ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4067/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 641/R din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, au fost respinse, ca inadmisibile, cererile privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate de petentul F.M.

Totodată, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul F.M.,  împotriva sentinței penale nr. 202 din 17 mai 2010 a Tribunalului Galați, recurentul fiind obligat la plata către stat a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu, urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 202 din 17 mai 2010 a Tribunalului Galați s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de petentul F.M.

Prin aceeași sentință penală s-a respins ca nefondată excepția de necompetență materială a instanței în soluționarea cauzei, ridicată de petentul F.M.

De asemenea s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul F.M. împotriva rezoluției nr. 909/VIII/1/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, cu obligarea acestuia la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, a reținut că la data de 12 decembrie 2007 petentul F.M. a depus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați o sesizare prin care reclama dispariția originalului plângerii depusă la procurorul de serviciu la data de 28 iulie 2005, solicitând efectuarea procedurii speciale de constatare a dispariției originalului plângerii respective.

Prin rezoluția nr. 909/VIII/1/2007 din 06 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a respins solicitarea petentului.

Împotriva acestei soluții petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, care, prin rezoluția nr. 909/VIII/1/2007 din 16 martie 2009 a fost respinsă.

În motivarea rezoluțiilor s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 508-509 C. proc. pen. pentru începerea procedurii speciale de constatare a dispariției originalului plângerii depuse la data de 28 iulie 2005 întrucât plângerea respectivă nu constituie un act judiciar esențial al dosarului nr. 401/P/2006, nu este reclamată de un interes justificat iar înlocuirea ei se poate face potrivit procedurii obișnuite, respectiv prin depunerea de copii ale înscrisului aflat la parte, cum de altfel a procedat petentul care a depus o copie a plângerii respective cu ocazia judecării plângerii formulată în baza dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. împotriva rezoluției nr. 785/II/2/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

Împotriva acestor soluții petentul a formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. la Tribunalul Galați.

La termenul de judecată din 12 iunie 2009 petentul F.M. a invocat excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 278 ind. 1 alin. (1) C. proc. pen., susținând că prin redactarea acestui text de lege sunt încălcate prevederile art. 1, art. 4, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 53, art. 124, art. 126, art. 148 din Constituția României, art. 1, art. 6, art. 14, art. 17 Convenția europeană a drepturilor omului, art. 1, art. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10, art. 11, art. 30 din Declarația universală a drepturilor omului.

A arătat că dispozițiile art. 278 ind. 1 alin. (1) C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care nu se poate adresa justiției cu o cerere, împotriva soluției dată de procuror la plângerea privind efectuarea procedurii speciale de constatare a dispariției originalului plângerii sau la cererea de efectuarea procedurii speciale de refacere, reconstituire, înlocuire a originalului plângerii, soluție dată de procuror separat.

Prin încheierea de ședință din 22 iunie 2009 s-a dispus înaintarea cauzei la Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., și suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată.

Prin decizia nr. 310 din 23 martie 2010 Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată.

La termenul de judecată din 17 mai 2010 petentul a invocat din nou excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. precizând că are alte argumente asupra cărora nu s-a pronunțat Curtea Constituțională.

Tribunalul a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale constatând că s-a mai invocat o excepție de neconstituționalitate a aceluiași text de lege, că prin încheierea din 22 iunie 2009 a fost sesizată Curtea Constituțională, cauza fiind suspendată până la soluționarea excepției (circa 11 luni), excepție ce a fost respinsă. în acest sens, s-a reținut că la momentul invocării primei excepții de neconstituționalitate petentul avea posibilitatea să invoce și motivele privitoare la excepția de față, precum și orice alte argumente pe care le-ar fi considerat întemeiate în susținerea excepției pentru a nu fi generate și alte suspendări ale judecății. S-a apreciat că neprocedând în acest mod, s-a ajuns la o exercitare abuzivă a drepturilor procesuale de către petent, încercându-se tergiversarea nejustificată a soluționării cauzei, prin încălcarea cu bună știință a termenului rezonabil de soluționare a cauzelor penale.

Tot la termenul de judecată din 17 mai 2010 petentul a invocat excepția de necompetență a instanței, arătând că sesizarea acesteia este nelegală, competența soluționării prezentei cereri aparținând procurorului ierarhic superior, solicitând trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Cu privire la acest aspect Tribunalul a constatat că după parcurgerea procedurii prevăzute de art. 278 C. proc. pen., petentul a formulat plângere la instanța de judecată împotriva soluției prim-procurorului, conform art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., temei indicat chiar de petent (fila 3 din primul volum al dosarului de fond), împrejurare în care constatând că excepția de necompetență a instanței este nefondată, a respins-o ca atare.

Pe fondul cauzei Tribunalul a constatat că art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. prevede că se poate ataca cu plângere la instanță doar rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, precum și dispoziția de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.

Cum plângerea formulată de petent nu vizează o soluție de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ori de netrimitere în judecată ci o soluție prin care i s-a respins cererea de privind efectuarea procedurii speciale de constatare a dispariției originalului plângerii depusă la procurorul de serviciu la data de 28 iulie 2005, Tribunalul a constatat că plângerea este inadmisibilă, respingând-o ca atare.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petentul F.M., criticând-o pentru nelegalitate. În fața instanței de recurs recurentul a invocat excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 6, art. 51, art. 52, art. 171 alin. (1), art. 173 alin. (3), art. 278

1

alin. (1), art. 278

1

alin. (7), art. 303 alin. (6), art. 508-512 C. proc. pen., art. 29 alin. (1) și art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, solicitând suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor invocate.

Totodată a invocat „excepția de necompetență a instanței de judecată de a soluționa plângerea formulată împotriva soluției dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați la plângerea formulată împotriva soluției; excepția de nelegală sesizare a instanței de judecată; excepția de prematuritate a sesizării instanței de judecată; excepția actului de sesizare a instanței; excepția lipsei plângerii formulată împotriva soluției de N.U.P., plângere prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen.", solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei și trimiterea dosarului la organul competent, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Curtea de Apel Galați, secția penală, apreciind criticile formulate ca nefiind întemeiate, a respins recursul, ca nefondat.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, s-a reținut că reiterarea aceleiași excepții după o suspendare a judecării cauzei timp de 11 luni nu a reflectat decât intenția de a tergiversa soluționarea cauzei și cum excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, în mod corect Tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. S-a avut în vedere și împrejurarea că în fața instanței de recurs, chemată să se pronunțe asupra legalității cererii de sesizare a Curții Constituționale, nu se pot ridica noi excepții de neconstituționalitate, cu privire la alte dispoziții legale asupra cărora nu s-a pronunțat prima instanță.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că plângerea formulată de petent nu vizează o soluție de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ori vreo dispoziție de netrimitere în judecată cuprinsă în vreun rechizitoriu, astfel că, în mod corect, Tribunalul a constatat că plângerea este inadmisibilă, respingând-o ca atare.

Împotriva sentinței penale nr. 641/R din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, a declarat recurs petiționarul F.M., acesta nefiind, însă, motivat.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil pentru considerentele care urmează.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.

În speță, petiționarul a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 641/R din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, sentință care, însă, este definitivă.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul F.M.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul F.M. împotriva sentinței penale nr. 641/R din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2010.