2006 a Curții
Constituționale constatându-se că dispozițiile din cuprinsul ei, criticate prin
sesizarea formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție, sunt
constituționale.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul G.I. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel
Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5740/121/2006.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și
Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
23 noiembrie 2009.